Hanklich/Hencleș, lichiul sașilor

Hanklich-ul, căruia românii i-au spus „hencleș” sau „lichii” este un desert din ingrediente simple, cu gust bun, de plăcintă bătrânească. De savurat la cafea ori de dat nepoților să ducă la oraș, hecleșul nu lipsește de pe masă, mai ales în zi de sărbătoare. Și fiindcă la sate rețetele circulau între gospodine, el a intrat și în rețetarul vecinelor românce, deși astăzi se mai pregătește numai în casele bunicilor sau în comunitățile unde au trăit sași.

image_x

Hencleșul se face din ingrediente la îndemâna oricărei gospodine: făină, drojdie, muuuulte ouă, zahăr, lapte, unsoare, sare. Recunosc, eu nu am folosit unsoare și am adaptat puțin rețeta la mijloacele de astăzi, însă aveți mai jos și rețeta tradițională săsească, din vechea carte de bucate a Marthei Liess.

Așadar, rețeta mea, din care-mi ies două tăvi:

Aluatul:

2 plicuri de drojdie uscată (sau 1 cub de drojdie proaspătă)
aprox 700 g făină

100 g zahăr
2 ouă
1 cană de lapte
50 ml ulei
un vârf de cuțit de sare
puțină esență sau coaja rasă de lămâie

Deasupra vin:
10 gălbenușuri de ouă (cu albușurile puteți face altceva, de exemplu spumă de căpșuni 🙂 )
500 gr smântână dulce, grasă
esență de vanilie sau zahăr vanilat, după gust

*se poate pune și brânză dulce de vaci (Topfen, Quark), după cum există rețete de hencleș și cu griș.

Se dizolvă drojdia în lapte, se pune sarea și puțin zahăr și se lasă deoparte cam o jumătate de oră. Separat, se amestecă făina, restul de zahăr, se adaugă laptele cu drojdia dizolvată, uleiul, esența sau coaja de lămâie. Se frământă toate, până aluatul este elastic și nu se prinde de mâini.
Se lasă apoi să „hodinească” cam o oră.

Între timp am pregătit compozitia de deasupra:

Se bat gălbenușurile spumă, se adaugă zahărul vanilat sau esența și smântâna. Se amestecă până la omogenizare. Se întinde apoi aluatul în foi subțiri, care se împătură și iar se întind, de câteva ori, ca să fie blatul vârtos și pufos. Se pune în tavă, se înțeapă cu furculița din loc în loc, și se întinde compoziția cu ouă. Se dă la cuptor, la foc potrivit, cam 30 de minute la 200 de grade.

Se servește cald, tăiat triunghiuri ca de pizza, cu zahăr pudră din belșug (eventual și stafide).

IMG

De fiecare dată când fac hencleș, tata, sasul meu riguros, îmi spune că pot eu face în cuptorul aragazului, dar nu va fi în veci ca în cuptorul cu lemne. În copilăria lui, bunica făcea hencleșul în foi rotunde, cât lopata cu care le dădea la cuptor și le cocea odată cu pâinea.

S-aveți poftă bună!

 

Foto stânga: rețeta tradițională din cartea Marthei Leiss, Siebenbürgisches Kochbuch, Schiller Verlag, Bonn und Hermannstadt, 2011, p.416

hanklich

 

image_1

11 gânduri despre “Hanklich/Hencleș, lichiul sașilor

  1. prima data am intilnit-o aceasta minune cand am fost numita profesoara in satul Grinari/Muckendorf/Nagymoha unde locuitorii erau maghiari si romani.Aceasta asezare se afla in vecinatatea satelor sasesti Lovnic,Barcut si Mesendorf.De atunci m-am indragostit de acest lipiu asa-i spunea gazda mea . Nu am sa uit nicodata primul craciun petrecut acolo . Mirosul cozonacilor rumeniti, al lipiilor galben-aurii,gustul lor nemaipomenit si obiceiurile satului de acum patru decenni.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nici un tort celebru nu are savoarea unui Hanklich auriu . Aceasta imagine mi s-a intiparit in frageda copilarie in satele din jurul Sibiului , Talheim , Stolzenburg (Daia , Slimnic ) . Mai tarziu cand am plecat din Ardeal si ma intorceam in scurte vizite , Omi a mea imi dadea cateva foi cadou , era darul suprem !! Ma gandesc cu dor si drag la coptura simpla , cu gust de copilarie . Am incercat s-o coc in cuptor gen aragaz dar bineinteles ca nu a reusit ca in vechiul cuptor de paine .

      Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: Nocrich/Leschkirch – satul bătrân care întinerește | Povești săsești

  3. Pingback: TRANSILVANIA GASTRONOMICĂ – evenimentele care dau o nouă identitate regiunii | Povești săsești

  4. Pingback: Nunta la sași | Povești săsești

    • Am spus în articol că am adaptat ingredientele la ceea ce considerăm că ar fi astăzi mai sănătos. Asta pentru că rețetele vechi au în componență mai mult de 1 kg de untură sau de unt gras, de casă, sau de smântână cât mai grasă (de bivoliță acolo unde se creșteau). La hencleșul făcut numai cu ouă, se foloseau undeva la 15.

      Nu există o rețetă originală, hencleșul se face diferit, mai ales în funcție de zonă. Diferențele stau în compoziția de deasupra, pe care unii o fac numai cu gălbenuș de ou și zahăr, alții cu smântână, urdă, topfen, iar în sezon, se face henkleș cu prune, cu mere, etc.

      Pentru cine vrea o rețetă tradițională, dar ar fi impropriu să-i spunem originală, fiindcă așa ceva nu există, repet, am scanat rețeta din cartea Marthei Liess. Este una dintre cele mai cunoscute cărți de bucate ale sașilor, prima ediție apărând în anii 50, dar rețetele sunt evident mai vechi.

      În cartea Marthei Liess apare hencleș cu ouă (henceșul de nuntă), cu urdă sau Topfen, cu prune și cu mere.

      Dar, dacă dvs aveți o rețetă e care o considerați originală – văd că sunteți din zona Sibiului – puteți să ne-o împărtășiți.

      Apreciază

  5. Pingback: Lichiu, desert sasesc | Artă și savoare

Povestește și tu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s