Gusto Gräser, profetul nomad din Transilvania

graeser_marienhof_1945

1945, München. Bombardamentul asupra centrului orașului a lăsat în urmă o mare de moloz. Un peisaj dezolant, cu schelete de clădiri, vegheate în fundal de turnurile catedralei Frauenkirche. Printre ruine, un personaj straniu, cu barbă și haine răvășite, pășește ca și cum ar fi singurul supraviețuitor de pe Pământ.

Este una dintre imaginile emblematice ale perioadei, cu mare impact emoțional, atât pentru evenimentele tragice la care face referință, cât și pentru personajul misterios. Datorită lui, mesajul acestei extraodinare fotografii de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial are valențele unui manifest împotriva ororilor războiului. Bătrânul cu figură ascetică din imagine este Gusto Gräser (1879-1958), unul dintre cei mai cunoscuți pacifiști și filosofi naturaliști din Germania, dintre membrii fondatori ai societății de la Monte Verità, prieten și sursă de inspirație pentru Hermann Hesse.

gusto-grc3a4ser-5Gusto Gräser sau Arthur Siebenbürger cum își spunea adesea, amintind de originile sale, este un sas născut la Brașov, în 1879. S-a retras în peșteri și în pădurile Elveției, a fost condamnat, amenințat cu moartea, internat în azil de nebuni, i s-a interzis să scrie. Pentru unii a fost o revelație, pentru mulți alții o amenințare. Era o figură carismatică ce atrăgea în jurul său mase numeroase. Și-a împărtășit ideile în cercul rebelilor și anarhiștilor, a fost un „guru” pentru generații de artiști, ecologiști, pacifiști, hipioți, tineri în căutarea „adevărului”.  Mulți intelectuali din acea vreme au văzut în el întruchiparea „noului om”, concretizarea idealurilor lui Nietzsche, ale lui Whitman, cel care tolera toate religiile, însă nu credea în nicio biserică. A fost numit un nou Francis de Asissi, propvăduind pe străzile Europei pacea, iubirea, renunțarea la proprietatea privată și viața în armonie cu natura.

Monte Verità – paradisul nonconformiștilor

La începutul secolului XX, la Ascona, pe Monte Verità, se năștea o societate utopică ce va inspira generații. O mână de artiști și intelectuali dezamăgiți de situația politică, de frenezia orașelor, industrializare, pragmatismul ori promiscuitatea lumii moderne căuta o viață liberă, în comuniune cu natura. Ar putea fi numiți primii hipioți.  Deprimați, răzvrătiți, ei visau o societate corectă, liberă. Monte Verità era o zonă extrateritorială, în care biserica, normele guvernamentale și sociale nu aveau jurisdicție.

Așa s-a creat pe malurile feericului Lago Maggiore o colonie în care se experimentau noi moduri de viață: nuditate, dietă vegetariană, meditație, arta ca libertate deplină de expresie, lipsa oricăror constrângeri pentru individ și pentru comunitate. Un paradis al extravaganților, rebelilor, hoinarilor, visătorilor, nebunilor.

storia__0011_Layer-11

Povestea lui Monte Verità a început în 1900, când belgianul Henry Oedenkoven, fiul unui om de afaceri din Antwerp, împreună cu iubita sa Ida Hofmann, întemeia în Ascona, pe dealul cunoscut până atunci ca Monescia, ceea ce a numit „Colonia cooperativă vegetariană Monte Verita”. În curând s-au alăturat „coloniștii” – scriitori, pictori, psihanaliști, anarhiști ce militau împotriva convențiilor, a tot ce ținea de „establishment-ul” vremii. Respingeau partidele politice, dogmele, căsătoria, codurile vestimentare, declarându-se „tolerantly intolerable„.

În 1904 se mută aici anarhistul Raphael Friedeberg, alături de mulți alți intelectuali considerați sau intitulați anarhiști, o societate boemă din toate domeniile. Printre ei, scriitorul Hermann Hesse, pionierii dansului expresionist Rudof Laban și Mary Wigman, Isadora Duncan, Else Lasker-Schüler, pictorii Kadinsky, Picabia, Hans Arp, Paul Klee, psihanalistul Carl Jung, Otto Gross, Hugo Ball, Rudof Steiner, Max Picard, etc. Și Gusto Gräser, sasul plecat din Brașovul natal, un boem, visător, filosof, scriitor, un spirit complex, greu de înghesuit în sertare.

