Cele mai frumoase turnuri cu ceas din Transilvania

… ceasurile acestea nu sunt decât o pasiune de-a mea. Nu sunt decât imitații cât se poate de nereușite a ceva ce are fiecare om în pieptul său. Căci la fel cum aveți ochi pentru a vedea lumina și urechi pentru a auzi sunetele, tot astfel aveți și o inimă pentru a simți timpul cu ea. (…)

– Iar dacă inima mea va înceta odată să mai bată? întrebă Momo.

– Atunci încetează și timpul pentru tine, copilă, răspunse maestrul Ora

Michael Ende, Momo

 

Turnuri, ceasuri, timpuri… și legende

Ceasurile din vechile turnuri sunt mărturii din alte lumi. Secole la rând, generații au crescut cu sunetul lor, fiecare zi s-a măsurat după bătaia lor neîntârizată. Până multe au amuțit sau mulți au plecat. Ceasurile de pe turnuri sunt punți acorate în alte timpuri și în prezent. Un prezent cu care mecanismele lor ostenite cu greu mai pot ține pasul…

Turnurile cu ceas din Transilvania au devenit monumente-simbol ale localităților pe care le veghează, cu valoare de patrimoniu și funcție mai mult estetică decât de orientare. De-a lungul timpului, o parte dintre ceasurile de pe turnuri au obosit, iar mecanismele lor originale, astăzi greu și costisitor de întreținut, au fost înlocuite cu altele moderne, electrice, prin satelit, etc. Un rău necesar, pentru că și ceasurile trebuie să fie în pas cu vremea. Orologierii, acei meșteri care îmbinau arta și mecanica atunci când reparau și întrețineau ceasurile uriașe de pe turnuri, sunt astăzi numărați pe degete.

Odinioară însă, turnurile cu ceas aveau o utilitate practică mare, pentru întreaga comunitate. Până la jumătatea secolului al XX-lea, ceasurile la purtător, de mână, de buzunar, erau un lux, dar nici în casele oamenilor ceasurile nu se găseau prea des până în secolul XVIII. Pentru că, pentru ritmul și nevoile vieții de odinioară, oamenilor le era suficient să aibă habar cam pe ce vreme se află, fiind inutil să știe timpul precis, cronometrat în minute și secunde. Nu aveau stresul unei vieți „cu ochii pe ceas”, ci cel mult… după soare.

Multe turnuri păstrează încă urmele unor ceasuri solare, anterioare ceasurilor mecanice. Primele ceasuri de turn nu aveau cadrane așa cum le cunoaștem astăzi, căci indicau ora prin sunetul clopotelor, marcând momentele importante de peste zi: rugăciunea, slujba, începutul și sfârșitul zilei de lucru. Amplasate în turnuri şi corelate cu clopotele, se poate spune că primele ceasuri au fost făcute pentru a fi în primul rând auzite din depărtare, nu privite. De altfel, clock din limba engleză vine de la germanul Glocke, care înseamnă clopot.

Fiind de cele mai multe ori turnuri de biserică, turnurile cu ceas erau amplasate în centrul localității, în cel mai înalt și mai vizibil punct. Pe măsură ce mecanismele ceasurilor au devenit tot mai elaborate și nevoia oamenilor de a se ghida exact un imperativ, și ceasurile de pe turnuri au evoluat.

Cel mai vechi ceas de turn existent astăzi în Europa datează din 1306 și este expus la Catedrala din Salisbury, Anglia.

Ne plac topurile. Dacă aș fi adăugat cuvântul top în titlu, sigur articolul ar fi trezit interesul 
unui public și mai larg. Dar acesta este cel mult un top personal, al unor locuri pe care, cu 
excepția Seleușului, le-am văzut în ultimii doi ani. Lista este una așadar subiectivă, în care 
am inclus turnurile pe care le consider frumoase, valoroase (deși inegale) ca patrimoniu și cu 
povești interesante, mai mult sau mai puțin cunoscute. 
Sunt convinsă că fiecare poate adăuga alte exemple, ceea ce vă și invit să faceți în comentarii.
mm1

Macheta bisericii fortificate din Cisnădie/Heltau, expusă la Casa Teutsch, Muzeul Bisericii Evanghelice din România

Cel mai vechi ceas de turn din România

Cel mai vechi ceas de turn de pe teritoriul României de astăzi este cel de la Cisnădie/Heltau, datând din 1425, adus din Germania.

