Campanii, Românii și ne-votanți

Zilele trecute, am văzut un scurt-metraj, producție româno-germană, la care mă voi gândi ori de câte ori voi întâlni și voi fi în stare, sper, să recunosc o fărâmă de bunătate. Pe scurt, povestea filmului Omul[1] e așa: un om (Marcel Iureș) merge în Piața Crângași, întinde o pătură cu obiecte banale cum ar fi cărți, jucării, niscaiva bijuterii, pe care le dă de pomană. Oamenii încearcă să îi dea bani și el îi refuză. Nu costă nimic, luați ce doriți. Reacția? Oamenii îl privesc sceptici – ceva sigur e putred la mijloc – ceilalți vânzători îl scuipă și îl bat măr pentru că le-a stricat piața. Doar copiii primesc darurile senini, bucuroși, mulțumitori.

Morala: într-o lume atât de pervertită, suntem paralizați, incapabili să mai recunoaștem binele. Acel bine ingenuu, naiv, dezinteresat, oricum rar, este prost înțeles. În jungla supraviețuirii și a superficialității, suntem antrenați zilnic să anihilăm tot ce nu ne seamănă, tot ce nu putem înțelege. Suntem exagerat de circumspecți, violenți și nemiloși.

votat

sursa foto

Scriu rândurile astea din München. Da, sunt dintre acei români „trădători, agitatori cu pancarte, aduși cu autobuzele, care nu ar trebui să mai aibă nimic de spus în țară”. Eu nu am votat în 2 noiembrie. Nici soțul meu, nici mulți prieteni, nici sute de români cărora li s-a închis ușa în nas la Consulatul din München. Ca miilor de români din diaspora. A fost prima dată când am vrut neapărat să votez. Cei care totuși au reușit să voteze, au stat la coadă chiar și opt ore.

Nu am votat pentru că la ora 12 era o coadă pe câteva străzi. M-am bucurat că românii au venit la vot, dar am zis că e un val, sigur se va normaliza situația pe parcursul zilei. Hm, normalizare! La ora 17 era deja prea târziu, coada era și mai mare, era limpede că nu vom ajunge să votăm toți până la ora 21, când se închidea votul. De prelungiri nici vorbă. Oamenii au așteptat la coadă – nenorocit clișeu comunist – umiliți, obosiți, revoltați, dar hotărâți. Unii veniseră de la zeci de kilometri distanță. La singura cafenea deschisă din zonă se terminase apa și cafeaua. În fața noastră, o fetiță de vreo șase ani se agăța de părinții ei, plângându-se că o dor picioarele. Părinții o luau pe rând în brațe și o legănau oftând, mutându-se de pe un picior pe altul. Nemții care treceau întrebau ce se întâmplă acolo, oamenii le răspundeau că vor să voteze, sunt alegeri în România. Nemții plecau stupefiați în lumea lor. Pentru ei, zidul Berlinului a căzut definitiv acum 25 de ani.

La coadă oamenii râdeau, alții bombăneau, la un moment dat s-au împins, au sărit rândurile, s-au împrietenit, au descoperit că pot fi uniți, solidari, că au o cauză comună. Nu știau că sunt așa de mulți, își descopereau uimiți o altă față. Au înjurat, au fluierat, au huiduit. Dar au așteptat la coadă ore întregi. Pentru un vot, dreptul lor.

Votul unui român din diaspora este la fel de valoros ca și cel al celor din țară. Pentru că este dreptul unui cetățean român, acel român care și-a lăsat copiii, familia în România ca să câștige decent în străinătate. Pentru că este românul care trimite bani tot în țară, bani impozitați de stat. Pentru că este vorba de deminitate, de un drept garantat de Constituție. Pentru că sunt români care s-ar întoarce acasă. Vorbim despre 3 milioane de oameni. Oamenii ăștia nu sunt 3 milioane de nenorociți, sunt rudele și prietenii noștri. Indiferent de motive și de meserie, nimeni nu a plecat de drag. În fața buletinului de vot, cu ștampila în mână, noi – zidarul, căpșunarul, bona, medicul, asistenta, inginerul – avem cam aceleași speranțe și visuri, doar că le încredințăm pe mâna altcuiva. Ceea ce s-a întâmplat la toate secțiile din străinătate în 2 noiembrie și reacțiile de după (Ponta, Corlățean, Dragnea) arată clar că nu a fost o proastă organizare, sincronizată și întâmplătoare, ci așa s-a comandat de la butoane.

