Fecioara Maria și Iosif, păstorii și magii cu daruri, animalele suflând cald și ocrotitor, toți adunați în jurul ieslei în care este așezat micul prunc Isus. O scenă arhicunoscută, reiterată an de an, în amintirea marelui miracol. Scena nașterii Domnului, în cea mai frumoasă seară a anului.

Minunea pe înțelesul oamenilor – primele scene ale Nașterii în lume

Amenajarea scenei Nașterii, prin statute sau personaje vii, este un obicei comun mai multor religii, provenind de la catolici. Se pare că cel care a inițiat acest obicei a fost Sfântul Francis de Assisi, care a creat prima scenă “vie” a nașterii Domnului, cu oameni și animale în rolurile biblice. Se întâmpla în Greccio, Italia anului 1223. Sfântul tocmai vizitase Țara Sfântă, unde văzuse locul în care se crede că s-a născut Isus, astfel încât și-a dorit să răspândească credința în Mântuitor prin sceneta nașterii, jucată de către oameni, întocmai cum este ea descrisă în Evangheliile lui Matei și Luca.

Sceneta s-a răspândit rapid în Biserica Catolică și a devenit o tradiție îndrăgită de Crăciun. Ca și în povestea biblică, în jurul ieslei micului Isus sunt Iosif, Maria, păstorii, magii, îngerii și animalele. Pe lângă scena interpretată de personaje, au apărut și scenele biblice din statuete sculptate în lemn, amenajate în casele credincioșilor, apoi și în aer liber, în spații publice. Scenele Nașterii au devenit tot mai populare și au luat uneori proporții grandioase, departe de istoria biblică. În 1567, ducesa de Amalfi a amenajat o scenă imensă a Nașterii, cu 167 de personaje.

În timp, mai multe țări au adăugat elemente originale scenei, în ce privește materialele, personajele sau felul în care sunt decorate figurinele, dându-le un specific local. Așa se face că zona Bavariei și Tirolului este renumită pentru statuetele sale minuțios pictate și sculptate în lemn. Așa cum vă spuneam mai la începutul Adventului, unul dintre târgurile de Crăciun de München este dedicat figurinelor de lemn pentru scena nativității. Krippelmarkt este cea mai veche piață de acest gen din lume și unică în Germania. Regiunea Provența din Franța are figurinele „Santos” din ceramică, iar în Polonia scenele Nașterii – numite szopka – sunt plasate într-un decor specific perioadei Renașterii și Barocului polonez. Ba mai nou există și scene ale Nașterii chiar și din piese Lego.

Nu e teatru, ci credință. Tradiționalul Krippenspiel la sași

În mod tradițional, la sași, scena nașterii se joacă în biserică, uneori la casa parohială sau la căminul cultural, în seara de Ajun. În limba germană, sceneta jucată de copii și tineri se numește Krippenspiel sau Herodesspiel la țipțerii[1] din Maramureș.   

Scena Nașterii este jucată an de an la slujbă, în fața bradului împodobit din biserică sau în prima zi de Crăciun. Copiii încep repetițiile pentru a învăța pe de rost replicile corespunzătoare fiecărui rol încă de la începutul Adventului, sub îndrumarea preotului sau a dascălilor. Astăzi, în comunitățile sașilor stabiliți în Germania, sceneta Nașterii este un obicei viu, așteptat de copiii care intră în pielea personajelor sfinte.

Krippenspiel jucat de copiii grupei de dansuri din Heilbronn, 2009. Sursa foto: siebenbuerger.de

În sfârșit e seara de Ajun

Cea mai frumoasă seară de peste an, seara miracolelor. Clopotele bisericilor evanghelice bat ora șase, moment în care toată suflarea comunității, cu mic, cu mare, este adunată în biserică. Mulți trec mai întâi pe la cimitir, unde aprind o lumânare sau duc o ramură de brad împodobit. Apoi fiecare loc din biserică este ocupat de suflete bucuroase, în sărbătoare. În fața altarului sau în cor strălucesc lumânările bradului împodobit și întreaga biserică este luminată difuz de zeci de lumânări. Corul cântă Puer natus și alte cântece tradiționale, presărate pe tot parcursul serii, între cuvântările preotului.

Îmbrăcați în costumele specifice, copiii înterpretează istoria nașterii pruncului Isus, conform poveștii biblice. În noaptea sfântă, Maria și Iosif călătoresc din Nazaret la Bethleem, căutând adăpost pentru ca Sfânta Fecioară să îl aducă pe lume pe pruncul Isus. Negăsind o casă primitoare, Maria și Iosif ajung într-un grajd amărât sau într-o grotă unde, în fân uscat și încălzit doar de suflarea vitelor, Fecioara îl naște pe Isus. Primii care află vestea și ajung la staul sunt păstorii, urmați de magii din Orient călăuziți de steaua vestitoare. Magii aduc daruri – aur, smirnă și tămâie – și sunt primii care se închină micului Isus. Aflând de nașterea Mântuitorului care-i amenința regalitatea, Irod dă poruncă să fie uciși toți copiii din Bethleem, în vârstă de până la trei ani. La finalul scenetei, Irod moare, iar sufletul lui ajunge direct în iad. La început și pe parcursul scenetei sunt cântate multe cântece tradiționale de Crăciun.

După ce copiii își iau pe rând darurile de sub brad, se cântă în încheiere Stille Nacht și se iese din biserică. În unele comunități, exista obiceiul ca la ieșirea din biserică să aștepte fanfara, care oferea un concert minunat, în dansul ușor al fulgilor de nea. O atmosferă de sărbătoare adevărată în comunitate, în tihnă, simplitate și frumusețe.

Scena Nasterii la Kripperlmarkt München, 2012. Foto: povesti sasesti.