Turnul clopotniţă de la Cisnădie a fost ridicat în sec. XIII-XIV și modificat în 1751, are 59 m înălţime şi era prin urmare un bun post de scrutare a zărilor. Ca urmare a faptului că turnul clopotniță a fost lovit de mai multe ori de trăsnet, cu pagube însemnate pentru lăcașul de cult, a fost montat în 1795 primul paratrăsnet de la est de Viena, confecționat din cupru, după metoda lui Raimarus din Hamburg.

Turnul cu Ceas din Sighișoara, un simbol turistic al Transilvaniei

Este unanim acceptat că cel mai cunoscut și mai impresionant turn cu ceas din Transilvania se află la Sighișoara. Edificiul a fost construit în secolul al XIV-lea pentru a proteja poarta principală a orașului. Până în 1556 aici a funcționat sala consiliului orășenesc, apoi trezoreria, judecătoria, închisoarea orașului. La sfârşitul secolului al XIX-lea, turnul îşi schimba funcţia, devenind sediul muzeului, inaugurat la 24 iunie 1899. Denumit iniţial „Sighişoara veche”, muzeul a fost construit la iniţiativa medicului şi colecţionarului de artă Josef Bacon, primul custode al muzeului.

Ceasul cu figurine din vârful turnului înalt de 64 de metri, de producţie elveţiană, este atestat documentar în anul 1648. Figurile sale, opere al sculptorului Johann Kirschel, sunt înalte de 0,80m și realizate din lemn de tei. În exterior ceasul are două cadrane uriașe, de 2,40 metri diametru. Statuetele din partea spre Orașul de Jos reprezintă cinci zei ce personifică zilele săptămânii:  Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn, în plus, Luna și Soarele. Cele dinspre cetate simbolizează justiția și dreptatea. Actualul mecanism al ceasului este mai nou, fiind executat la comandă specială în Elveția de firma Fuchs și instalat în Turnul cu Ceas la 1 aprilie 1906. Și acest dispozitiv a fost modernizat in 1964.

Legenda globului de aur de pe Turnul cu Ceas din Sighișoara

Se povestește că la lucrul gata, când meșterii și locuitorii au văzut turnul înălțat, s-au minunat de așa lucrare, dar în același timp și-au dat seama că ceva lipsea. Parcă turnul nu ar fi fost exact pe cum era planul. Atunci și-au adus aminte de uriașul dintr-un ținut îndepărtat, care făurea globuri de aur. Dorind ca turnul lor să nu aibă seamăn, sighișorenii au comandat degrabă un glob de aur. Uriașul le-a îndeplinit dorința și a așezat chiar el globul în vârful turnului, spunând: ” WER GRÖSSER IST ALS ICH SOLL SIE SICH HOLEN”, adică cine e mai mare decât mine poate să-și ia globul și al lui să fie.

Sighisoara1

Păpușa necunoscută din Seleuș

Nu doar vechile cetăți din orașele mai mari, prospere, au turnuri cu ceas și istorii interesante. Atât că ele sunt mai cunoscute. Cetățile țărănești răsfirate în Transilvania, cu turnurile lor clopotniță, pe care uneori se mai zărește umbra unui orologiu înțepenit de rugină, au farmecul și demnitatea lor aparte. Ascunse, îndurătoare, modeste, dârze, aceste turnuri nu au nimic din ținuta impozantă, orgolioasă a turnurilor de la oraș. Cuminți și chibzuite, reflectând mentalitatea celor care le-au durat, multe dintre aceste biserici au poveștile lor încă neascultate. De exemplu a auzit, își amintește cineva de ”die Puppe von Groß-Alisch”/păpușa din Seleuș (com. Daneș, jud. Mureș)?