Când am început să scriu acest blog, mi-am promis că nu va fi unul politic. Și nu este, nici nu va fi. Nu pentru că nu am păreri argumentate subiectiv, ca tot omul, ci pentru că vreau să evit aici un anumit nivel al discuțiilor politice. Până acum nu am scris nimic despre alegeri, deși mi-ați scris multe mesaje mirate, întrebătoare, indignate în care mă îndemnați să o fac. Fac acum o excepție și îmi asum să spun public ce cred, pentru că suntem într-un moment critic din istoria noastră de după ’89. Nu cred că noi, Gigei isterici ce ne păruim virtual în campanii înverșunate pe Facebook ori pe bloguri, schimbăm radical realitatea. De unde stupoarea celor care s-au mutat definitv pe Facebook la aflarea rezultatelor: cum, cum așa? Păi noi ce comentaserăm, la ce-am dat like și share? Realitatea e alta, iar jocurile se fac în altă parte.

Scriu acum pentru că văzând ce se întâmplă în jur, mă îngrozesc și simt că dacă tac, ca și dacă nu merg la vot, aprob.

Da, eu votez Iohannis. Aș fi votat în primul tur, dacă aș fi putut. Cred că nici nu era nevoie să o spun, fiecare articol de pe povești săsești arată lumea pe care o prețuiesc, valorile cu care am crescut și în care cred. Pe care le regăsesc în mare parte în Iohannis.

Nu votez Iohannis pentru că este sas, cum nu-l votez pe Ponta pentru că e un „mândru român”. Tatăl meu, care este sas, nu e mai bun decât mama mea, care e româncă. Iar eu, care sunt o corcitură, nu sunt mai rea decât un sas sau un român pur sânge. Este limitat, greșit, nedrept să judecăm lumea în clișee. Nu poți fi mândru pentru ceva ce nu ai ales și pentru care nu ai muncit. Tot simulacrul de campanie s-a axat pe opoziția dintre român-etnic, cu copii-fără copii, ortodox-altceva. Nu au existat nici un moment dezbateri și dialog între candidați (doar pumni în gură între votanți, pe rețelele sociale). Tot discursul lui Ponta a debordat de prostie oportunistă și populistă. De tupeu, minciună crasă, derută fără scrupule, noroi naționalist și viclenie mârșavă.

Nu votez nici dreapta vs. stânga, pentru că în România nu există dreapta și stânga. Partidele nu au doctrine, principii, coerență, tradiție. În România, politicienii își schimbă radical culoarea, precum culorile semaforului. Cu aceeași nonșalanță. Noi stăm docili, așteptăm, nu se mai miră nimeni, e firesc să fie așa.

Unul dintre romanele pe care mi-am făcut lucrarea de disertație ironizează tocmai continua așteptare a unui Mesia salvator în România post-comunistă[2]. Nu cred în Iohannis ca într-un Dumnezeu, nu văd în el un Mesia. Idolatria ne dăunează nouă în primul rând. Văd în el un președinte echilibrat, elegant, demn, civilizat, coerent. Nu a venit Mesia, Iohannis nu va putea face minuni. Greșim când așteptăm de la un președinte schimbări peste noapte. Doar noi, fiecare, putem fi schimbarea pe care vrem să o vedem în lume. Nu sunt vorbe goale, asta înseamnă pur și simplu a-ți face datoria, a-ți vedea cât poți de bine de treabă și a-ți face rânduială în curtea ta.

Iohannis are bun-simț (disprețuit în România), dar nu are charismă (păcat capital în politica românească), nici papagal (a-ți semna condamnarea la moarte în talkshow-uri). Va fi mereu urmărit de „handicapul” etnic. Tot ce va face bine, va fi trecut cu vederea, pentru tot ce va greși „sasul va fi de vină”. Toate măsurile ne-populiste îi vor fi aruncate în cârcă: „ne conduce neamțul!”. Nu aș vrea să fiu în pielea lui. Cei care îl înconjoară nu sclipesc de integritate, nu are echipă în campanie și probabil nu va avea nici după. Dar prefer un președinte civilizat șlehtei politice uniforme, unde oricine se pupă cu oricine și bate azi palma pentru ceea ce ieri condamna.

Iohannis nu va fi niciodată unul „de-al nostru„, iar atacurile meschine din campanie, se vor prelungi pe toată durata mandatului său. Dar e conștient și gata să își asume toate astea. La Sibiu a demonstrat că poate să schimbe lucrurile, fără să se ungă cu toate alifiile politicii românești. Nu e perfect, e un om ca tot omul. Are curajul să fie el însuși, altfel decât majoritatea politicienilor români. Pentru toate astea, are respectul și votul meu.

