– Mamă, spune-mi o poveste!

– Ce poveste, copilă?

– O poveste frumoasă. Cu licurici!

Mama bombănea ca pentru ea, în timp ce așeza în șpais ultimele vase. Cu coada ochiului mă privea zâmbind. Își șterse fruntea de colțurile șorțului și se așeză pe scăunelul de lângă sobă. M-am cuibărit la picioarele ei, cu capul în poală. Șorțul mamei mirosea a prăjit, sudoare, lacrimi și zâmbete. Căci peste toate mama trecea șorțul care-i alina și osteneala, și amărăciunea, și râsul pe care și-l înfunda sfioasă în colțul ros al pânzei. Mama avea șorțuri cu floricele spălăcite, tata batiste apretate.

Oare copilul meu ce-și va aminti, blugii mei rupți?

Es lebt und blüh zu jeder Zeit die Liebe und die Jugendzeit./Iubirea și anii tinereții trăiesc și înfloresc în fiecare clipă.

Kind, wandle immer fromm und gut, der Eltern Liebe macht dir Mut./Copile, trăiește întotdeauna smerit și bun, iubirea părinților îți va da putere.

din Boz, satul natal al tatülui meu

O Cenușăreasă a vestimentației bunicilor, adesea subevaluată, șorțul este o piesă nelipsită a costumului popular, în viața de zi cu zi sau la sărbători. La sași, șorțul este piesa pe care sunt cusute numele celei care l-a cusut/purtat și anul realizării, fiind în unele zone cea mai bogat ornamentată piesă a vestimentației de sărbătoare. De multe ori, prin cuvintele cusute pe el, șorțul poartă mai departe glasul domol și înțelepciunea bunicii.

Șorțurile săsești de mai sus provin din diverse localități ale Transilvaniei și au fost reunite în expoziția Gesponnen und gedreht, gewirkt und geneht/Toarse și întoarse, tricotate și cusute, în cadrul Întâlnirii anuale a sașilor, Dinkelsbuehl, iunie 2014. De o frumusețe și diversitate aparte, unele mai vechi de un secol, șorțurile din imagini fac parte din colecția de țesături Werner Förderreuther și Anna Wester.

La vernisajul expoziției a fost prezentat un film documentar despre pregătirea pânzei pentru țesut, realizat de Wilhelm Lienerth, iar Brigitte și Wilhelm Lienerth au arătat publicului cum se lucrează la războiul de țesut pe care l-au adus la expoziție. Șorțurile sunt doar o fărâmă din ce însemnau țeasăturile tradiționale realizate integral în gospodărie, de la cultivarea inului și a cânepii, baterea și prelucrarea acestora pentru obținerea pânzei, până la torsul și cusutul în cadrul șezătorilor de iarnă. Multe dintre șorțurile săsești poartă numele gospodinei și anul în care a fost realizat, iar, după zonă și destinație, avem mai multe feluri de șorțuri, de la unele foarte simple, altele minuțios cusute și brodate în dantele  fine ca spuma laptelui.