Visul american trăit de o familie de sași din Ungurei

Visul american este acel vis al unei ţări în care viaţa ar trebui să fie mai bună, mai plină, mai bogată pentru toţi, cu posibilităţi pentru fiecare, în funcţie de abilităţi și rezultate.(…) Visul american nu se referă la maşini şi venituri mari, ci mai curând la o ordine socială în care fiecare bărbat sau femeie are dreptul să-şi obţină statutul social pe care-l doreşte, dacă este capabil, astfel încât să-i fie recunoscut meritul, indiferent de condiţia socială din care provine”.

(„Epica Americii” de James Truslow Adam, 1931, cartea în care apare pentru prima dată și este definită celebra sintagmă)

La începutul secolului XX, America era pământul făgăduinței pentru o lume întreagă. Visul american a pătruns și la noi, până în cele mai ascunse sate dintre dealurile Transilvaniei. Pentru multe familii de sași, din munca istovitoare în uzinele și fabricile din Chicago, Detroit sau Cleveland se fabrica o nouă viață, după rețeta infailibilă a fericirii.

HOG_Gergeschdorfsursa foto: Siebenbuerger.de

Ungurei, mai demult Gherghișa, Ungureni (săsește Gergestref, germ. Gergeschdorf, Gergesdorf, magh. Gergelyfája, Gergelyfalva) este un sat din județul Alba. Locului i s-a dus vestea că aici se bea vin mult și bun, că oamenii sunt harnici și pământurile roditoare.

La începutul secolului trecut, în Ungurei locuiau aproximativ o mie de sași. În speranța unei vieți mai bune și urmând un val de imigranți de prin părțile acestea, mulți au luat drumul Americii. Unii aveau să își piardă pentru totdeauna urma acolo, îmbătați de promisiunile și realizările noului început, alții vor trece Oceanul înapoi, mânați de dor și cu povara aripilor frânte. În definitiv, o loterie la care biletul era plătit cu multă muncă și sacrificii.

De la Ungurei la Cleveland, OH și înapoi. Saga unei familii – bunicii

Destinul a făcut ca Ștefan și Maria Fising să se întâlnească în Cleveland, în 1904. Amândoi veniseră separat din Transilvania și aveau să afle că locuiseră cândva tocmai în preajma Ungureiului, la doi pași unul de celălalt. S-au căsătorit un an mai târziu și au avut doi copii, pe Martin și pe Maria Fising. Dorul și speranța că pot reîncepe o viață bună acasă i-au făcut ca în 1909 să ia tot ce agonisiseră trudind în America și să se întoarcă în Ungureiul lor.

scan_6_original

Stefan și Maria Fising, copiii Maria și Martin Fising, 1909.
Copyright: Tom Fising, arhivă de familie

Scan7_0007

Martin și sora sa, Maria Fising, 1926
Copyright: Tom Fising, arhivă de familie

sursa Foto

Visul american, partea a doua. Copiii 

Curând însă a început Primul Război Mondial. Ștefan Fising a fost printre cei grav răniți pe front și moare la scurt timp după ce revine din război. Rămas stâlpul casei, băiatul său, Martin, a trebuit să renunțe la școală și să muncească pentru a-și întreține mama și sora.

Vremurile erau însă prea aspre pentru Martin, pe atunci doar un adolescent. Așa că în iulie 1926, Martin, de 17 ani, și sora sa, Maria, de 20 de ani, traversează din nou oceanul, până în Clevelandul lor natal. Fiind născuți acolo, erau deja cetățeni americani, deci puteau continua acum visul din urmă cu douăzeci de ani al părinților.

Martin și Maria și-au întemeiat propriile familii în Cleveland, OH, și nu și-au mai văzut niciodată mama rămasă în Ungureiul copilăriei.

scan_2_original

Martin și Maria Fising, la bordul vasului S.S. Vendam, în drum spre SUA, 1926
Copyright: Tom Fising, arhivă de Familie

„Who do you think you are?” În căutarea rădăcinilor, din Cleveland la Ungurei. Nepotul

Who do you think you are? este o emisiune TV difuzată în SUA. Într-o seară, urmărind show-ul în fața televizorului, Tom Fising și-a amintit istoriile auzite de mic în familie, despre locurile de baștină ale bunicilor, locuri pierdute undeva negura amintirilor, într-un tărâm necunoscut și îndepărtat: Transilvania.  A căutat în hățișul paginilor  de Internet, pe site-uri precum ancestor.com și altele de acest gen și a reușit să umple pas cu pas căsuțele goale ale arborelui său genealogic. Așa a aflat locul exact din care strămoșii săi au pornit în urmă cu un secol: Gergeschdorf, Siebenbuergen.

Urmând chemarea rădăcinilor, Tom a venit în România pentru prima dată în 2011. Ce a găsit atunci și în celelalte călătorii ce l-au adus aproape în fiecare an, ne arată pe blogul său dedicat călătoriilo pe urmele bunicilor și străbunicilor, aici.

Tom a filmat drumul pe care a venit pentru prima dată în satul bunicilor săi. Același drum șerpuit, pe care se întorceau și străbunicii săi, acum un secol, din America. Prin el, cercul se închide. Visul american a devenit visul împlinit de a reveni acasă.

249128_177279682433996_1602824948_n

Biserica evanghelică din Ungurei.
Foto: povesti sasesti, iunie 2013

DEAR TOM,

it was such a pleasure to discover your story! Thanks for sharing it with us!

7 gânduri despre “Visul american trăit de o familie de sași din Ungurei

  1. Asemănătoare e și povestea Lindei Gartz. Am descoperit-o întâmplător, căutând un fost student al universității WĂ, Jickeli, în diverse arhive foto. Iar când am văzut o fotografie privată, pe care mi-o arătase socrul meu cu doar două zile înainte, am înlemnit. Era mâna întinsă și căutătoare, de dincolo de ocean al Lindei Gartz. De găsit e pe Family Archeology http://s321958081.onlinehome.us/?page_id=21 și pe Facebook: https://www.facebook.com/lindagartz

    Apreciază

    • Multumesc mult, voi mai cauta! Si din Sebes de exemplu stiu ca au mai fost plecati in State, pe la inceputul secolului. Sigur povesti de genul asta mai sunt. Pentru mine a fost o mare surpriza sa-l descopar pe Tom, fiindca am cautat despre Ungurei, info in general… si am dat de blogulul lui. Nu ma asteptam!

      Apreciază

  2. Thank you so much for sharing my story on your blog I am planning to visit Transylvania again in September to explore more the roots of my family. Since leaving Romania two years ago I have connected my roots back to nearly 1700 A.D. in the same village of Gergeschdorf (Ungurei.) I look forward to coming back back to my family’s home!

    Apreciat de 1 persoană

    • Hi Tom, Thanks! Your story was such a wonderful surprise! I wish you all the best, safe trips and hope to have the chance to meet you in person. I feel like there’s more to tell here…

      Apreciază

  3. Pingback: În căutarea fericirii. Visul american al sașilor din Transilvania | Povești săsești

Povestește și tu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s