Avem de o parte România lui Ponta și de alta Sibiul lui Iohannis. După cum arată clar harta alegerilor, avem Regatul și Transilvania (+Secuimea). Avem românii din țară și cei din diaspora, cei de la oraș și cei de la sat. La aproape 100 de ani de la Unire, există multe Românii. Cu Ponta, România are toate datele să se îngroape în hăul din care de-abia începea să mijească firav. Acum vedem mai bine ca niciodată că față de restul Europei, acea Europă democratică, civilizată, în care ne credem integrați, suntem tot la firul ierbii. Iohannis a demonstrat ce poate și promite că România ar putea arăta ca Sibiul. Nu e o garanție, nu va curge lapte și miere, dar e o șansă. E alegerea noastră.

Măcar de nu ar fi iluzorie. Măcar de vox populi nu ar fi vax populi.

Da, votul este un drept, așa cum și neprezentarea este unul. Libertatea de exprimare (doar teoretică, se vede) și libertatea de a nu te pronunța. Dar cine stă acasă în 16 noiembrie îl alege pe Ponta. Nu trag semnale de alarmă, nu îmi permit să vă îndemn cu cine să votați. Îmi este greu să înțeleg motivele pentru care l-ar vota cineva pe Ponta, dar nu îmi aleg prietenii în funcție de cum votează.

Vă spun doar

haideți la vot!

10155047_704346536319267_1586309831396405107_nsursa foto

[1] Omul, România-Germania, 2014, scurt-metraj produs și regizat de Brigitte Drodtloff, cu Marcel Iureș, Magda Catone, Cristian Nicolaie, Christel Ungar.

[2] Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez, Polirom, 2004

33 de gânduri despre “Campanii, Românii și ne-votanți

  1. Ma bucur de articolul asta, desi ma gandesc ca targetul – cititorii acestui blog – impartaseste deja multe dintre opiniile tale. Stau si eu sa ma gandesc cat vor dura lucrurile pe 16 noiembrie si daca se va imbunatati in vreun fel sistemul, avand in vedere ca trebuie sa vin din Regensburg pentru a putea vota.

    Apreciat de 2 persoane

    • Mulțumesc pentru mesaj! Cred că era deja de înțeles opțiunea mea și își imagina nimeni că scriu aici, dar aș vota cu Ponta. Totuși, acum e mai sigur ca unele lucruri să fie spuse. Drum bun și răbdare, ne vedem la vot!

      Apreciază

        • Nu, doamna Balc, am postat pentru că este blogul meu și pot să îmi spun părerea.
          Dumneavoastră puteți să nu fiți de acord și să argumentați de ce, fără să atacați persoana care scrie, doar ceea ce spune. Nu luați de exemplu tactica folosită în campanie, este nedreaptă și nedemnă pentru cel care privește lucrurile astfel.

          Apreciat de 2 persoane

  2. Da, asa trebuie pusa problema ! Daca ne referim doar la etnie, devine totul o mizerie. Eu am in neam (sunt transilvaneanca), din toate etniile ce locuiesc aici. Voi merge la vot doar ca sa imi anulez votul, pentru ca nu merg sa votez pe cineva doar pentru ca este sas dar nici pe cineva care ma minte in fata zimbind. Nu vreau sa expun aici detaliat motivele dezamagirii mele, atit pentru unul cit si pentru altul.

    Apreciat de 1 persoană

    • Vă înțeleg și vă respect alegerea, deși pragmatic vorbind, un vot nul avantajează câștigătorul. E o formă de protest pe care o întâlnesc și la alți prieteni, prea descumpăniți, dezgustați și obosiți de ceea ce se întâmplă. E alegerea dumneavoastră. Așa cum spuneam în articol, cu toții ne dorim în esență cam aceleași lucruri, doar că ni le exprimăm diferit. Toate cele bune vă doresc, mulțumesc pentru mesaj!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Empatizez pe deplin cu Dv. Blogul meu, căruia nici să nu va treacă prin gând că mă folosesc de acest prilej pentru a-mi face reclamă, din acest motiv l-am înfinţat. Doresc să explic pe înţelesul câtor mai mulţi semeni ce se petrece, situaţia inavuabilă, inadmisibilă, ineptă în care am ajuns cu toţii, aflându-ne într-o lume schimonosită după chipul şi asemănarea noastră, cei contrafăcuţi, cei ce ne-am uitat identitatea comună DIVINĂ. Chiar zilele acestea vorbesc despre politică, despre acest adevărat blestem de care putem scăpa numai printr-o conştientizare transformatoare.
    În ciuda acestei situatii aparent fară ieşire, eu ŞTIU că această transformare se va petrece mai devreme sau mai târziu. Cu cât mai repede, cu atât mai bine…Numai de NOI depinde.

