Prăjitura cu rabarbă à la Kathi Tante

Amintiri cu parfum dulce-acrișor de rabarbă trimise de doamna Nicky Moldovan,
dintre prietenii cărora poveștile noastre le-au stârnit amintiri plăcute.
Poveștile săsești ne aparțin tuturor în egală măsură, așa că mă bucur când ne încredințați
prețioase frânturi de memorie. Mulțumim!

Ca în fiecare primăvară, când Katharina Tante pregătea rabarba în fel și chip, eram și eu prin preajma ei, cu sau mai ales fără folos. Dar fiind o femeie blajină, aproape tăcută, mă chema cu un semn scurt al degetului, și-mi striga din vârful buzelor: Komm zu mir! Știam ce urmează, și lăsam orice joacă deoparte.

IMAG0412

Kathi Tante, cu un braț plin de rabarbă, punea tijele pe masa de lucru, o masa de bucătărie specială, aproape nelipsită în bucătăriile săsești de altădată, îmbrăcată cu o tablă zincată și așezată strategic lângă soba de tuci. Era dotată și cu un sertar uriaș și greu, plin cu tacâmuri, site, instrumente de scos sâmburii, de scos dopurile, pămătufuri din sârmă pentru spălarea sticlelor, linguri de lemn, pietre de ascuțit cuțite.

Pe masa aceea se spălau vasele, se curățau zarzavaturile, se punea la prins laptele, se spărgeau nucile. Alături, pe peretele frontal atârnau polonice mari, tigăi, strecurători emailate, vase de dimensiuni generoase. Suplimentar era și un fund uriaș din lemn pentru foile de tăiței, pentru frământat pâinea , dar mai ales pentru prepararea prăjiturilor.

Atunci, Kathi Tante, cu șortul “de curat “, baticul încă o dată strâns pe cap și aranjat “fest“, mânecile suflecate, ochelarii pe nas și caietul de rețete pregătit, alinia soldățește toate ingredientele necesare prăjiturii: un vas metalic cu untul scufundat în apă rece proaspată ,(prin anii 1965-70 încă nu exista frigider prin toate casele, iar gospodinele erau chiar reticente!), zaharnița din tablă pictată, în care era permanent pus un baton vechi de vanilie să parfumeze zahărul, săculețul cu făină “nula“, făina păstrată numai pentru prăjituri, apoi urma castronul mare de porțelan special și lingura de lemn cu care se făceau numai cremele și aluaturile fine și pe care o depistai după miros că este destinată exclusiv dulciurilor.

Primele fructe cu care se incepeau compoturile și tarta de primăvară erau tulpinele de rabarbă: lungi, ațoase, acrișoare, le tăia cubulețe gata de pus peste aluat sau compot.

Compotul lui Kathi Tante avea o regulă specială! NU se fierbe! 2 l de apă fiartă și indulcita mai modest, cu doar 2-3 linguri de zahăr, se lasă sa dea doar într-un clocot, atât cât să se dizolve zahărul, se trăgea oala de pe sobă și imediat se aruncau cubuletele de rabarbă. Se punea apoi capacul și se lăsa la infuzat până se răcea. Compotul de rabarbă, ca și spanacul sau socul, constituiau primele cure de vitamine de primăvară, cure pe atunci obisnuite.

Dar cea mai simplă și mai gustoasă prăjitura era “tarta cu fructe”, cu ingrediente de bază, care se poate face cu orice fructe. Am păstrat-o în caietul meu de rețete, caiet facut după modelul lui Kathi Tante, la care prima pagina era cea mai importanta: aliniat frumos erau scrise diferite măsuri, după care se “cântăreau “ toate ingredientele.

1 linguriță mică = 10 ml

1 lingură de masă = 20 ml

1/2 linguriță mică = 5 g.

1 linguriță de zahăr pudră = 8 g.

1 lingură de masă de nucă pisată = 20 g.

1 lingură de masă făina de grâu = 25 g.   etc.

