Biblia culinară a sașilor – o istorie savuroasă

31TccQXIp5L__SL500_AA300_Siebenbürghisches Kochbuch, Martha Liess, Schiller Verlag, Bonn și Sibiu, 2011, 590 pag.

“Mâncăm pentru ca viaţa să fie mai frumoasă, mai colorată. Aici intrăm în cultură. De-aici, halitul devine cultură. Mucenicii, vinul, prescura sfântă, colacul de Paşte, pomana porcului. Toate arată că mănânci o bucăţică dintr-un simbol, iar bucăţica aia e, cu siguranţă, drumul tău spre ceruri.”

Radu Anton Roman

Gastronomia, înțeleasă ca studiu al relației dintre cultură și alimentație, nu poate lipsi din descrierea monografică a unui popor. Există multe lucrări în lume, mai puține în România, care tratează desfătarea simțurilor cu tacâmurile și vesela unei științe. Aici cred că stă diferența dintre acest tip de cercetare și o simplă carte de bucate.

Tradiția universală a studiilor de gastronomie începe probabil cu eseul Fiziologia gustului (Physiologie du goût) publicat de Jean Anthelme Brillat-Savarin în anul 1825. În România, singurul antropolog culinar care a cules rețete cu răbdare și pedanterie, savurând și cercetând în același timp, a fost Radu Anton Roman. În pelegrinările sale prin țară, a amestecat gastronomia tradițională cu etnologia, rezultând studii de antropologie culinară. În cultura sașilor, un demers asemănător lipsește deocamdată, dar ar fi, cred, o reală desfătare. Există totuși câteva cărți de bucate tradiționale săsești, pe gustul și măsura unor pofticioși pantagruelici.

Siebenbürghisches Kochbuch a Marthei Liess este cartea de căpătâi din bucătăria săsoaicelor. Trecând peste volumul aproape intimidant pentru o tânără novice din zilele noastre, e notabil caracterul exhaustiv al rețetelor din această carte. Între copertele ei se amestecă armonios toate aromele cămărilor, cuptoarelor și meselor săsești, mâncărurile copilăriei noastre, cum numai bunicile știau să gătească.

De la prima sa ediție, publicată în anul 1968, la Editura Meridiane, s-au schimbat atât de mult mijloacele, percepțiile și practica gastronomică, încât cartea poate fi privită ca document istoric. Totuși, îndemnul autoarei rămâne valabil și astăzi: „Gospodina modernă nu poate ignora rezultatele studiilor recente de nutriție. Trebuie avută în vedere utilizarea eficientă a alimentelor disponibile.“41uMLTB+IqL__SL500_AA300_

Nu trebuie să fii neapărat pasionat de gătit, ca să răsfoiești cartea Mathei Liess ca pe o poveste de demult. Te pomenești adulmecând un tărâm îndepărtat, unde întâlnești unități de măsură stranii zilelor noastre, ca decilitrul și decagramul, cuvinte din dialectul săsesc uitate chiar și de către sași (ediția din 2011 are un glosar unde sunt explicate cuvintele ieșite din uz), atenționări pentru alimentele de sezon fiindcă nu numai că nu se găsea orice oricând, ci chiar frigiderele erau o raritate, sau până și sugestia că nici familia nu mai e ce era odată: majoritatea rețetelor sunt potrivite pentru 6 persoane.

E suficient să consulți cuprinsul, ca să constați că și acestă carte de bucate e mărturia conviețuirii multietnice, asimilând într-un stil original infuențe de la vecinii români, maghiari, turci. Și totuși, oricât de vechi sau exotice gusturilor actuale, bucatele de aici au o vagă aromă familiară, chiar dacă nu le-am gătit sau savurat în forma descrisă. E gustul nostalgic al amintirilor, al tradițiilor și vremurilor de demult. O autenticitate rară astăzi.

