sursa foto

Astăzi nu ne putem imagina viața fără frigider, însă acum sute de ani, sașii aveau alt mijloc de păstrat slănina și celelalte alimente.

Nu exista cetate săsească fără cunoscutul Turn al Slăninilor – cămara satului. După ce se ținea câteva săptămâni la saramură, toată slănina sătenilor era agățată în podul răcoros și bine ventilat, ferită de râncezeală.

Reguli nescrise și cinstea binecunoscută a sașilor făcea ca fiecare să-și știe marfa și să nu poftească la slănina vecinului. Pe șoricele tablelor de slănină se încresta numele familiei, apoi se rânduiau în cârlige, după locul rezervat fiecăreia.

Era și un semn de fală pentru sasul vrednic să aibă cât mai multe table de slănină, albă ca untul și cât mai groasă. Așa se știa că omul era gospodar, avea animale bine grijite și casa îndestulată. De obicei, exista o singură zi a săptămânii – miercurea sau duminica, după ce băteau clopotele de dimineață – în care sătenii aveau acces la proviziile cămării.

Dintre puținele locuri în care acest obicei se mai păstrează sunt Gârbova (germ. Urwegen, magh. Szászorbó), jud. Alba și Dârju (germ. Ders, Därsch, magh. Szekelyderzs), Jud. Hargita.

În filmul de mai jos, pe la min.2, tanti Sara Dootz din Viscri, ne povestește despre rânduiala slăninilor, așa cum a pomenit-o în tinerețea sa, între sași.