Pe turnul bisericii din Seleuș, mai demult Seleușul Mare (germ. Groß-Alisch, magh.Keménynagyszőllős, Szőllős), atrage atenția o simpatică păpușă colorată, de lemn. Aceasta este o copie din 2010 a celei originale care, ajunsă la o venerabilă, totuși miserioasă vârstă, a trebuit înlocuită. Păpușa nouă este realizată de sculptorul medieșean Mario Lup, este înaltă de 92 cm și are un braț mobil, care acționat de mecanismul ceasului de pe turn, trage un clopoțel la ore fixe.

Biserica evanghelică de aici a fost construită în 1476, în stil gotic, şi fortificată în sec. XVI. Turnul clopotniţă adăpostește două vechi clopote, turnate în secolul XV. Sursa Foto

seleusOrologiile Sibiului

În Sibiu, pașii localnicilor se orientează în principal după cele două turnuri cu ceas din centru: ceasul din Turnul Sfatului și cel din turnul Bisericii Evanghelice.

Construcția Bisericii Evanghelice a început în jurul anului 1350, pe locul unei biserici romanice mai vechi. În 1471 se încheie prima fază de construcții a bisericii, iar turnul căruia i-au fost adăugate treptat etajele superioare este finalizat în 1499. Ceasul din turnul Bisericii Evanghelice a fost pus în funcțiune în 1881.

Turnul Sfatului, simbolul Sibiului

Fiind aici aproape de la primele temelii ale vechiului Hermannstadt, Turnul Sfatului a avut rol administrativ, militar şi cultural, traversând vârstele oraşului. A fost construit odată cu cea de-a doua incintă de fortificații a cetății, între anii 1224 și 1241. De-a lungul vremurilor, alături de ochii mereu de veghe de pe acoperişuri, Turnul Sfatului a fost martorul tăcut al istoriei. A fost pe rând turn de poartă, foişor de foc, închisoare, depozit de cereale, muzeu, punct de belvedere. De la execuţiile medievale la concertele şi festivalurile care animă astăzi cele două pieţe, Turnul Sfatului ar putea povesti istoria Sibiului.

Intrarea în Turn se face pe o uşă îngustă din Piaţa Mică. Orologiul, al cărui mecanism minuţios poate fi admirat la penultimul etaj, măsoară ritmul paşilor din Piaţa Mare, iar de la înălţime Turnul veghează oraşul în toate cele patru zări, până în depărtare. Mecanismul ceasului a fost executat de o firmă elvețiană în 1494.

Citește și legenda întrecerii între Sibiu și Bistrița, pentru cel mai înalt turn din Transilvania.

image_2b

image_2d

Turnul Sfatului din Sibiu în vara 2012

wiki sibiu-bistrita

Bisericile evanghelice din Bistrița și Sibiu. Sursa fotografiilor: wikipedia.org

Turnul cu ceas din Bistrița, cel mai înalt turn din Transilvania

Aproape de la stabilirea sașilor aici, biserica din centru a fost inima și simbolul burgului. Din vechea bazilică romanică nu au mai rămas prea multe elemente arhitecturale, luându-i locul biserica grandioasă ca dimensiuni de astăzi, una dintre cele mai mari biserici evanghelice ale sașilor.

Turnul, construit în mai multe etape între 1487 și 1519, a fost timp de secole la rând cel mai înalt din Transilvania, la concurență cu cele din Sibiu și Mediaș. Și astăzi, dincolo de faptul că e cel mai înalt edificiu, turnul bisericii evanghelice este cel mai iubit punct de belvedere din oraș.