    Apreciat de 3 persoane

  4. Felicitari pentru articol. Desi de lungul timpului am vrut sa ma tin departe de poitica si simt ca acuma este un moment crucial in care nu avem de ales intre Ponta si Iohannis ci intre dictatura si ceva mai multa libertate. Asa ca chiar daca duminica pe 16 va trebui sa fac in jur de 300 de km dus intors voi merge la vot siil voi vota pe Iohannis, dar nu singur ci cel putin inca zece care nu au participat in primul tur. Ne vedem la Stuttgart la vot !

    Apreciază

  5. Felicitari pentru articol. Desi de-a lungul timpului am vrut sa ma tin departe de politica simt ca acuma este un moment crucial in care nu avem de ales intre Ponta si Iohannis ci intre dictatura si ceva mai multa libertate. Asa ca desi duminica pe 16 va trebui sa parcurg cu trenul in jur de 300 de km dus intors (si sa schimb de 6 ori) voi merge la vot si il voi vota pe Iohannis, dar nu singur ci cel putin inca zece care nu au participat in primul tur al alegerilor. Ne vedem la Stuttgart la vot !

    Apreciat de 2 persoane

  6. Dragă Mihaela,
    în primul rând ași vrea să-mi exprim stima față de felul tău de a scrie și de analizele scrise cu mult cumpăn și mai ales fără să fii părtașă.
    Democrația nu sa primește pe gratis. Ea costă. Pe fiecare dintre noi un alt preț. Dar noi, care nu am avut privilegiul de a învăța cum funcționează democrația din începuturile noastre ca cetățeni politici, trebuie să plătim probabil și mai mult.
    Chiar dacă, fiind sas şi pare firesc să fiu de partea lui Johannis, nu sunt euforic, în ceea ce privește speranța în schimbările spre bine care ne promitem de la el.
    Din păcate nu mai am cetățenia română. Altfel ași fi mers la vot chiar dacă ar fi trebuit să merg sute de kilometri. Respect pentru toți care fac lucrul ăsta. Sper ca această atitudine să fie transportată și în România.
    Un singur apel la toți cei care au stat în frig și ploaie la primul tur. Organizati-vă! Faceți petiție la MAE, faceți plângere la UE , puneți totul în mișcare, să nu mai aibă șansă la turul doi să vă trimită acasă fără să fi votat.
    Uitați-vă ce se întâmplă în Ungaria. Ăsta-i exemplul negativ de democrație care probabil va fi ceea ce așteaptă România dacă Ponta va reuși.

    Apreciat de 1 persoană

    • Vă mulțumesc mult pentru apreciere și pentru atitudine! Sper că apelul de a merge la vot să fie urmat. Urmăream aseară protestele din marile orașe din țară și mă bucur că oamenii, o parte, înțeleg ce se întâmplă. Aș vrea ca vocea lor să fie cea care va conta.
      Vă salut cu drag!

      Apreciat de 1 persoană

    • Stimate domn Burger,

      Desigur ca veți fi cetatean român pe veci, pentru că, deduc, în chip logic, ați fost născut în România. Conform legii cetățeniei din 1997, orice persoana născută în România este cetățean român (prin definiție). Dacă cumva, numai pentru că ați emigrat înainte de 1989 (sau chiar până la apariția legii), comuniștii (de dinainte și/sau cei de după) v-au forțat să renunțați la cetățenie, procesul este categoric reversibil, fără nicio problemă (teoretică). Trebuie doar să o solicitați din nou, exact în lumina actului cu pricina. Este dreptul dumneavoastră fundamental, dreptul pământului, zic eu de aici (din Arizona, căci mi-am meținut-o). Cunosc o grămadă de români de acasă (evident de diverse etnii), care locuind în Canada și Statele Unite și-au recăpătat-o conform aceleiași legi. Ba chiar mai mult, puteți sa o cereti si pentru copiii dumneavoastră (născuți sau nenăscuți în România), daca aveți copii. Și pentru soția dumneavoastră, chiar dacă nu a fost născută în România. Dar primul pas vă aparține. Cereți-o. Succes. Vă „țin” pumnii.

