sursa foto În localitatea Dipșa (Dürrbach, Dipse) din județul Bistrița-Năsăud, ca în toate așezările cu rânduială săsească, tronează în mijlocul satului o impunătoare biserică în stil gotic, ridicată între anii 1482-1500. Neobișnuită este povestea ei, de unde numele năstrușnic și cam prozaic al bisericii, cunoscută printre localnici ca „Biserica scroafei”. Acum, că s-a suit scoafa-n copac am mai auzit,…
sursa foto Cel mai estic punct al vechiului Ținut crăiesc este satul Drăușeni (germ. Draas, Drausz, Draes, Dräss, magh. Homoróddaróc, Daróc), jud. Brașov. Satul este atestat documentar în anul 1224, într-o diplomă eliberată de către regele Andrei al II-lea al Ungariei, care reglementa obligațiile și drepturile sașilor de aici.
sursa foto Biserica evanghelică fortificată din Mănărade (germ. Donnersmarkt, în trad. „Târgul de Joi”, magh. Monora, Monorád), jud. Alba. este construită pe locul unei biserici gotice din sec. al XV-lea. Zidul medieval de apărare a fost păstrat, la fel ca și turnul de incintă, transformat în 1832 în clopotniță. Biserica are forma actuală din 1869.
Sursa foto si mai multe imagini cu starea edificiului. Biserica fortificată de la Dobârca (germ. Dobring, Dobreng, magh. Doborka), jud. Sibiu este un monument degradat nu doar de timp, ci mai ales de oameni.
sursa foto Orașul de la poalele cetății, Deva (germ. Diemrich, magh. Déva), jud. Hunedoara, este printre cele mai vechi localități din țara noastră. Deşi prima atestare a Devei datează din 1269, numeroase vestigii arată o existență din epoca pietrei şlefuite (5500-2500 i.e.n.). Numele orașului se consideră că provine din cuvântul dac „dava” însemnând fortăreaţă sau…
Prăjitura cu rabarbăr e ideală pentru zilele de primăvară, fiindcă e ușor de făcut, fin aromată, dulce-acrișoară și surprinzătoare pentru cei care nu cunosc planta minune. E sigur prăjitura mea preferată în această perioadă a anului. Când eram studentă, prăjitura cu rabarbar trimisă de mama făcea furori în cămin, fiindcă cei care nu avuseră sași prin preajmă, nu știau…
De cum înfloresc pomii, în grădinile sașilor răsare și răbarbărul – o plantă parfumată, tonică și mai puțin cunoscută în afara Transilvaniei. Răbarbărul (germ. Rhabarber, reg. rubarbura, revent, răbarbă, rabarbură, lat. Rheum rhabarbarum) este o plantă ierboasă, perenă, legumicolă, atestată încă din anul 2700 î.Hr, originară probabil din zona Tibet-China. A fost folosită inițial în scop terapeutic datorită…
Poveștile nu sunt doar în cărți. Fiecare zi e o pagină adăugată propriei istorii. Pentru că și în cărți, ca și în viața reală, poveștile sunt o cale de căutare a fericirii. Cât spunem și cât lăsăm să se ghicească din povestea noastră? Cât e scris de noi și cât lăsăm în puterea altora de…
sursa foto Ticușu Vechi, mai demult Tecușul Vechi, Ticușul Săsesc (germ. Deutsch-Tekesch, magh. Szásztyukos, Tyukos), jud. Brașov Construită în sec. XV, Biserica din Ticușu-Vechi a fost reconstruită în întregime în stil neoclasic, la începutul sec. XIX. Una dintre cele mai valoroase piese ale bisericii, altarul, a fost realizat la sfârșitul sec. XVIII, în stilul barocului…
Din 2005, satul Pianu de Jos, mai demult Pianul Săsesc (germ. Deutsch-Pien, Deutsch-Pian, magh. Szászpián), jud. Alba, este o destinație interesantă pe harta turismului sportiv. Aici s-a amenajat Clubul de Golf Paul Tomiță, unicul teren de golf omologat la standardele elegantui sport.
sursa foto Acest drum de țară ne conduce la Dedrad mai demult Dredat (germ. Deutsch-Zepling, Deutsch-Zapleng, Zepling, în maghiară Dedrád), un sat în județul Mureș. A fost atestat documentar in 1319, iar astăzi aparține de comuna Batoș. Biserica luterană din localitate a fost construită în jurul anului 1860.
sursa foto Fiecare clădire șoptește la Viscri (germ. Weißkirch, Deutsch-Weißkirch, magh. Fehéregyháza, Szászfehéregyháza, în trad. „Biserica Albă Săsească”) o poveste fermecătoare. De exemplu, știați că Prințul Charles nu ar fi primul oaspete celebru de pe aceste meleaguri? Oamenii spun că prin anii 1890, scriitorul Jules Verne ar fi avut o amantă frumoasă din sat. Vizitele…
Foto: Ciprian Biclineru Potrivit tradiției, vechiul nume săsesc Kreuz derivă de la o cruce amplasată pe munte, ce veghea deasupra celor trei așezări ale abației Cârța.