Cel mai vechi ceas din Bistrița este ceasul solar de pe latura de sud a Bisericii Evanghelice. Primul ceas mecanic a fost montat în turn în jurul anului 1521, la 1570 documentele pomenesc că s-au aurit limbile și s-a vopsit cadranul ceasului, pentru o mai bună vizibilitate. Ceasul a fost distrus în incendiul din 1857, fiind înlocuit cu un ceas mecanic în 1861. Acesta a fost și el distrus de incendiul din 2008, iar actualul ceas din turnul bisericii evanghelice din Bistrița a fost montat în 2010.

Turnul Trompeților și Turm Pitz din Mediaș

Cu o înclinație de 2,28 m față de axa verticală, este în top 10 al celor mai înclinate clădiri din lume, alături de mult mai celebrul Turn din Pisa. Puțini știu că nu departe, la Ruși/Reussen mai există un turn înclinat, cel al bisericii evanghelice de pe dealul din mijlocul satului. Atât turnul din Mediaș, cât și cel din Ruși își dispută în tăcere “titlul” de cel mai înclinat turn din țară.

La jumătatea secolului al XV-lea, turnul a devenit parte a cetății și timp de un secol au urmat mai multe etape ale construcției. Ca și în cazul altor mari biserici evanghelice din Transilvania, cele patru turnulețe din jur sunt semn că Mediașul avea drept de judecată. Din înălțimea sa a vegheat procesele și condamnările ce se țineau în Piața Mare, ca și la Sibiu, Cluj și în alte burguri transilvane. În 1880, la ultimul nivel al turnului a fost montat ceasul actual, care indică şi fazele lunii și înlocuia un ceas din secolul al XVIII-lea. La nivelul ceasului a fost amplasată o statuetă, opera lui Kurtfritz Handel, copia fidelă a lui Petre din Turn, “Thurm Pitz” cum îi spuneau sașii, străjerul amplasat inițial într-o nişă din colţul sud-estic al turnului. Astăzi, Petre din Turn poate fi admirat la Muzeul Municipal.

1079209_769641269753915_238209994_n

Foto: Ulf Barth

Clipă și eternitate. Ceasul Bisericii Negre din Brașov

Cuvântul domnului rămâne în veșnicie” și „sic transit Gloria mundi”/”așa trece gloria lumii” sunt inscripțiile în limba latină de pe cadranele ceasului din turnul Bisericii Negre. Cele două cadrane ale ceasului, pe peretele de sud și de vest, au fost refăcute în 1999.

Se pare că primul ceas a fost montat în turn pe la 1500 (1514). Ultimul ceas mecanic a fost montat aici în 1858, fiind realizat de un celebru producător de ceasuri din München, Johann Michael Mannhardt, ale cărui ceasuri măsoară timpul din mai multe turnuri europene. Pe peretele sudic al bisericii se mai disting urmele vagi ale unui vechi ceas solar.

Brasov4

Turnul cu ceas din Saschiz și al său Bogdan

Turnul clopotniță cu ceas din Saschiz este una dintre cele mai frumoase construcții medievale din Transilvania. Biserica a fost terminată la sfârșitul secolului al XV-lea, pe locul alteia mai vechi. În secolul al XVII-lea a fost construit și turnul clopotniță masiv, situat la 11 m de sacristie. Turnul seamănă cu Turnul cu Ceas din Sighișoara, pe care meșterii l-au avut ca model. A fost renovat în 1832, după incendii repetate, căpătând forma actuală, dar a fost serios avariat de cutremurul din 1986. Acoperișul Turnului, îmbrăcat în țiglă colorată, are forma unei piramide ascuțite.

În mod straniu, pe lângă ceas, sferturile de oră sunt bătute de o statuie de lemn numit Bogdan ce ține un clopot în mână. Stranie nu este prezența unei stauete pe turn, așa cum am văzut este  un loc comun al bisericilor evaghelice din Transilvania, ci numele său este neobișnuit pentru o localitate săsească. Bogdanul din Saschiz este învăluit în mister, pentru că nici ghidul, nici locuitorii din Saschiz nu știu mai multe detalii despre această statuie, datând probabil din secolul al XVIII-lea.

