Povestea poveștilor

10 motive pentru POVEȘTI SĂSEȘTI
  • pot să vorbesc despre cultura săsească și din interior,  dar și detașat, ca outsider, dincolo de clișee și prejudecăți
  • am o dublă perspectivă: a comunității actuale din Germania și a celei din Transilvania, cu prezentul și trecutul lor
  • am echilibru, dat de familia mixtă, româno-germană, în care am crescut
  • cred că e important să ne cunoaștem între noi ca să știm cine suntem
  • (mai) nimeni nu face mediere culturală în România
  • cred în valorile acestei comunități și avem nevoie de modele reale, care pot veni și de aici
  • cred că avem nevoie să ne recuperăm memoria și să ne revizităm critic și onest istoria
  • minoritățile etnice sunt un subiect sensibil, iar a vorbi despre ele este o provocare
  • vreau să creez un spațiu prietenos de dialog între sași și români, dar și o punte atât de necesară astăzi între sașii plecați și cei rămași
  • pentru că nimeni nu a făcut asta până acum și pentru că îmi place să scriu.

 

Scriu Poveștile săsești cu respect, dar și dintr-un reproș ce m-a urmărit mereu:

Tatăl meu e sas, singurul rămas în România dintr-o familie numeroasă. S-a născut într-un sat cândva locuit de sași. Vorbește germană, săsește și română, respectă sărbătorile evanghelice, dar și pe cele ale românilor. La nervi, regretă că nu a plecat și el, dar știe că numai România poate fi acasă.

Eu nu am învățat nici germană, nici săsește de la tata. Număr pe degete de câte ori i-am vizitat Bozul natal, deși fiecare toamnă din viața mea are aroma merelor de pe acele dealuri însorite. Am crescut în Sebeșul frumos, într-o casă rânduită cu ziduri și poartă de cetate. Cunosc mai puțin decât aș vrea istoria, religia și obiceiurile sașilor sau familia tatălui meu. De fapt, pe majoritatea rudelor din Germania nu le-am întâlnit niciodată.

Și totuși, printr-o ironie a sorții, astăzi locuiesc la München și cu sufletul în România. Așa au apărut poveștile săsești.

Prin poveștile cu care m-a crescut, tata m-a învățat să iubesc și sașii. Prin urmare, scriu conștient, subiectiv, documentat, despre locuri și oameni de acum sau de altădată. Îmi doresc ca dincolo de anamneză, acest blog să continue povestea sașilor plecați, rămași sau întorși în Transilvania, ca un fragment din bogăția lor culturală actuală.

Faptul că particip la evenimentele sașilor care trăiesc astăzi în Germania, dar și că revin des acasă, în Transilvania, îmi permite să am o dublă perspectivă și să povestesc unora despre ceilalți. Astfel, nu privesc doar într-un trecut nostalgic, ci și într-un preznt viu, în care viața merge mai departe, traumele se vindecă și identitatea etnică se transmite generațiilor tinere. Îmi doresc ca acest blog să fie un spațiu al întâlnirilor și regăsirilor frumoase, peste timp, spații și generații. Aici putem privi cu ochi senini spre tot ce ne unește, dar și să descoperim cu mirare ceea ce ne face să fim diferiți.

Nu în ultimul rând, blogul e modul meu de a spune că, oriunde aș fi, sufletul mi-a rămas România, că acolo mă întorc zilnic prin scris, că nu vreau să uit și că îmi pasă.

Dincolo de toate orgoliile, minoritățile unei țări fac parte din farmecul și diversitatea ei, dau valoare și construiesc legături de suflet. Niciun comentariu răutăcios nu poate distruge ceea ce a legat oameni, de-a lungul secolelor.

Poveștile săsești așteaptă pe oricine, cu suflet deschis și toate gândurile bune! 🙂

 

 

33 de gânduri despre “Povestea poveștilor

  1. Pingback: La aniversară, poveștile săsești “ne îmblânzesc” | Povești săsești

    • Herr Theil, Sie sind sehr nett! Daca dumneavoastra, care stiti atatea, chiar gasiti „informatii pretioase” aici, ma bucur foarte tare. Va intorc doar a mia parte din faptul ca datorita articolelor de pe Mühlbach in Siebenbürgen imi cunosc orasul mult mai bine. Multumesc!

      Apreciază

  2. Prin anii 1979 sau 1980, editura Neuer Weg tiparea un mic ghid de calatorie prin Ardeal, intitulat Kom mit. Cred ca in 1980 a existat un ciclu de articole despre bisericile sasesti fortificate din sudul Ardealului [ Biertan si celelalte din zona Sighisoara, Medias, Sibiu] Poate gasiti colectia Kom mit din acei ani [eu nu o mai am din pacate] si puteti retipari online acel ciclu despre bisericile fortificate. Articolele erau foarte bine documentate – istorie si geografie – dar cam subtire la poze [ aproape deloc]. Cred ca ar fi instructiv si util pentru toata lumea care colinda azi Ardealul.

    Apreciază

    • Va multumesc pentru sugestie. Am mai pomenit acel ghid prin articolele noastre, desi nu l-am vazut niciodata. Dar voi tine cont si voi cauta acele numere. Nu stiu daca ar fi indicat sa se publice online, probabil sunt niste drepturi de Autor la mijloc, dar e bine de consultat sau discutat despre.