– Mă scuzați… către casă, încotro? – Păi, nu-i simplu, s-ar putea să vă rătaciți: luați-o pe Biertan tot înainte, până ajungeți pe Cisnădiei, colț cu Alba Iulia. De acolo mergeți spre Carpați, ocoliți pe Brukenthal, la dreapta rămâne Bistriței. Dacă o luați pe Zăbrani, ocoliți un pic. Mai aproape e pe Nocrich. Treceți podul…
Cu toții ne amintim șosetele de lână din copilărie, croșetate migălos de mâinile bunicii. Cel puțin la noi nu era nimic neobișnuit ca pe timp de iarnă, bunica să croșeteze zeci de șosete pentru toți din familie și mai multe perechi pentru fiecare. Dar există un sat în România unde andrelele au croșetat o poveste frumoasă, pentru că șosetele…
Vechea localitate este atestată documentar din anul 1228. Biserica din Budacu de Jos poartă acum hramul „Adormirea Maicii Domnului”, fiindcă din 1979 a trecut la Biserica Ortodoxă. Este monument istoric și datează din sec. XIV-lea. Biserica a beneficiat de o reparație capitală in anul 2000. Istoria săsească a așezării este povestită de Johann Dorfi, în…
sursa foto Ca să ajungi la Daia, mai demult Daia Săsească, (germ. Denndorf, Dellendorf, magh. Szászdálya, Dálya), jud. Mureș, treci mai întâi prin locuri pitorești, cu nume străvechi: “Heinzel”, “Cânepişte” (Hanfau), “Dealul Mănăstirii” (Klosterberg), “Grădina lui Miron”, “Pârâul Saschizului”, “Pârâul Cremenesei”, “Vadul adânc” (Tiete Furt), “Grădina porcilor” (Schweingarten), “Wolkengraben” şi “Salsen.
Fiind satul natal al tatălui meu, Bozul cu oamenii, livezile și noroaiele lui este locul special al copilăriei mele. Aici eram doar „fata lu’ Miș a lu’ Tic”, mielușel zburdând pe dealuri.sursa fotografii Mai demult Buzdu (germ. Bußd, Bussd, Bussendorf, magh. Buzd) jud. Alba, satul e puțin cunoscut sau vizitat.
sursa foto Pe trepte acoperite, ca cele de la Sighișoara, se urcă spre Biserica Evanghelică din Buzd (germ. Bussd, Busd, magh. Szászbuzd, Buzd), jud. Sibiu, Biserica fortificată este un vechi edificiu în stil gotic, cu o singura navă, cor si absidă poligonală, datând de la inceputul sec. al XV-lea.
sursa foto Primăvara are o frumusețe aparte la Orheiu Bistriței (germ. Burghalle, Burgelau, magh. Óvárhely, Várhely), județul Bistrița-Năsăud. Și asta pentru că în apropiere, într-o pădure mlăştinoasă, cunoscută sub numele de „Pădurea din Şes”, crește laleaua pestriță, cunoscută popular și ca laleaua ”bibilică”. Rezervaţia botanică “Pădurea de şes” are o suprafaţă ocrotită de 78,79 de…
Indiferent de starea monumentelor din zona lor de răspundere, autoritățile se simt de obicei datoare să marcheze discursiv ziua de 18 Aprilie. O zi pe an. Prilej de conferințe, dezbateri, ceremonii de premiere a unor inițiative, semnări de acorduri și reînnoirea angajamentelor pentru promovarea patrimoniului cultural. În mare parte, o translatare fadă și inutilă a unui limbaj de…
Măști înfricoșătoare, tălăngi și pocnete din bice, întreceri călare, scenete (parodierea nunții, înmormântarea), parade (mascații, lolele, care alegorice), clătite și gogoși aburinde – sunt armele cu care sașii din Transilvania luptau odinioară împotriva iernii aprige și a spiritelor rele. Majoritatea acestor vechi ritualuri apotropaice au fost uitate, de ele amintindu-ne acum câteva parade sau carnavaluri organizate răzleț în fostele localități săsești…
Someone might have said that traveling „leaves you speechless, then turns you into a storyteller.” For me, traveling is a means of enriching myself by revealing the past and encountering the different. It is the opportunity to discover paths and footsteps through time and space. In this particular aspect, I think I had the chance to be born in…
