Poate că nicăieri în judeţul Hunedoara încărcătura istorică nu este mai pregnantă ca în mun. Orăştie (germ. Broos, Brosz, magh. Szászváros – în traducere Orașul sașilor).

În anul 1999, s-au împlinit 775 de ani de la prima atestare documentară. Dar acești ani sunt doar o verigă dintr-un trecut istoric îndelungat, al cărui început se pierde în negura vremurilor. Cele mai recente cercetări arheologice au scos la iveală dovezi materiale aparținând culturii neolitice „Turdaș”, dar și epocilor ulterioare.

În inima oraşului se situează ruinele cetăţii de pe vremuri, cu zidul de apărare ce reprezenta un sistem de fortificaţii medievale. Cetatea poate fi observată mai mult din interior, deoarece pe latura exterioară, altădată şanţul cu apă al cetăţii, s-au construit locuinţe ce privează de vizibilitate monumentul. Intrând în cetate, se remarcă cele doua biserici-surori: Biserica evanghelică și Biserica reformată. Prima construcție aici a fost o bazilică romană cu un turn de vest, după care a urmat o a doua construcție, în stil gotic din sec. al XIV-lea. În 1820, începe construcția Bisericii Evanghelice (care se finalizează în anul 1823), pe o fundație nouă.

În unele variante ale legendei copiilor din Hamelin, se spune că aceștia ar fi ieștit prima dată la suprafață la Orăștie, de aici începând întemeierea Siebenbürgen-ului.

Pe lângă vechea cetate a Orăştiei, muzeul de etnografie şi bisericile monument din secolul al XIII-lea sau cetăţile dacice din munţii Orăştiei, sunt câteva din opţiunile turistului însetat de istorie.

sursa fotografii, Călin Jorza