Saschiz2

Ceasul din turnul bisericii din Sebeș

Fiind din Sebeș, nu puteam scrie despre turnurile cu ceas din Transilvania fără să trec în această listă și turnul bisericii evanghelice din vechiul Mühlbach. Nu doar pentru că este acasă, ci pentru că e sigur unul dintre cele mai frumoase turnuri de biserică din Transilvania.

Construcția bisericii a început înainte de 1241, fiind apoi urmată de mai multe etape, de unde și îmbinarea de stiluri romanic și gotic timpuriu. După invazia mongolă, construcția a continuat în secolul XIII. Turnul actual a fost înălțat în anii 1662-1664, având 44 de metri.

Legenda întrecerii între Biserica din Sebeș și Biserica Neagră din Brașov

Legenda spune că pe la 1500, locuitorii din Sebeș, mândri de biserica lor, au angajat meșteri mari pentru ca extinde mărimea bisericii și a o întrece pe cea din Brașov, căreia se spune că i-a servit drept model (există înrudiri stilistice). Aflând despre asta, din invidie, brașovenii au trimis meșteri să vadă ce se întâmplă la Sebeș și să preîntimpine ca biserica lor să fie întrecută. Așa că unul dintre meșterii brașoveni ar fi mișcat schela pe care lucra meșterul Johann din Sebeș, care a căzut de la înalțime și a murit. Ca răzbunare, fiul lui Johann a construit pentru biserica din Sebeș cel mai mare altar din Transilvania, înalt de 13m și lat de 6m.

Citește și Legenda Turnului Studentului din Sebeș

Din păcate, despre istoria ceasului din turn am găsit cele mai puține date. Se pare că arhiva bisericii este în mare parte nesortată și își așteaptă un cercetător, astfel că tot ce pot spune este că imaginile vechi indică faptul că odinioară ceasul a avut altă formă, pătrată (până în sec. XVIII/XIX?), față de cea rotundă de astăzi. Și că mecanismul original, mecanic, este încă funcțional, deși ceasul a fost modernizat.

Sunt convinsă că dacă la nivel local nu știm prea multe, cei care au reparat și întreținut ceasul de-a lungul vremii ne-ar putea spune multe despre mecanism, dar… rămâne un subiect deschis.

?????????????

Turnul bisericii evanghelice din Sebeș, decembrie 2013

 

?????????????

Biserica Evanghelică din Sebes, decembrie 2013

Dacă tot am ales un final deschis într-un top ce vă invită să faceți completări, poftiți de luați o ghicitoare:

Într-o singură casă locuiesc trei frați

Dar se prezintă diferit îmbrăcați.

și dacă vrei să-i deosebești

Pe fiecare cu ceilalți l-asemuiești.

Primul nu-i aci, abia va veni.

Nici al doilea nu e, căci o și porni.

Doar al treilea e aci, dintre ei cel mai mic,

Și fără el ceilalți n-ar fi chiar nimic.

Totuși al treilea, de care se vorbește,

Există fiindcă primul sosește

Și totul astfel se petrece

Când primul în al doilea trece

Și se produce o preschimbare.

Numai atunci mezinul apare.

De vrei să-l prinzi însă nu izbutești

Căci tot pe unul din ceilalți nimerești.

Spune-mi acum: sunt cei trei, doar unul?

Sau sunt numai doi? Sau poate niciunul?

De vei putea să mi-i spui pe nume

Vei ști cine sunt atotputernici în lume.

Stăpânesc împreună împărăția cea mare

Fiind ei înșiși chiar ea. Cine sunt ei oare?

