Scurtă istorie a învățământului la sași

 

IMG

Micii învățăcei din Livezile/Jaad, jud. Bistrița. Pe cartea fetiței parcă ar scrie „Frohe Tage…”, Zile fericite!

Educația a jucat un rol deosebit de important în comunitatea săsească, sașii fiind promotori ai învățământului în Transilvania și spațiul românesc de astăzi. Asta se datorează și rolului central pe care l-au avut preoții în procesul educativ, biserica și școala fiind cele două instituții care au funcționat impreuna, ca stâlpi ai comunității săsești.

Preoții sașilor au fost personalități erudite, cu o înaltă pregătire și vastă cultură în special în domeniul umanist și al științelor naturii (v. Honterus, Teutsch, Karl Fuss, Michael Fuss, Joseph Haltrich, etc).

Dovezi ale existenţei de şcoli populare săsești în Transilvania datează din secolul al XIV-lea.

În 1334 este pomenită o școală la Orăștie/Broos. În Sebeș/Mühlbach este pomenit un dascăl în 1352, o școală în Sibiu/Hermannstadt în 1380, alta la Brașov/Kronstadt, în 1388.

Sistemul educativ era conceput în strânsă legătură cu Biserica, reprezentată de preot. Acesta avea și rolul de instructor, iar religia era materia de bază în educația unui tânăr. Limba latină era limba de predare, folosită în administrație, biserică, mai departe la universități. Înainte ca Reforma să ajungă în Transilvania, între 1377-1530, numai la Universitatea din Viena au fost înscriși 1019 tineri sași.

La începutul secolului al XVI-lea exista câte o şcoală în aproape în fiecare sat săsesc, în Transilvania locuită de sași funcționând cel mai bine dezvoltat sistem de învățământ din această parte a Europei.

În 1722, Transilvania este printre primele spații din Europa în care a fost introdusă obligativitatea învăţământului primar, atât pentru fete, cât și pentru băieți, cu predare în limba latină. Aceasta se făcea fie împreună, în aceeași clasă, mai ales la sat, fie în clase separate, de fete și băieți, în special în școlile mai mari, de la oraș.

Sunt cunoscute legendele conform cărora unul dintre turnurile bisericilor fotificate era numit Turnul școlii, (ex. la Cisnădie/Heltau) pentru că aici se povestește că se țineau în continuare orele, chiar și în stare de pericol ori asediu, când sătenii se retrăgeau în cetate.

IMG_3609

Intrarea Colegiului Brukenthal din Sibiu. Foto: povești săsești, 2013

În 1541 Johannes Honterus (1498-1549) a inaugurat la Brașov Schola Coronensis, primul gimnaziu umanist din partea aceasta a Europei, iar câțiva ani mai târziu, în 1547, tot aici se deschidea prima bibliotecă școlară. Honterus a adus nu numai reforma religioasă, dar și cea în învățământ, militând pentru o educație temeinică, bine organizată și uniform răspândită. A reorganizat vechea școală orășenească de limbă germană, ce data din 1388. În 1542, are loc, în cadrul școlii, prima reprezentație teatrală din regiune. Honterus a elaborat un regulament de funcționare a școlii, „Constitutio Scholae Coronensis” (1543) și a pus bazele unei organizații a elevilor, unde aceștia aveau multă libertate de decizie și acțiune, cu scopul dezvoltării și pregătirii lor pentru viața în societate. Gimnaziul umanist înființat de Honterus a jucat un rol deosebit în viața culturală a Transilvaniei.

Pe aceeași linie cu tendința europeană, Gimnaziul lui Honterus era de orientare umanistă, printre principalele materii fiind Triviumul (Gramatica, Retorica, Dialectica) și Quadriviumul (Artimetica, Geometria, Muzica!, Astronomia), precum și Greaca și Latina. Curriculumul acesta a fost adoptat și de alte școli, chiar și de cele de la sat, unde Greaca și Latina erau în continuare materii de bază. De exemplu, într-un regulament școlar al satului Criț/Deutsch-Kreuz, din 1593, se menționază că elevilor le era interzis să vorbească în pauze limba germană, pentru a-și exersa latina.  

Povesti sasesti0541

Școala nr 2 din Sebeș-Mühlbach, jud. Alba, fostul Gimnaziu săsesc, cu inscripția de pe fațadă, ștearsă în comunism, ,,Bildung ist Freiheit” / ,,Educația înseamnă libertate”

 

 

Situația în secolul XVIII este admirabilă pentru perioada respectivă, raportată la numărul populației și la suprafața de locuire:  în 1763 existau 5 gimnazii (în Sibiu, Brașov, Bistrița, Sighișoara și Mediaș), 16 şcoli elementare superioare (de la Prima la Quarta, adică de la clasa a V-a la a VIII-a) şi 236 şcoli elementare (de la clasa I, „Erste Elementarklasse” la clasa a IV-a, „Vierte Elementarklasse„). Toate acestea raportate la o populaţie de 125.000 locuitori saşi.