Hanklich-ul, căruia românii i-au spus „hencleș” sau „lichiu” este un desert din ingrediente simple, cu gust de plăcintă bătrânească. Hencleșul nu lipsește de pe masa saşilor, mai ales în zi de sărbătoare. Fiindcă la sate rețetele circulau între gospodine, el a intrat și în rețetarul vecinelor românce, deși astăzi se mai pregătește numai în casele bunicilor sau…
Oamenii, ritmurile vieții lor, amprentele istoriei se developează treptat, fascinant în fotografiile și cărțile poștale vechi. O astfel de fotografie este plonjare în clarobscur, făcându-ne să experimentăm în același timp lumina descoperirii și umbra nenumăratelor întrebări. Mai jos, două fotografii probabil de la începutul secolului XX din vechiul Mühlbach locuit de sași. Cu ambele m-am intersectat întâmplător, căutând să înțeleg și să reconstitui viața Sebeșului…
sursa foto Astăzi nu ne putem imagina viața fără frigider, însă acum sute de ani, sașii aveau alt mijloc de păstrat slănina și celelalte alimente. Nu exista cetate săsească fără cunoscutul Turn al Slăninilor – cămara satului. După ce se ținea câteva săptămâni la saramură, toată slănina sătenilor era agățată în podul răcoros și bine ventilat, ferită…
sursa foto Satul Vurpăr (germ. Burgberg, în trad. „Dealul Cetății”, maghiară Vurpód, Hühalom), jud. Sibiu, are o istorie bogată, despre care povestesc numeroasele vestigii descoperite aici, datând din epoca bronzului şi din neolitic. Toponime precum “Pădurea copiilor” (din Hamelin?) sau “Radeburg” amintesc de faptul că acest loc a fost printre primele în care s-au stabilit…
Costum popular săsesc, carte poștală necirculată, datată 1945, colecție personală/ „Siebenbürgisch-sächsische Volkstrachten – Alte Bürgertracht”, AK, ungelaufen, 1945.
sursa foto La Bălcaciu (germ. Bulkesch, Bolkatsch, magh. Bolkács), jud. Alba, se povestesc legende străvechi despre tuneluri secrete şi comori blestemate. Se spune că ulcioarele găsite îngropate ar fi fost pline cu nepreţuite comori, pe care însă necuratul le-ar fi preschimbat în cenuşă. Aurul mitic nu va mai putea fi găsit ușor, însă aşezarea şi…
Educația a jucat un rol deosebit de important în comunitatea săsească, sașii fiind promotori ai învățământului în Transilvania și spațiul românesc de astăzi. Asta se datorează și rolului central pe care l-au avut preoții în procesul educativ, biserica și școala fiind cele două instituții care au funcționat impreuna, ca stâlpi ai comunității săsești. Preoții sașilor au fost personalități…
Când spunem astăzi „ziua îndrăgostiților”, mintea ne e invadată involuntar de clișee și dulcegării comerciale de Sf Valentin. Sau de mai neaoșul Dragobete. Puțini știu că sașii din Axente Sever (până în 1931 Frâua, germ. Frauendorf), județul Sibiu, așteptau cu sfiala tinerilor de demult un fel de “zi a îndrăgostiților“ originală, ce implica un ritual plin de…
Poate că nicăieri în judeţul Hunedoara încărcătura istorică nu este mai pregnantă ca în mun. Orăştie (germ. Broos, Brosz, magh. Szászváros – în traducere Orașul sașilor).
Acum o lună, când am spus oficial prima poveste, scrisesem următoarea introducere pentru blog. Apoi am ales ceva mai personal, ceea ce găsiți acum la Despre. Mesajul rămâne însă valabil, la care adaug mulțumirile sincere (masa și dansul rămân pentru anii următori 🙂 ).
Carte poștală necirculată, colecție personală. „Vezi tu, mie această Cale a Victoriei îmi apare întotdeauna ca un arbore”, spunea un personaj de-a lui Camil Petrescu despre Calea Victoriei, în romanul cu același nume. Un arbore cu rădăcini în Lipscani și ramificații ce se deșirau pe străzile din jur. Toată lumea Bucureștiului era comprimată în forfota stufoasă de aici,…
sursa foto Uliţele cu gospodării vechi, imune la graba timpurilor moderne şi biserica înconjurată de ziduri de apărare dau un farmec aparte satului Bruiu (germ. Braller, magh. Brullya), județul Sibiu.