      Apreciază

  3. Ma bucur ca te-am gasit. Ma regasesc in povestea ta, provenind dintr-o familie mixta: tata sas si mama romanca. In ciuda faptului ca tata nu m-a invatat germana, el fiiind vorbitor nativ, la el in casa s-a vorbit germana, si nici obiceiuri sau lucruri destre cultura, simt ca imi lipseste aceasta completare a fiintei mele. Pentru ca pana la urma fac parte din acest neam si sunt unul dintre putinii sasi care mai sunt in tara.

    Apreciat de 1 persoană

    • Bine ai venit! Ma bucur ca esti aici. Nici eu nu am invatat saseste, desi in timp am ajuns sa inteleg. Nici germana nu am stiut, pana acum doi ani, cand am venit in Germania si a trebuit sa simt frustrarea faptului ca nu stiu da buna ziua, desi tata vorbeste germana perfect si a incercat la nesfarsit sa ma invete. Am invatat.
      Stiam insa tot ce tine de viata si randuiala saseasca, desi am aflat inca atat de multe de cand am inceput blogul. Intr-un spatiu mic, sasii au pastrat o mare diversitate de obiceiuri, dialect, costume, etc. De multe ori vorbesc despre o lume pe care nu am trait-o. Intotdeauna mai sunt lucruri de descoperit si niciodata nu e prea tarziu.
      Sper ca povestile sa te ajute sa completezi piese lipsa si sa le citesti cu placere.

      Apreciază

    • Multumesc, ma bucur ca sunteti aici! Sper sa gasiti mereu materiale si povesti interesante pe blogul meu. Va stau oricand la dispozitie pentru sugestii. 🙂

      Apreciază

  4. Ce povesti si imagini frumoase si duioase, Mihaela! Felicitari pentru blog, imi aduce aminte de bogatia mostenirii culturale sasesti din Sibiul meu natal, de armonia in care s-a conlocuit pe vremea copilariei mele, cand inca nu plecasera toti sasii, dar mai ales de tante Susi (Susanna Scheider), sasoaiaca-bona din Cristian, jud. Sibiu, care ne-a ingrijit multi ani si careia ii pastram o memorie vie, ca a unui membru de familie drag! Keep up the good work!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Stimată Doamnă Mihaela Kloos-Ilea,
    Blogul dumneavoastră este, cel puțin pentru mine, o COMOARĂ. Am crescut în Sibiu, având în jurul nostru sașii și cultura lor. În curtea cumpărată de la vecinii noștri sași locuim acum. Fiecare poveste legată de sași reușește să-mi trezească amintiri dulci din copilărie și îmi inundă ochii de lacrimi – pe de o parte pentru ceea ce am trăit, iar pe de altă parte pentru că sașii au plecat de aici. Convingerea mea este că am învățat de la ei (cel puțin o parte dintre noi) ce înseamnă cinstea, disciplina, munca și seriozitatea, și asta ne face diferiți de românii din alte zone – fără nici cea mai mică urmă de desconsiderare față de aceștia.
    Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru ceea ce ne oferiți și să vă dea putere să scrieți în continuare! FELICITĂRI!

    Apreciază

    • Vă mulţumesc din suflet! Faptul că ceea ce scriu ajunge la oameni ca dumneavoastră este cea mai bună răsplată şi motivaţie să continui. Vă aştept cu drag părerile, toate cele bune vă doresc, Mihaela

      Apreciază

  6. Buna ziua, Am vizitat mare parte dintre bisericile fortificate din Transivania, dar citind pe pagina dv imi dau seama ca mai sunt multe locuri frumoase de vazut. Cel mai rau imi pare ca nu am ajuns la Cartza.
    Va voi urmari pentru a afla lucruri noi si locuri frumoase. Felicitari pentru pagina foarte interesanta!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Un blog care meritä mult respect, muncä si informatia fatä de celelalte minoritäti cu istorie multä, interesantä . Aici poti afla noutäti frumoase si interesante.
    Dragä Mihaiela, iti doresc mult succes, sänätate, putere de muncä si pentru viitor, sä ne scrii intoteauna, articole frumoase…..
    LA MULTI ANI SI MULTÄ BAFTÄ PENTRU UN VIITOR BUN SI STRÄLUCIT, dragä Mihaela……din partea mea….cu drag, Dietmar

    Apreciază

  8. De cate ori citesc postarile de pe Facebook, am o senzatie unica. In acel moment imaginea mi se schimba si ma intorc in timp. Vremurile acelea petrecute in Garbova alaturi de sasi (am fost singura familie de romani pe o strada intreaga locuita de sasi), ma fac sa cred ca acea perioada din viata mea a fost una dintre cele mai frumoase. Atatea locuri, oameni, evenimente care se intamplau si de care aproape am uitat, mi-au revenit in minte datorita Povestilor Dvs. doamna Mihaela! Danke schön!

    Apreciat de 1 persoană

    • Vă mulțumesc mult, mă bucur că ceea ce scriu are efectul acesta. Deși vremurile și oamenii s-au mai schimbat, Gârbova a rămas o comună extraordinară, unde simti incă acea rânduială aparte. Și tatăl meu are (a avut) mulți prieteni acolo.
      Vă salut cu drag,
      Mihaela

      Apreciază

Povestește și tu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s