În urmă cu 800 de ani, minunata Bistriţa (germ. Bistritz, Nösen, magh. Beszterce) a fost colonizată de către saşi, fiind atestată documentar în anul 1264. Reprezentând una dintre cele 7 cetăţi ale Transilvaniei, Bistrița îşi datorează în mare măsură geneza, evoluţia şi caracteristicile fizice, colonizării germane medievale.
În 1465 începe construcția solidei fortificații cu două centuri, numeroase turnuri și bastioane, înconjurată de şanţuri adânci, umplute cu apă.
În interiorul cetății tronează Biserica Evenghelică. Construită din secolul al XIII-lea, în mai multe etape, este azi o biserică hală imensă, cu cel mai înalt turn bisericesc din piatră din România (cca. 75 m). Formele gotice ale bisericii sunt îmbrăcate maiestuos în stilul Renașterii. În mai 2008, turnul Bisericii a fost distrus într-un incendiu, însă tocmai a fost renovat în totalitate.
Cetatea din care se păstrează Turnul Dogarilor și fragmente de ziduri, Sugălete – cele mai tipice construcții renascentiste din Transilvania, Casa Argintarului, Casa lui Ion Zidarul, Palatul Culturii sunt doar câteva dintre atracțiile bătrânei Bistrițe.
Povești săsești 