Ca mulți alții, Hermann Hesse a venit aici căutând libertate și inspirație. Avea să afirme ulterior că „de atunci am trăi gol și sprinten ca un cerb.” Deși la scurt timp după întemeierea Monte Verità, Gusto Gräser s-a retras din colonie, Hermann Hesse a găsit în el nu doar un prieten, ci și un model pentru eroii romanelor sale.

Gusto Gräser, viața lupului de stepă

„Cine călătoreşte-n depărtare

Adesea vede lucruri ce-l uimesc.

Acasă-apoi le spune cu glas tare

Şi-ai lui ca mincinos îl dojenesc.

Căci omul mărginit nu dă crezare

La tot ce ochii nu-i adeveresc.

Deci cei neştiutori eu nu m-aştept

Să creadă în cuvântul meu cel drept.”

(Herman Hesse, Călătorie spre Soare-Răsare, 1932)

untitled

Desculț ori purtând sandale romane, într-o tunică lungă până în pământ sau haine răvășite, cu plete argintii și barba încâlcită, ochi senini și blânzi. Un zâmbet cald, un chip luminos, de un calm nesfârșit. Poet inspirat de budism și filosofia Orientului, cufundat în meditație, rătăcitor, vizionar. În timpul vieții a fost un personaj misterios, despre care se știa foarte puțin. Viața și opera sa sunt în continuare cunoscute numai în cercuri restrânse.

Poetul și profetul naturalist Gustav Arthur Gräser, cunoscut ca Gusto Gräser, s-a născut pe 16 februarie 1879, la Brașov. La vârsta de 15 ani, Gusto Gräser abandonează gimnaziumul. În 1896, o sculptură de-a sa câștigă medalia de aur la Expoziția Mondială de la Budapesta, după care începe studii de artă la Viena. Frecventează pentru scurt timp grupul Humanitas al pictorului Karl Wilhelm Diefenbach, al cărui spirit nonconformist și reformator l-a influențat foarte mult. Totuși nu tolerează mult stilul autoritar al maestrului, așa că tânărul Gräser se va întoarce înapoi în Transilvania. Aici realizază opera-program pentru creația sa, pictura „Der Liebe Macht„, în care își exprimă dezacordul față de lumea pragmatică și industrializată, dezumaniza(n)tă, care se autodistruge, optând pentru renașterea într-o existență în armonie cu natura. Astăzi, pictura este expusă la Muzeul Casa Anatta, pe Monte Verità.

Începând cu 1899, rupe orice legături cu familia, abandonează planurile privind cariera sa și începe viața de hoinar prin Europa. Ca un Socrates rătăcitor, a căutat compania unor minți luminate și deschise schimbării. Scrie poezie și trăiește vânzând pliante cu poeziile proprii pe străzile Europei. În toamna lui 1900, împreună cu fratele său Karl (1875-1920), se numără printre membrii fondatori ai societății de la Monte Verita. Nefiind de acord cu direcția comercială și turistică spre care Oedenkoven orienta „colonia vegetariană”, în 1901, Gusto Gräser părăsește colonia și trăiește ca un om al naturii, într-o grotă din apropierea Asconei. În grota din pădurea Arcegno îl are în 1907 ca oaspete pe Hermann Hesse, de care îl va lega o lungă prietenie. Împreună cei doi pornesc în drumeții în Alpi, în izolare completă, meditând.

Raymond Duncan, fratele dansatoarei Isadora Duncan, a fost un alt ucenic al lui Gustav Gräser, care a răspândit stilul de viață și filosofia lui Gräser în cercul prietenilor săi, Gertrude Stein, Matisse sau Picasso. În pădurile Asconei, lângă grota în care a locuit, din dansurile frenetice sub clar de lună, se va contura dansul expresiv al cărui promotori sunt Rudolf Laban și Mary Wigman. Călătorind într-o caravană construită de el însuși, agățată de mașina verde pe care scria „Raus!Raus!Raus”, (Afară! Afară! Afară!), Gräser colindă Germania, de la München la Berlin, recitând, ținând discursuri publice ad-hoc, reprezentații de dans liber, îndemnând la o schimbare radicală, în spiritul cultului naturii și al non-violenței. Discursurile din această perioadă sunt reunite în lucrarea „Offentlichen Gesprächen”.

graeserpix_023a

Se alătură mișcării de tineret Wandervogel (Pasărea rătăcitore/migratoare), sub influența lui Gustav Landauer și Gustav Wyneken, cu care se împrietenește, împărtășind aceleași idei. Gusto Gräser devine un simbol al pacifiștilor germani. Din cauza numărului tot mai mare de simpatizanți, mai ales în rândul tinerilor și intelectualilor, a stilului de viață și gândirii sale pe care și-o exprima ad-hoc și nestingerit în public, Gräser își atrage evident și mulți oponenți. Este arestat în repetate rânduri și expulzat în 1915 în Austria, unde este condamnat la moarte, sub acuzația de instigator și contestatar. Însă după numai trei zile petrecute în celula condamnaților la moarte, invocându-se gândirea incoerentă și „idei confuze”, este mutat într-un ospiciu.