995924_194177110744253_1154413287_n

Josef Haltrich (1822-1886) a fost pedagog, filolog, preot și etnograf sas, culegător de poezii și povești populare. A corespondat pe teme de lingvistică și folclor cu Jacob Grimm, unul dintre celebrii frați Grimm, pe care i-a cunoscut în Germania. În 1854, a publicat la Berlin culegerea de basme „Deutsche Volksmärchen aus dem Sachsenlande in Siebenbürgen” (Basme populare germane din țara sașilor, Transilvania), reeditata la Viena (1882) și München (1990).
Josef Haltrich este înmormântat în cimitirul evanghelic din Saeș. Vechea ”Şcoală din Deal” din Sighișoara, unde Haltrich a fost rector, poartă azi numele de “Liceul Teoretic Josef Haltrich”.

În secolul următor, sistemul de învățământ s-a extins, astfel că la 1884, 98% din băieţi şi 99% din fete erau școlarizați. Deși școlile aparțineau de Biserica Evanghelică și majoritatea copiilor proveneau din familii de sași, deci evanghelici, accesul nu era strict restricționat, astfel că în secolul XIX sunt înregistrați răzleț și elevi de altă confesiune sau etnie. Pe lângă gimnazii, mai existau și școlile de meserii, care nu aparțineau de Biserică. Aici elevii veneau la școală numai în trei sau patru zile pe săptâmână, cu un program special, în rest învățând în atelierele unde își făceau ucenicia. Mai existau și seminariile pentru viitorii învățători și profesori, dar și pentru pregătirea viitorilor preoți.

În 1948, Bisericii i-a fost retrasă autoritatea asupra școlilor, care devin instituții laice, de stat. Acest fapt a afectat școlile confesionale, deși majoritatea au continuat să funcționeze și limba de predare s-a păstrat. Situația se schimbă cu adevărat în anii ’70, când din cauza politicii de omogenizare, au dispărut în multe localități școlile exclusiv germane sau maghiare, fiind introduse clasele mixte sau numai românești. Tot în această perioadă începe treptat și exodul sașilor în Germania, iar numărul elevilor cu limba maternă germană scade semnificativ.

După 1989, au rămas câteva instituții de învățământ cu clase în care limba de predare este în continuare și germana, precum Liceul Brukenthal din Sibiu, Johannes Honterus din Brașov sau Joseph Haltrich din Sighișoara – instituții cu tradiție, exemple notabile pentru calitatea procesului educativ pe care îl oferă.

Panou explicativ de la Muzeul Bisericii Evanghelice, Sibiu.

Panou explicativ de la Muzeul Bisericii Evanghelice, Sibiu.

Fotografie expusa la Casa Teutsch, Muzeul Bisericii Evanghelice, Sibiu

Fotografie expusa la Casa Teutsch, Muzeul Bisericii Evanghelice, Sibiu

Carte matricolă școlară, Sibiu/Hermannstadt, 1598, expusă la Casa Teutsch, Muzeul Bisericii Evanghelice, Sibiu

Carte matricolă școlară, Sibiu/Hermannstadt, 1598, expusă la Casa Teutsch, Muzeul Bisericii Evanghelice, Sibiu

 

Documentare:

Casa Teutsch, Muzeul Bisericii Evanghelice Sibiu, strada Mitropoliei 30 - 
Vă recomand să îl vizitați. Un muzeu mic, dar modern și frumos amenajat, 
bine documentat. Veți găsi aici exponate valoroase și explicații care vă vor 
forma o imagine completă despre cultura și viața sașilor în Transilvania.
Cine are interes deosebit și timp, poate consulta și biblioteca de aici.

Hannelore Baier, Martin Bottesch, Dieter Nowak, Alfred Wiecken, Winfried Ziegler, Geschichte und Traditionen der deutschen Minderheit in Rumänien, Verlag Central, 2011.

ART HISTORIA

4 gânduri despre “Scurtă istorie a învățământului la sași

  1. Pingback: Dealu Frumos, satul din centrul țării | Povești săsești

  2. Pingback: 10 lucruri pe care nu le știai despre sași | Povești săsești

  3. Pingback: [Redacția radio "Zig Zag de România" la FreiesRadiofürStuttgart /DE- 10 lucruri pe care nu le știai despre sași - Anamaria Daiana Matieș a postat în grupul Redacția radio "Zig Zag de România" la FreiesRadiofürStuttgart- RadioMetafora.ro

  4. Un pic out of topic, dar vazand cartea matricola mi-am adus aminte de biblia lui Luther intr-o editie foarte veche descoperita la muzeul conacului Bellu de la Urlati, pentru cei in trecere un loc de vazut. Interesanta cladirea, crama dar si obiectele de colectie atat occidentale cat si orientale. http://www.histmuseumph.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=59:muzeul-conacul-bellu-urlai&catid=37:sectii-muzeale&Itemid=72

    Apreciază

Povestește și tu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s