Citind rețetele din curiozitate, ca pe o ciudățenie culturală, nu cred că veți rezista supei de casă pe găină bătrână, prăjiturii cu rabarbură, ciorbei de agrișe, hencleșului (Hanklich) sau unor Topfenknödel (probabil de inspirație austriacă, găluște cu brânză de vacă, tăvălite în pesmet, servite de obicei cu dulceață de măceșe).

Este o carte de bucate al cărei mesaj tălmăcit acum ar fi că mâncarea nu înseamnă doar gust, ci și tradiție, obișnuințe ce țin de context istoric și social. E ceva din vârsta fericită, când bucătăria bunicii mirosea a multă ceapă prăjită și grădina oferea tot ce ne era de trebuință. Din vremea când eram parcă mai veseli, mai împăcați cu viața și masa mai tihnită.

IMG_1844

8 gânduri despre “Biblia culinară a sașilor – o istorie savuroasă

  1. Buna ziua,

    Ma desfat de vreo doi ani si jumatate cu minunatiile de pe acest blog , va multumesc pentru ce scrieti si mai ales cum.
    Spuneti-mi va rog stiti cumva unde as putea sa gasesc Biblia culinară a sașilor – o istorie savuroasă editia din 2011.
    Voi deschide o pensiune cu restaurant in zona Alma Vii, langa Medias si mi-as dori sa am in meniu si retete sasesti.
    Va multumesc pentru orice informatie
    Pamella David

    Apreciază

    • Ma bucur, va multumesc mult!

      Gasiti cartea in librariile editurii Schiller din Sibiu sau pe site-ul lor, aici: http://www.buechercafe.ro/artikel.html?q=liess&idx=12&nummer=12803
      Pentru pensiune va mai recomand „Retetele Herminei”, editor Marinela Porumb (gasiti un articol pe blog despre povestea superba a acestui caiet de retete) si „Privind inapoi prin fereastra bucatariei” de Dagmar Dusil, care este o introducere in viata Sibiului de odinioara, trecand prin mireasma bucatariei multiculturale, asa cum era/este cazul in multe familii din Transilvania. Din nou, o carte de bucate foarte interesanta si frumoasa, care se citeste ca un jurnal.

      Mult succes si spor in tot ce va propuneti, sper sa ajung curand si la Alma Vii, mi s-a povestit frumos despre sat si admir siteul alma-vii.de, unde am gasit adevarate documente etnografice.

      Cu drag,
      Mihaela

      Apreciază

      • Va multumesc mult pentru promptitudine mai ales!
        Am cartea d-nei Dusil si intr-adevar am citit-o cu nespsua bucurie si placere amintindu-mi si eu de copilarie ( eu sunt din Cluj)..
        Cat despre cartea d-nei Marinela Porumb tocmai sunt pe cale sa o primesc de la Sibiu.
        Ma bucur ca doriti sa vizitati Alma Vii, e o poveste vie.
        Daca ajungeti pe aici dupa 1 Decembrie va asteptam la nr.108 la „Reveria. Casa de Oaspeti. Si de vise”.

        Cu mult drag va salut si eu,
        Pamella

        Si va rog sa continuati sa scrieti, ma inspir din povestile dvs. de mult si continuati sa ma motivati sa creez aici o poveste minunata cu miresme de demult, cu imagini ale unui trecut care ne fascineaza si din care ar trebui sa invatam si sa pastram cat de multe putem, cu mancare de suflet si licori pentru „inaltarea spiritului”, muzici, filme si conversatii care sa ne aminteasca mereu de ce merita sa ramanem Oameni.

        Apreciază

    • Eu va multumesc, aprecierea dvs ma bucura si bineinteles ca ma motiveaza sa continui.

      In legatura cu cartea, din pacate nu este tradusa in limba romana, o gasiti doar in germana. Dar sunt altele si in limba romana, va recomand sa consultati site-ul Editurii Schiller.

      Mult spor in toate va doresc si sper sa am placerea sa ne întâlnim.

      Cu drag,
      Mihaela

      Apreciază

Povestește și tu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s