      Cu stima,

      Florin O. Zare

      Apreciat de 1 persoană

  7. La inceputul campaniei mi-a atras atentia un comentariu pe un ziar:
    „Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi.”

    Imi doresc(si ii doresc si lui Toctomerius) sa nu ratam trenul si de data asta.

    „Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren…”Octavian Paler – Viata pe un peron

    Apreciat de 2 persoane

  8. Problema este pur si simplu organizatoricá: Toti celor ce au dreptul la vot, autoritátiile románe trebuie sá-i ofere posibilitatea de-a vota ín perioada de timp stabilitá. Egal unde si pe cine voteazá, chiar dacá votul este nul. A vota – cine vrea – este un drept ancorat ín costitutia románescá. Altfel se trag concluzii nefavorabile si nefericite pentru regimul actual la putere ín Románia.

    Apreciat de 2 persoane

    • sigur că nu a fost organizatorică, a fost voit menținută așa, fără ca cei care au creat situația să prevadă efectul de bumerang. După turul I, Ponta dădea asigurări că toți românii vor putea să voteze, ceea ce nu s-a întâmplat. Pentru frauda și situația întreținută, Ponta trebuie să răspundă penal. Faptul că miniștrii de externe își dau demisia pe bandă rulantă nu legitimează, nu scuză, nu absolvă de vină pe nimeni. În orice țară normală, Ponta ar fi fost acum după gratii.

      Apreciat de 1 persoană

  9. Acum câteva ore (vineri noaptea spre sâmbata dimineața în România) ore am aflat din multiple surse (toți dascali din diferite școli din Timișoara), ca tovarășul Ponta a demonstrat cine este cu adevarat prin gestul de plătire nejustificată a dascălilor. În dimineața zilei de miercuri, 12 noiembrie 2014, în conturile dascălilor timișoreni și timișeni au fost plasați 700 de RON. Suma standard a fost justificată de Ministerul Educației (parte a Guvernului României, al cărui prim-ministru este Victor Ponta) ca fiind compensații pentru studii, materiale didactice, timp liber dedicat școlii și alte vrăjeli de aceeași natură.

    Nu cunosc extinderea acestei „practici” la nivelul întregii țări, dar este foarte probabil, judecând atât inductiv cât și deductiv, că toți educatorii din toată România, care sunt slujbași ai statului român, au fost supuși aceluiași test.

    Spre cinstea lor, cei cu care am vorbit, au refuzat categoric banii, incluzând în scris, dând orice fel de explicații de la secante la extinse, dar mai ales explicații clare de genul „Nu accept bani pentru care nu am muncit.”

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, profesorii din toată țara au fost cadorisiți cu cei 700 de lei, bani pe care de altfel îi merită, dar înțelegem cu toții cum a fost gândită toată mișcarea. Au înțeles și profesorii, care au avut demnitatea să refuze și să condamne gestul josnic prin care s-a vrut să le fie cumpărat votul.

      Apreciat de 1 persoană

    • Vă mulțumesc! Un pas mare e făcut, de acum înainte depinde de noi toți să punem umărul și sufletul la „România lucrului bine făcut”, dând fiecare dovadă de toate calitățile pe care le-am creditat prin votul pentru Klaus Iohannis. Până când așteptările noastre vor fi confirmate, nu trebuie să așteptăm, trebuie să muncim pentru a avea țara pe care ne-o dorim.

      Apreciază

  10. AM INVINS !!! Pentru Emil – desi a trebuit sa astept 11 ore la coada pentru a vota sper ca am prins trenul 🙂
    Sincer in timp ce stateam la coada si orele treceau – iar din cei 10 care am zis ca-i motivez a reusit sa voteze doar o persoana, nu credeam ca se va sfarsi bine. Iohannis felicitari pentru victorie.
    Felicitari Mihaela.
    Felicitari diaspora.

    Apreciat de 2 persoane

    • Bravo Dani, mă bucur că ai reușit de data asta să votezi. A meritat! Să avem și de acum înainte multe motive care să ne confirme entuziasmul de acum. E o șansă imensă, sper să avem înțelepciunea și răbdarea să o folosim.

      Apreciat de 1 persoană

  11. Pingback: Când lup, când vacă… (Video) | DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

Povestește și tu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s