Colonizarea sașilor în Transilvania este un fapt istoric cu ecouri în mit și legende locale. Una dintre acestea leagă întemeierea primelor așezări de povestea unui oraș din Germania Evului Mediu.

Odată ca niciodată, pe la 1284 se spune, era mare invazie de șobolani în orășelul german Hameln (engl. Hamelin). Cu cât încercau oamenii să-i stârpească, cu atât mai mult spor se înmulțeau rozătoarele. Nici otrava, nici capcanele, nici iscusitele pisici aduse din Bremen nu au putut să le facă de petrecanie.

Cântărețul salvator

Dar într-o bună zi, sosi în oraș un personaj straniu: Pied Piper (germ. Der Rattenfänger), un cântăreț la fluier. El se oferi să scape orașul de șobolani, în schimbul unei sume de bani. Zis și făcut. Străinul cu înfățișare ciudată și haine pestrițe, a luat fluierul și a început să cânte o melodie parcă fermecată. Cât ai clipi, șobolanii se revărsau spre el din toate cotloanele, chemați parcă de sunetul fluierașului. Cântărețul i-a ademenit spre râul Wesser, unde toți șobolanii s-au înecat. Zile în șir au petrecut oamenii apoi, fericiți că au scăpat de pacoste.

Răzbunarea cântărețului

Însă la vremea recompensei, cântărețul nu și-a mai primit banii promiși. Supărat, străinul a plecat, dar s-a întors într-o zi de duminică, 26 iunie 1284, pe când locuitorii erau la Biserică. Cântărețul a început iar o melodie, la care cei 130 de copiii din Hamelin, aflați la joacă, s-au adunat vrăjiți în jurul cântărețului. Acesta i-a condus spre peștera de pe un deal din afara orașului, Koppenburg, unde au dispărut cu toții, lăsând mare tristețe în urmă.
sursa

Istorie sau ficțiune?

Cel mai vechi document în care este menționată plecarea copiilor este manuscrisul de la Lounebourg (1430-1450). Legenda a devenit însă cunoscută în varianta Fraților Grimm, Fluierașul Fermecat, publicată în 1816, în volumul Legende germane. Povestea mai apare și în poemele lui Goethe (1802, Der Rattenfänger) și Robert Browning (1842, The Pied Piper of Hamelin).
Povestea Fraților Grimm ne spune că, după ce au călătorit pe sub pământ zile întregi, copiii din Hameln au ajuns în Transilvania, unde au întemeiat șapte cetăți – cele Siebenbürgen săsești. Copiii din Hameln ar fi, conform poveștii Fluierașului Fermecat, strămoșii sașilor transilvăneni.

Nu se știe de ce a fost legată povestea Fraților Grimm de venirea sașilor în Transilvania, însă este interesant că prima etapă a colonizării germane coincide cu data aproximativă a dispariției copiilor din Hameln, după cum și zona din care se crede că au provenit primii sași este cea a Hamelnului.

În 1819, Frații Grimm ar fi declarat într-un articol din presa germană că acei copii răpiți de fluieraș au ajuns în Transilvania. În același articol era citat preotul Bisericii Negre din Brașov, Friedrich Müller, autorul cărții Povești din Transilvania, în care a adunat legende ale sașilor transilvăneni. Una dintre legende spunea: „Noi, germanii din Transilvania, suntem copiii luați din Hameln de fluierașul fermecat și am călătorit mult timp pe sub pământ (prin necunoscut), iar apoi am apărut în mijlocul Transilvaniei prin peștera din Merești, Valea Varghișului, și ne-am împrăștiat în cele șapte orașe și multe sate ale noastre„. Locul unde ar fi ieșit la suprafață copiii este și el disputat, existând voci care susțin că ei ar fi ajuns prima dată la Sebeș (germ. Mühlbach) sau Orăștie (germ. Broos).

Mai multe prelucrări literare ale legendei, găsiți aici.

Hamelnul de astăzi

Fiind o importantă legendă locală, sceneta răpirii copiilor este reprezentată în centrul orașului, în fiecare duminică, pe timp de vară. Tot în amintirea lor, până astăzi, pe Bungelosenstrasse, locul unde ar fi fost văzuți pentru ultima dată copiii, muzica este absolut interzisă.

Reprezentație teatrală actuală, pe străzile din Hameln. Sursa foto: wikipedia.org

Părăsind orașul, călătorul ademenit de alte cântece, va călca pe șobolani în fugă, inofensivi, căci sunt doar desenați pe asfalt.

În cele din urmă, varianta cea mai plauzibilă este aceea prezentă pe site-ul oficial al orașului Hameln: în trecut, locuitorii unui oraș erau numiți, cu toții, “copiii orașului”. Iar acești “copii ai orașului” au emigrat spre pământuri din Est, iar mai târziu, legenda exodului copiilor a fost legată de legenda expulzării șoarecilor, care se referă la invaziile de rozătoare din localitățile medievale împotriva cărora se lupta, cu mai mult sau mai puțin succes, apelându-se la “prinzători de șoareci” (Rattenfänger).

Un video al lui Der Rattenfänger de Goethe, în interpretarea lui Hugo Wolf:

Mai multe despre copiii din Hameln aici, aici și aici.

Articol a apărut mai întâi pe webcultura.ro. Mulțumesc! 🙂