O plimbare de duminică în lumea bună a Micului Paris? În vremuri când bărbații nu ieșeau în oraş cu capul descoperit, fără haină şi fără cravată, chiar de-ar fi fost să se plângă de „căldure mare, mon cher!”. Iar femeile
Carte poștală din Cluj. Probabil din anii 1954-1964. Pe spatele cărții poștale (jos), stă scris Republica Populara Romînă. Conform Wikipedia (scuzați sursa suspectă) spune că: „Republica Populară Română (prescurtat: R.P.R.) a fost numele oficial purtat de România de la
Cluj-Napoca (Klausenburg, Koloszvar), probabil în jurul anului 1860. Turnul de poartă din Strada Podului. Datând din secolul XV și demolat în
Siebenbürghisches Kochbuch, Martha Liess, Schiller Verlag, Bonn și Sibiu, 2011, 590 pag. “Mâncăm pentru ca viaţa să fie mai frumoasă, mai colorată. Aici intrăm în cultură. De-aici, halitul devine cultură. Mucenicii, vinul, prescura sfântă, colacul de Paşte, pomana porcului. Toate arată că mănânci o bucăţică dintr-un simbol, iar bucăţica aia e, cu siguranţă, drumul tău…
sursa foto „În amintirea cetățenilor sași care înainte de anul 1228 au întemeiat această localitate și au întemeiat biserica. De la refugierea lor în septembrie 1944, ei trăiesc în comunități risipite în România, Germania, Austria, Canada și SUA. Ne rugăm ca Domnul să
„Haute-couture” de Transilvania, realizată de mâini harnice și migăloase: Săsoaică în costum de sărbătoare, din Zagăr, jud Mureș / Gebockelte Bäuerin im Brautpelz mit blauem Schleier aus Rode. Deosebit de frumos este cojocul de piele, brodat cu motive florale colorate. Toca de catifea specificfetelor tinere, de la confirmare la căsătorie, este înlocuită aici de vălul albastru, diafan.…
Costumul popular descrie individualitatea unei etnii. Alături de edificii și viața spirituală, portul este un puternic element identitar și o expresie a valorilor și rânduielii lumii tradiționale. Ca orice costum, el este un artificiu prin care cel care îl poartă comunică despre sine. Veșmântul săsesc este un costum somptuos, bogat în broderii și podoabe, armonios cromatic şi…
sursa fotografii La Boian, (germ. Bonnesdorf, Unter-Bassen, magh. Alsóbajom), jud. Sibiu, veghează una dintre cele mai interesante biserici fortificate din Transilvania. Construită în 1404, cu adăugiri ulterioare până în sec. al
Din cât am căutat, nu știu să existe o traducere în limba română a acestei povești sau a celor din volumul în care apare, Märchen und Geschichten aus Siebenbürgen, gesammelt unde bearbeitet von Anneliese Thudt und Gisela Richter, Gondrom Verlag Bayreuth, 1977/Povești și istorioare din Transilvania, culese și editate de Anneliese Thudt și Gisela Richter,…
Sașii lucrează și când hodinesc, spune o vorbă din popor. Dacă lenea e o meteahnă cu tradiție pe plaiurile românești, în comunitatea săsească trântorii nu erau bine văzuți. Cu atât mai mult când vine vorba de săsoaicele dibace și muncitoare, ce-și țineau casa lună. E ușor de ghicit că o fată precum Kati, care era așa de…
Punct pe cruce, după desen, în urma acului, în pleata timpului. Oma coase păuni. Păunii păzesc Copacul Vieții. Cu mâinile ei mici, translucide, de înger, nu-i pictează doar pe materiale. Le coase și un suflet. Peste ani, în casa nepoților, păunii de pe ștergare îi vor purta mai departe tinerețea. Atenția pentru detalii și lucrul bine făcut se…
sursa foto Berghin mai demult Berghiu (germ. Blutroth, magh. Berve), jud. Alba. Atestat documentar în anul 1332, Berghinul este cunoscut și datorită prezenței în trecut a numeroși
sursa foto Satul Bunești (germ. Bodendorf, magh. Szászbuda), jud. Brașov, se sprijină deopotrivă pe bogății materiale – masivul de sare din adâncuri, biserica fortificată din centru – și spirituale – moștenirea săsească, împletită cu
Și pentru sași, Paștele/Ostern este sărbătoarea luminii și a bucuriei Învierii, sărbătoare importantă în calendarul evanghelic. În comunitățile săsești, Paștele este pregătit cu săptămâni înainte, prin perioada de post (Fastenzeit) și tradiții frumoase, multe cunoscute și de maghiari și români. De regulă, în ziua de Florii/Palmsonntag are loc unul dintre marile evenimente în viața unui om: Confirmarea. Așa…
Povești săsești 