Nimic nu se făcea fără această pagină. Totul trebuia măsurat cu atenție, nemțește! Doar cântarul se mai cobora din cand în cand de pe bufet, cantarul cu cele 2 tase de alamă bine lustruite, ce se clătinau zdravăn până când cele 2 ciocuri de rață se aliniau perfect, și mai era folosit suplimentar, bineînțeles la compoziții mai mari, cu cantitati mari de făina, mere rase, la brânzeturi și borcane și mai ales la legume.

Eram numai ochi și urechi la ce făcea Kathi Tante, mai ales că deseori cocoțată pe scaunul uriaș de alături aveam privilegiul să mai ling lingura de lemn cu care freca untul cu zahăr, apoi mai primeam în cănița de jucărie și puțin gălbenuș cu zahăr, aproape albit de atâta frecat, ba mă rugam să mă lase să curăț și de pe marginea castronului orice urmă cât de mică din ceea ce rămânea.

Aici era partea cea mai interesantă și,chiar dacă pe vremea aceea nu exista mixer sau aparatura de bucătărie, totul se făcea elaborat și se amesteca până simțeai că-ți amorțește mâna. Câteodată Kathi Tante se așeza pe scaun, își punea castronul în poală și amesteca cu nădejde cremele cu unt și zahăr, până declara scurt: fertig!

Toate prăjiturile erau foarte bune și sățioase, făcute cu unt, cu ouă de casă și făina cernuta cel puțin de 2 ori. Iar gustul lor, preparate în tavi de tuci și amestecate cu linguri de lemn, parca împrumuta ceva și din aceste vase, păstrate și curățate cu sfințenie din generație în generație.

Când deveneau hâde și strâmbe sau se găureau, ajungeau ghivece de flori la ferestre, în cel mai rău caz vase de apă și mâncare pentru orătănii. Nimic nu se arunca, orice primea un nou rol și după ce și-a pierdut rostul initial.

Prăjitura cu răbarbă este delicioasă oricum ar fi pregătită, aici vă scriu rețeta mea, preluată cândva demult:

Ingrediente:

200 g. unt (margarina)

200 g. zahăr

250 g. făina

4 ouă

vanilie cca 2-3 cm de baton despicat la mijloc și apoi mărunțit

6-7 tije mari de rabarba, curățate de pieliță și tăiate cuburi

1 plic praf de copt dizolvat în 5-6 linguri de lapte (la tempertaura camerei)

Preparare:

Se freacă untul /margarina cu cantitatea întreagă de zahar și cele 4 ouă întregi, se amestecă până se albesc, iar zahărul se topeste cât de mult.

Se adaugă făina, apoi praful de copt dizolvat în lapte, se amesteca totul bine și se toarnă într-o tavă obișnuita (25x30cm). Aluatul este ușor moale.

Deasupra se pune rabarba în șiruri dese, cât mai dese.

Se pune tava în cuporul preîncălzit, la temperatura medie, aproximativ 25-30 min.

Se scoate, se lasa la răcit aproximativ 10 -15 min.,se taie în pătrate, iar când e rece complet se mai presară zahăr pudră deasupra.

wpid-img_20150509_185005.jpg

Prajitura cu rabarbă este acrișoară, dar în funcție de gustul fiecăruia se poate modifica cantitatea de zahăr. Înainte de toate, este o prajitura ușoară, pufoasă, pe care o puteți reinventa mereu: să mai adaugați zahăr pudră sau albuș bătut deasupra sau frișcă proaspătă, ce va poftește inima. Celor care nu se încumetă să încerce rabarba direct, le recomand să amestece fructe congelate sau proaspete (căpșuni) cu rabarbă.

Să vă bucurați de aroma rabarbei în fiecare primăvară!

4 gânduri despre “Prăjitura cu rabarbă à la Kathi Tante

  1. Prăjitura cu rabarbă à la Kathi Tante, mi-a adus aminte de prăjitura cu rabarbă à la Tante Mini (de la Maria) din Nurnberg, dar și alte bune prăjituri pe care le făcea atît de bune și gustoase, cea care a fost poate cea mai bună prietenă a familiei noastre, a fiului meu, o femeie excepțională. Numai la ea am mâncat prăjitură cu rabarbă… Mulțumesc pentru acest articol care mi-a readus în memorie amintiri prețioase și dragi.
    Toate cele bune !

    Apreciază

Povestește și tu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s