Un pretext de a cerceta ițele istoriei este curiozitatea – căci încă nu am patima colecționarului – de a căuta cărți poștale, fotografii sau alte obiecte din Transilvania, în piețele din München și pe pe câteva site-uri de profil. Dacă pe Internet găsim astăzi oricând, orice, o plimbare în piețele de vechituri din jur are ceva dintr-o vânătoare de mici comori. Aici chiar e de puricat (nu degeaba Flohmarkt – piață de purici, în traducere liberă), pentru a găsi fragmente de viață migrate în timp și spațiu. Din fericire, în jurul Münchenului comunitatea sașilor este destul de numeroasă, deci am parte de o surpriză de cele mai multe ori. În spatele obiectelor înșirate aleatoriu pe tarabele acestor piețe există întotdeauna o doză de mister, un drum, o poveste, un suflet. Pentru a le descoperi, trebuie să parcurgi întotdeauna un traseu detectivistic, la finele căruia rămâne de obicei și un rest de incertitudine.
Într-o duminică, scotocind o astfel de piață din München, am descoperit un mănunchi de cărți poștale fascinante. Legat cu o panglică roasă și prăfuită, un album inedit cu imagini din România începutului de secol XX își aștepta cumpărătorul. Emoționant să ai în mâini sufletul unui om al cărui destin e necunoscut, pe care îl poți cel mult intui. Istoria unui străin împletită cu momente din istoria țării mele, îngrămădită la întâmplare printe sute de alte obiecte cu povești neascultate.
Cele nouăsprezece cărți poștale au fost trimise în anii 1917-1918, de către același soldat – semnat întotdeauna “Papa” – familiei sale din Chemnitz, Germania. Destinatarul este Frau Emma Weinreich. Fiecare misivă începe familial cu “Draga mea” sau “Dragă Emma, dragă Fiule”.
Multe cărți poștale poartă semnătura fotografului O. Miehlmann, din Hamburg. Toate ilustratele au fost trimise din București, cu excepția uneia, expediată din Odessa.
Splendidele cărți poștale în alb-negru sau sepia, două color, poartă amprentele și mirosul istoriei vechi, trăite personal. Perspectivele sunt diverse, fiind foarte interesante alegerile pe care le face soldatul. Străinul filtrează imaginile pe care le consideră reprezentative, prin care prezintă familiei țara în care a ajuns: țărani pitorești în costume naționale, caravane de țigani, turci pe malul Dunării, tineri sași, mașini de epocă, vânzători stradali, case tradiționale cu pridvor, Castelul Peleș și Comandamentul German din București (Ministerul Lucrărilor Publice), un călugăr citind pe o bancă, scene bucolice la culesul viilor.
Descifrarea scrisului de pe spatele lor este destul de dificilă, pentru că unele mesaje au fost scrise cu creionul, parțial șters de trecerea vremii. Oricum, ar fi un exercițiu interesant, pe care îl voi încerca. Cine știe ce răspunsuri sau cuvinte pline de înțeles sunt așternute acolo?
Nu știu cum circulau aceste cărți poștale, unde erau de găsit, cum se intra în posesia lor, dar sunt probabil imagini de propagandă, prin care era vizată o anumită imagine a României. Oricum, în definitiv, dincolo de ideologie – aspect deloc de ignorat, și astăzi turistul aflat într-o țară străină, alege să pozeze toate aspectele „exotice” pentru cultura țării sale de origine.
Spiritualitate, cultură, ritual de viață, diversitate. În ansamblu, o imagine mozaicată și expresivă, care astăzi mi se pare nespus de frumoasă, a României.
Sinaia, Castelul Peleș
Vânzător de fructe și legume, în București
Sediul Comandamentului German, (Ministerul Lucrărilor Publice), în București
Castelul Peleș, Sinaia
Peisaj idilic cu țărani la fântână
Lăptărese în București
Băieți sași la încorporarea militară?
Micul vânzător ambulant pe străzile Bucureștiului
Țigan
Țărani români în fața casei
Vânzători ambulanți la o piața din București. Vindeau limonadă, funii impletite de ceapă și usturoi, dulciuri.
Turci din Svistov (Șviștova, în nordul Bulgariei, pe malul drept al Dunării)
Micii muzicanți
Cireașa de pe tort: Scenă de pe stradă – „Idilă cu porc” 🙂
Cărțile poștale au călătorit și pe webcultura.ro. Mulțumesc!
Povești săsești 
Pingback: România pitorească în ilustratele unui soldat german din primul război mondial | Gogea's Blog
Pingback: POSTCARDS: România pitorească | Romanian Itineraries
Ceva nu se leaga.
In Romania se faceau carti postale cu inscrisuri in limba germana?
Iar daca sunt facute de un fotograf german avea el mijloace tehnice de tiparire a textelor pe fotografii? Cred, nu stiu exact, daca exista actualmente aparate foto cara sa faca un asemenea lucru. Sau sa ai un calculator si o imprimanta care sa faca (si) scanari.