 

Bibliografie

Hermanm Fabini, Kirchenburgen in Siebenbürgen, Koehler und Amelang, Leipzig, 1985

Hermann Fabini, Hermannstadt, Porträt einer Stadt in Siebenbürgen, Monumenta Verlag und AKSL, Heidelberg, 2003

Mühlbach von Einst, Sebeș, 2002

Juliana Fabritius-Dâncu, Turnuri transilvănene, Siebenbürgische Wehrtürme, Revista Transilvania, Sibiu, 1982

Michael Ende, Momo, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991

wikipedia.org, siebenbuerger.de

 

7 gânduri despre “Cele mai frumoase turnuri cu ceas din Transilvania

  1. Frumoasa ghicitoare..Timpul…trecutul prezentul si viitorul…Dupa parerea mea primii doi frati nu exista…Trecutul este mort, iar viitorul o speranta…o iluzie. Prezentul este atemporal, el este etern…Totul se manifesta in prezent.Nu se naste si nu moare…el curge din nesfarsit in nesfarsit…EL ESTE …ACUM SI AICI….
    In Sighisoara am stat 3 ani…de neuitat…si de multe, multe ori priveam figurinele ce se roteau…

    Apreciază

  2. Pingback: TRANSILVANIA: Turnuri, ceasuri, timpuri… și legende | Romanian Itineraries

  3. An de an, din primele clase gimnaziale si pana la terminarea liceului, ceasul din turnul Bisericii Negre,cu danganul clopotelor la fiecare sfert de ora ,apoi la „fix” mi-a fost un reper permanent la orele cu materii plictisitoare , la prea-scurtele pauze sau la orele grele cu profesori nesuferiti,la teze, la examene, la toate evenimentele scolare din curtea scolii, din clase, din Biserica Neagra (la inceput de an scolar, la Weinachtabend, la actiuni de voluntariat, la concertele de cor de langa uriasa orga Bucholz etc)
    Ceasul din turn ,nu poate fi conceput fara sunetul clopotelor,cu diferitele tonalitati ,pe care le numeri de cum incep sa sune, si pe care le re-cunosteam mai ales cand ma grabeam sa ajung la scoala si-l auzeam din troleibuz, de departe, cu inima cat un purice sa nu intarziu cumva. Sunetul profund ,dens este unic si sunt convinsa ca toata comunitatea din partea veche a Brasovului il are ca reper pentru masurarea timpului.
    Peste ani si ani, am revenit din Germania si ceasul si clopotele din Biserica Neagra au batut la nunta mea iar emotiile mele de mireasa au fost mai puternice decat suntetul clopotului din turnul cu ceas al Bisericii Negre.
    PS.
    cand ma uit pe extemporale sau caietele vechi din scoala, imi re-vad deseori scrisul grabit, cand brusc auzeam dangatul clopotului………. si zimbesc cand imi amintesc ce emotii puternice imi starnea sunetul lui………..

    Apreciază

    • „În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
      cum bate ca o inimă un clopot
      şi-n zvonuri dulci
      îmi pare
      că stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de sânge.” (Lucian Blaga, Gorunul)

      nu stiu daca clopotul bisericii din Sebes este cel evocat de Blaga aici, ar putea fi, dar pentru mine este sunetul care da cadenta copilariei mele acasa, la Sebes.
      Multumim pentru asa o evocare frumoasa!