După eliberare se întoarce împreună cu familia pe Monte Verità, unde își reia activitatea de dinainte. Aici devine un model pentru adversarii Războiului, reușind din nou să atragă în jurul său simpatizanți iluștri din întreaga Europă. Activitatea sa face ca în 1919 să fie din nou expluzat din Elveția, apoi din landurile Bavaria și Baden. În 1920, împreună cu noua grupare de tineri adunați în jurul său și al prietenului Friedrich Muck, colindă nordul Bavariei și Turingia, într-o caravană a dansului și cântecelor, ce va inspira celebra Cruciada a copiilor sau Cruciada iubirii, „Confreria” pe care Hermann Hesse a consacrat-o în povestirea Călătorie spre Soare-Răsare (Morgenlandfahrt),  gruparea pornită spre est în căutarea adevărului suprem.  Demian și Tito din Jocul cu mărgelele de sticlă sunt personaje despre care s-a speculat că sunt inspirate din personalitatea lui Gusto Gräser, atât de influent în viața lui Hesse.

Expulzat din nou din Bavaria, revine în 1927 la Berlin, unde lucrează la „Muzeul Anti-Război” (Anti-Kriegs-Museum) al lui Ernst Friedrich și susține conferințe publice în Alexanderplatz.  În 1930 este rezindent al Grünhorst din Berlin, locul de întâlnire al reformiștilor și opozanților tineri. De aici începe o nouă călătorie în Germania, împărțind manifeste pacifiste, pentru libertatea gândirii și reformă. Drept urmare, în 1933, călătoria sa se încheie într-un lagăr de concentrare. Sediul Grünhorst din Berlin arde în mod misterios în 1936, iar lui Gusto Gräser îi este interzis să mai scrie. Este arestat de mai multe ori și amenințat cu moartea. În 1940 se retrage în secret la München, trăind ascuns în podurile unor prieteni, unde continuă să scrie.

storia__0002_Layer-15

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, este legendar gestul său de a-și tipări poeziile pe fluturași pe care îi împrăștie din balconul Primăriei din München, peste Marienplatz. Sau le agață de crengile copacilor din imensul parc münchenez Englischen Garden.

A murit în 27 octombrie 1958, în cartierul Freimann al Münchenului, în complet anonimat și în sărăcie.

Opera sa poate fi găsită la Biblioteca din München și în arhivele Monte Verità. Cea mai mare parte a operei sale a rămas nepublicată în timpul vieții și este încă parțial netipărită.

În limba română nu există traduceri din opera sa. Documentând acest articol și pe Internet, nu am găsit nicio menționare a numelui său pe site-urile românești, singurele rezultate sunt în limba germană.

În Germania, biograful, editorul și cel mai bun cercetător al operei lui Gusto Gräser este Hermann Müller. În 2006, în Elveția, a fost realizat documentarul Gusto Gräser, Eremitul de la Monte Verita, filosof și om al naturii – despre viața și activitatea lui Gusto Gräser, în regia lui Christoph Kühn. Televiziunile elvețiene, italiene și germane au dedicat de-a lungul timpului mai multe emisiuni și reportaje personalității sale.

În anii ’20, Thomas Mann apăra nevinovăția și bunele intenții ale lui Gusto Gräser, spunând: „acest om are un suflet curat„. În anii ’60/70, Gusto Gräser este redescoperit ca un simbol al mișcărilor Flower Power, un model al pacifiștilor și mișcărilor ecologiste. Istoricul american Martin Green a văzut în Gusto Gräser un Ghandi al Vestului. Activitatea sa pe Monte Verità este considerată „leagănul mișcării alternative” și Graal al modernității.

