Vecinătatea – o familie mai mare

Această poveste este cu secole mai veche decât dezbaterile actuale despre „dezvoltarea comunitară”. Ba poate și cu ceva înainte ca noi să cădem unanim de acord că, în general vorbind, este mult mai uşor să iubeşti toată omenirea decât pe vecinul de alături. Vecinătatea a funcționat ca o instituție în comunitatea săsească, bazată pe ajutor reciproc,  pentru binele fiecăruia în parte și al tuturor. Regulile sale erau stabilite după dictonul „fă bine ca să-ți fie bine.”

Vecinătățile săsești Blechschild_mit_Spruch_Gott_sieht_alles_unser_Nachbar_sieht_mehr_Gepraegtes_bedrucktes_Blech_Schild_fuer_den_lieben_Nachbarn_FUN_816087_g

,,Vecinătatea este o comunitate frăţească, teritorială, ai cărei membri beau din aceeaşi fântână, stau de gardă în timpul nopţii pentru securitatea tuturor, îşi construiesc împreună casele, se comportă ca şi rude în cazul ivirii unei boli sau catastrofe,  îi cinstesc împreună pe cei care i-au părăsit, apoi, din devotament au grijă de văduvă şi de copii rămaşi orfani.”  

Stephan Ludwig Roth

Așezările de saşi erau organizate în mai mult decât pașnicele ”vecinătăţi” – Nachbarschaften. ”Vecinătatea” era o formă de organizare între mai mulţi locuitori de pe aceeași stradă sau din mai multe străzi alăturate, care contribuiau la buna rânduială a locului şi a familiilor.

Satele aveau de la patru până la treisprezece vecinătăți (Turnișor/Neppendorf și Richiș/Reichesdorf). Membrii lor își împrumutau între ei bani, foloseau la comun anumite produse și unelte agricole, participau la cele mai importante evenimente (nunta, înmormântare), se ajutau la construcții sau la muncile câmpului. Ca într-o familie extinsă, erau alături unii de ceilalți, la bine și la greu.

Foarte important era ca gospodarii din vecinatate să se îngrijească și de aspectul localității lor, prin curățarea și îngrijirea străzilor și a fântânilor, săparea șanțurilor sau repararea podețelor.

B_NS1

Cartea de protocol a Vecinătății Salzgțsser din Biertan. Protokoll-Buch und Nachbarzeichen der Salzgässer Nachbarschaft in Birthälm.

Vecinătatea este condusă de un ”foatăr”, la saşi ”Vater”- ”tatăl”. O vecinătate este de regulă condusă de doi tați, unul tânăr, unul bătrân. De obicei în luna februarie (la Crăciun la unii sau până la începerea Marelui Post), membrii unei vecinătăţi se întrunesc la o petrecere numită ”Richtag”. Acest cuvânt este format din contopirea a două cuvinte: tag (ziuă) şi rich (rânduială, orânduială). În traducere liberă ar însemna ziua rânduiuelii. ”Rihtogul”, cum spuneau românii, era o sărbătoare de alungare a iernii care se ţine obligatoriu înainte de lăsarea Postului Mare al Paştelui.

La iniţiativa celor două fotăriţe, femeile din vecinătate se întâlnesc de obicei într-o şedinţă, cu două, trei săptămâni înaintea rihtogului (petrecerii) şi dezbat problemele vecinătăţii. Ele administrează vasele şi celelalte bunuri ale vecinătăţii, care aparţin de bucătărit.

Mai apoi, cam cu aproximativ o săptămână înaintea rihtogului, bărbaţii merg la ”Pițulă” –  întrunirea bărbaţilor. Prin tradiţie, la piţulă bărbaţii servesc rachiu, vin şi gogoşi. Se spune că, în trecut, la această adunare se strângeau fondurile pentru diferitele activităţi ale vecinătăţii („piţulele” – monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat, până în 1918, în Transilvania). Foatării erau aleşi o dată pe an, ”la sprânceană”, trebuind să fie obligatoriu gospodarii de frunte ai satului.

B_Nachbarlade

Ladă a unei vecinătăți din Biertan. Alte Nachbarschaftslade in Birthälm. Foto: J.Jürgens

Ca o altă formă de organizare, pe lângă biserică, s-au dezvoltat şi aşa numitele  Brüderschaften (frăţii). Iniţial, acestea cuprindeau tinerele calfe, cărora societatea trebuia să le imprime o anumită conduită. În secolul al XIX-lea, aceste frăţii se vor extinde şi asupra tinerelor fete (Schwesterschaft).

În unele localităţi, după plecarea sașilor, rânduiala vecinătăților este continuată de către români. Există şi astăzi vecinătăţi, reînființate de sași chiar și în Germania, deși acum membrii acestora nu mai sunt neaparat vecini, păstrând mai degrabă o legătură de suflet, dată doar de apartenența la aceeași localitate de baștină, din Transilvania.

sursa foto

Bibliografie

Ethnographische Sammlung

Opinia mureseana.ro

acsm.ro

2 gânduri despre “Vecinătatea – o familie mai mare

  1. Pingback: 10 lucruri pe care nu le știai despre sași | Povești săsești

  2. Pingback: Dezvoltarea comunităților locale din Transilvania – model de bună practică pentru regiunile și satele din România – My Transylvanian Village

Povestește și tu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s