      Apreciază

  4. Pingback: Cele mai frumoase turnuri cu ceas din Transilvania | Sighisoara Freelance Reporter

  5. Și, din păcate (fericire?), tot mai multe sunt electrificate parțial ori total, iar bătrânele mecanisme, la datorie fie că-i curent au ba, uitate într-un colț, odinioară asamblate și întreținute cu grijă și suflet, ajung să fie mâncate de rugină… Nu știu cât poate fi considerat acest fapt o îmbunătățire, însă ajungi să îți dai seama, dacă te uiți cu atenție, cum apar desincronizări dezamăgitoare între clopote și limbi; cum parcă cele electrificate se grăbesc mereu să anunțe ora, să termine mai repede și să tacă… cum sunt programate să nici nu mai șoptească noaptea.
    Dar unde sunt ceasornicarii de altădată? Acum nu se prea mai urcă nimeni în turn la fiecare trei, cinci sau șapte zile să le tragă, să le mai ungă dacă plâng, să le ia pulsul, să vadă dacă le e frig ori cald, să le mai oprească ticăitul neobosit și să le îndrume brațele spre ora cât mai exactă, dar niciodată perfect exactă (ceea ce le face umane și pe ele, copii intransigenți ai lui Cronos, prelungiri în neființă ale comunității și la înălțime, reflecții ale conștiinciozității acesteia). Acum se mândresc orologiile cu exactitatea ceasului atomic… acum nu mai avem timp să pigălim rotițe dințate, să străbatem scări de stejar în mod regulat… Dar se mândresc cele care au fost suficient de norocoase să se afle în biserici de care încă se mai ocupă cineva, în care încă se mai investește ceva.
    Și mi se pare foarte trist să ajungi pe la câte un burg și, chiar dacă cetatea în sine pare îngrijită, să vezi sus de tot, pe cadrane, orologiul dormitând – fie că-i pe bună dreptate bolnav (și atunci situația ar fi puțin mai justificată, căci e cam greu să aduci pe cineva să-l repare), fie că, din nepăsare, a fost lăsat să moară sau pur și simplu e tăcut din lipsa celor specializați în ale orologeriei… Multora li s-au decojit de tot și cadranele, multe au fost cel mai probabil furate și date la fier vechi. Uneori ai senzația că, și cele care mai ticăie, sunt ținute acolo doar de amorul artei, de oameni cu deschidere spre frumos, cu respect pentru tradiție și trecut în general.
    Tocmai de aceea mă simt profund recunoscător și împlinit când trec prin Rotbavul bunicilor și observ ceasul ținând piept cu noblețe vremurilor. Mai cu trei-patru minute înainte, mai cu cinci înapoi, dar bătrânul, ce nu-i upgradat, își îndeplinește sarcina. Mai suspină uneori când trebuie să se întrerupă din tors timpurile, uitat și netras, dar își revine… Și e întotdeauna o bucurie să „aud din pieptul unui turn / cum bate ca o inimă un clopot”, ca Blaga. Căci e din soiul ceasurilor de demult, e cum îl aveau și sașii în 1908, când l-au cumpărat și instalat. Este un orologiu încă „uman” — când se pornește să anunțe ora, nicio bătaie nu-i ca cealaltă, la fel ca inimile noastre, mai ales dacă îți ciulești urechile să-i prinzi trilurile din depărtări. Începe mai tare, mai forțos, parcă speriat de Timp, apoi devine mai cumpătat spre sfârșit, obosind, evident, de la venerabila vârstă, și dându-și seama că degeaba se agită – că degeaba ne zbatem cu toții; vreme vine, vreme trece. Pentru mine, e cel puțin la fel de frumos ca cele mai sus prezentate, chiar dacă nu se mai văd aproape deloc cadranele-i, iar turnul-clopotniță mai că stă să cadă. Știu că nu-l cenzurează nimeni, că Cenușăreasa sigur îl va auzi la 12 noaptea fix (fixul său), că am de ce să mă tot uit la el – e dramatic, ostensiv și știe ce și când vrea – minutarul îi trece pe următorul minut doar când se împlinește, el nu pășește cumpătat, pe ocolite aș zice, spre următoarea țintă, milimetru cu milimetru, de parcă i-ar fi teamă. Nu… el e bătrân… bătrânel… suficient de bătut de vânt și ploaie, aș zice.
    Ah—mă impresionează și cel de pe Biserica Neagră, cele din Sibiu și cel din Sighilșoara (deși nu-s prea împăcate limbile cu clopotele). Îmi pare rău că cel din Saschiz, cu al său Bogdan, nu-i reînviat încă.

    Articolul e frumos, ca toate celelalte. 🙂
    P.S.: https://goo.gl/DRB2Dx
    http://goo.gl/SouEbr (aici cu domnul Erwin Schaal, îngrijitor și ceasornicar)

    Apreciază

Povestește și tu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s