Opera publicată a lui Gusto Gräser (cuprinde poezie,  filosofie, maxime și meditații, lucrări de pictură, sculptură):

Efeublätte, Gedichte, Wien 1902.
Ein Freund ist da – mach auf!, Flugschrift, Berlin 1912.
Winke zur Genesung unsres Lebens. Sprüche und Gedichte, Ascona 1918.
Zeichen des Kommenden, Sieben Steindrucke mit Textblättern, Dresden 1925.
Notwendwerk. Zeichnungen und Gedichte, Steindruckmappe, Dresden 1926.
Bucheckern, Eine Druckschrift, Berlin 1930.
Wortfeuerzeug, Sprüche und Gedichte, Berlin 1930.
Tao. Das heilende Geheimnis, Büchse der Pandora, Wetzlar und Umbruch-Verlag, Recklinghausen 2008.
AllBeDeut. Unsere Sprachlaute – heimliche Schlüssel zum Aufschluss unsrer Welt. Deutsches Monte Verità Archiv Freudenstein 2000.
Erdsternzeit. Eine Auswahl aus dem Spätwerk. Herausgegeben von Hermann Müller, Umbruch-Verlag, Recklinghausen 2007 und 2009.
Gedichte des Wanderers, Herausgegeben von Frank Milautzcki, Verlag im Proberaum 3, Klingenberg 2006.
Der Liebe Macht, Ölgemälde im Museum Casa Anatta auf dem Monte Verità, Ascona.

Adevărul despre Monte Verità„, fragment dintr-un documentar realizat de televiziunea elvețiană:

Surse info:

Gusto Graeser.info

Hermann-Hesse-Forum.blog.de

Siebenbuerger.de

Emmet.de

Merkur-online.de

19 gânduri despre “Gusto Gräser, profetul nomad din Transilvania

  1. Pingback: Gusto Gräser, “profetul transilvan” – mai mult decît “o poveste săsească”! | Gogea's Blog

    • Va multumesc! Sunt curioasa de reactii, pentru ca in Romania cred ca este necunoscut. Si in Germania a fost redescoperit in anii ’60-’70, apoi adus in atentie razlet, in contextul discutiilor actuale despre ecologie, despre implicarea in zonele de conflict. Acum aproximativ un an, in Germania a fost organizata o expozitie itineranta, ce a circulat prin mai multe orase mari, dedicata lui Gusto Gräser. Din pacate am ratat-o. Oricum, aici exista si opere publicate, si critica a operei sale. E un personaj fascinant, atat prin viata, prin cercurile in care a intrat – exista un volum despre prietenia cu Hermann Hesse – cat si prin opera sa poetica, filosofica.

      Apreciază

  2. Graţie Dlui Gogea, nu e prima, ci a 2-a oară cînd Vă trec pragul. Cu aceeaşi neofilită plăcere, bucurie.
    Felicitări!
    Da, de fapt, ospiciile şi puşcăriile au ajuns pe mîna celor care ar trebui să le locuiască, nu să le conducă. Iar, de acolo, l-a conducerea statelor, lumii, ca pe un imens ospiciu, pasul s-a făcut demult. E de mirare cum de au mai existat oameni cu tăria de caracter şi harisma unul Gräeser. „Lumea noastră au umplut-o saltimbancii şi irozii”, plus nărozii politici…

    Apreciază

    • Va multumesc mult. Vad ca Gusto Gräser atrage in continuare mintile luminate. Citesc in cuvintele dvs nu numai luciditate, resemnare, ci si un reflex al chemarii la revolutie, cu armele mintii si iubirii, nu ale lumii noastre. Cea pe care o „propovaduia” Gräser pe strazile Germaniei. E rostul unor astfel de „profeti” sa arate ca indiferent de vremuri si de care parte a gratiilor ne-am afla (stim?), exista o libertate a spiritului pe care nu ti-o poate nimic ingradi.
      Ma bucur, mai poftiti, povestile noastre nu sunt numai despre sasi, in niciun caz numai pentru ei.

      Apreciază

  3. Pingback: Secretul doctorului Honigberger, treizeci și cinci de ani în Orient | Povești săsești

  4. Pingback: Dupa cum scris… « Daurel's Blog

  5. Pingback: Transilvăneanul care a influențat gândirea întregii lumi | Webcultura

  6. Pingback: Gusto Graeser, din Brasov, parinte spiritual al miscarii “hippie” |

  7. Pingback: Muzeul Transilvănean din Gundelsheim, Germania | Povești săsești

  8. Pingback: 7. Misticul Joahnnes Kelpius, primul sas în America |

  9. Am fost in Ascona, pe Monte Verità. Mare surpriza a fost sa descopar ca unul din fondatorii acelei comunitati sa fie un sasa din Ardeal. Avea si o picura expusa, una din putinele care au ramas, frumoasa, idilica.

    Apreciază

  10. Pingback: Gusto Gräser între „Artiști și profeți, o istorie secretă a modernității 1872-1972”, la Schirn Kunsthalle din Frankfurt | Povești săsești

  11. Pingback: Părintele spiritual al “primilor hipioți” | NomadFestival

Povestește și tu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s