ApreciazăApreciază
Cartile postale sunt de fapt fotografii pe carton galben, ale lui O. Miehlmann din Hamburg. Pe la 1906, a aparut un aparat Kodak care permitea chiar imprimarea fotografiilor direct pe carton, in format de carte postala. Este cunoscut faptul ca Germania era cea mai mare producatoare de carti postale din lume, de cea mai buna calitate. Asta pana la primul RM. Nu stiu prea multe detalii exacte despre tehnicile vechi de imprimare, insa banuiesc ca hartia fotografica era acoperita cu un sablon cu scris, dupa care era expusa la lumina si imprimata efectiv. Cam cum cred ca se proceda si in cazul ziarelor. Aici aveti un art interesant, documentat si detaliat despre istoria si tehnicile cartilor postale http://www.vintageromania.com/carti-postale.html
La inceput de secol XX, si apoi in special la inceputurile nazismului, spatiul german de astazi a manifestat un interes deosebit pentru populatia de origine germana, nu doar din Romania. Asa se face ca mai exista si alti fotografi sau artisti nemti ce au surprins scene din viata cotidiana a sasilor sau a Romaniei din acea perioada. De exemplu, Hans Retzlaff ale carui imagini le-am mai prezentat la categoria „port traditional sasesc”. In plus, fotograful pozelor de mai sus, O. Miehlmann, are imagini si din Albania, Grecia, deci pe larg, din zona Balcanilor. Se gasesc pe Internet, de exemplu aici: http://stampcircuit.com/Auction_Items/1213485?page=1&f%5B0%5D=sm_field_item_class%3Apostcard
Sper ca va sunt clare acum legaturile si totul „se leaga” mai bine. Multumesc ca ne cititi!
ApreciazăApreciază
„Se leaga mai bine”… adevarat…Sunt un tip caruia ii place sa despice firul in patru pana se lamaureste. Asadar fotografiile erau tiparite in Germania. Bun. Atunci cum de au fost trimise din Romania? Explicatia mea ar fi ca ilustratele au fost distribuite soldatilor stationati /aflati in Romania pe timpul WW1 de catre o directie speciala a armatei pentru a nu se complica in a le procura direct de la sursa sau poate din alte motive…strategice (din punct de vedere propagandistic, psihologic sau chiar economic). Ultima varianta imi pare mai plauzibila si ma voi explica imediat.
Mi-a parut ciudat, chiar mi-a displacut ca fotograful avea predilectie pentru partea saraca a Romaniei,
pentru tigani. Seamana teribil cu fotografii contemporani care imortalizeaza numai „senzationalul” de care au nevoie!
Ar fi fost interesant sa fi vazut si reversul fotografiilor. Atunci poate ca lucrurile ar fi fost mai usor de descifrat.
ApreciazăApreciază
Da, poate ca aveti dreptate in ce priveste modalitatea de difuzare a acestor ilustrate. Nu stiu, ar fi nevoie de cercetare aici pentru a avea toate detaliile povestii. Pentru mine a fost o mare bucurie ca le-am descoperit. Aveti verso-ul cartilor postale aici: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=184719375023360&set=a.155557421272889.1073741829.139822752846356&type=3&theater
Scrisul este partial sters pe unele, acolo unde a fost scris cu creionul. Pentru mine e un efort descifrarea acestor ganduri, mai ales ca nu am exercitiul unei asemenea lecturi. Cu siguranta insa ca ea ar aduce un plus de informatie si de valoare acestor carti si povestii expeditorului. Le-am trimis celor de la „muzeul de fotografie” care le-au tot prezentat pe pagina lor de fb, aici https://www.facebook.com/muzeuldefotografie?fref=ts.
Ei au ochiul format pentru descifrarea acestui tip de texte, deci poate ne vor putea ajuta.
Multumesc!
ApreciazăApreciază
Pingback: Mediaș, călătorie în timp prin cărți poștale vechi | Povești săsești
Mihaela
Aceste carti postale editate de armata germana in timpul ocupatiei Romaniei sunt in primul rand de propaganda. Exista destul de multe fotografii din aceasta serie, tipărite sepia pe carton gălbui, ietin, cu explicaţii în germană. Nu ştiam numele fotografului, dar nu cred că a fost unul singur. Eu am vazut o serie întreagă prezentand Bucurestii (în special mahalalele sordide), imprejurimile (Pantelimon), scene de prin sate, care invariabil arata o fata mizerabila si primitiva a lumii româneşti din epocă. Case de chirpici, oameni desculţi care stau cu vitele pe pridvor, sărăcie atroce şi mizerie. Lipsesc cu desăvârşire imagini pozitive. Nu e o întâmplare. Mesajul subliminal al Armatei Germane e că România era o ţară săracă ce trebuia urgent civilizată de nemţi.
ApreciazăApreciază
Da, stiu ca ele transmut voit o anumita imagine a Romaniei. Totusi, in seria asta, a cartilor expediate de soldat, apar si imagini ale unor cladiri impozante – cu o legatura cu nemtii, Comandamentul de ex. – sau mai blande ca impact negativ (preotul, vanzatorii de piata, etc). Mai am alte poze, din aceeasi perioada, care sunt din alta serie (nu apare fotograful, e alt format, alta viziune foto) care arata exclusiv tigani, in pielea goala, in corturi sau niste bodegi pe strada, etc. E clar ca asta era felia de socitate care convenea intereselor momentului. Pentru mine, colectia de msi sus arata o imagine totusi mai diversificata si pitoreasca, interesanta a Romaniei, oricum nu exclusiv negativa. De fapt, interpretarea lor corecta trebuie vazuta prin ochii strainului, tinand cont de mesajul de atunci si de context.
ApreciazăApreciază
Pingback: România sfârșitului de secol XIX în ilustratele baronului Justus von Liebig | Povești săsești
Pingback: România „berarului” Caragiale văzută de Baronul Justus von Liebig | Gogea's Blog