Copii sași din Șeica Mică (Kleinschelken), Sibiu, 1920.

Înainte de marele carnaval de Fasching, copiii aveau o sărbătoare dedicată numai lor. „Blasi/Blasiustag„ era balul organizat pentru copiii din comunitățile săsești, de obicei la începutul lunii februarie.

Numele balului vine de la St Blasius von Sebaste (Vlasie, episcop al Sevastiei) martir și sfântul protector al copiilor, care a trăit în sec. IV d.Hr. Sfântul este trecut atât în calendarul catolic, pe 3 februarie, cât și în calendarul ortodox, în 11 februarie. Obiceiul a dispărut treptat din satele săsești după anii războiului și deportării, iar după 1990 nu cred că s-a mai ținut undeva în Transilvania.

Pregătirile pentru bal începeau cu zile înainte și implicau întreaga comunitate. Cu câteva zile înainte de petrecere, grupurile de băieți și fete mergeau din casă în casă și cântau acompaniați de un ceteraș sau un cântăreț al fanfarei. În schimbul cântecelor și urărilor, primeau diferite daruri – dulciuri și alimente – din care mamele pregăteau bunătățile pentru bal.

Unul din cântecele tradiționale ale copiilor era cel de mai jos. Versurile lui exprimă bucuria copiilor de a colinda încă o dată fiecare casă a satului, după obiceiul pomenit din bătrâni. Din cadourile primite – carne, ouă, unsoare, bani – se vor înfrupta bucuroși la balul care urma.

   Auf Brüder kommet frisch heran,
    ein Blasiuslied zu singen.
    Ein jeder singe was er kann,
    laßt eure Stimme klingen.

    Nach hergebrachtem alten Brauch,
    nach unserer Väterweise,
    so machen wir es heute auch
    in unserm Knabenkreise.

    Wir gehen heut’ von Haus zu Haus,
    so wie’s die Alten machten.
    Wir lassen keinen Bürger aus,
    man darf uns nicht verachten. 

   Seht, dieser Tag soll unser sein! 
   O reicht uns eine Gabe,
   daß wir uns unsrer Kindheit freu’n, 
   daß Herz und Mund sich labe.

    Wir bitten gebt was Euch gefällt,
    nicht viel, nicht goldne Kronen.
    Ein Stückchen Fleisch, zwei Kreuzer Geld,
    Gott wird es Euch belohnen.

    Und wäre es nur ein Hühnerei,
    wir nehmen es an mit Freuden
    doch sei ein Löffel Schmalz dabei,
    dann woll’n wir dankbar scheiden.

Iar după ce primeau darurile, făceau urarea:

    Habt Dank, lebt wohl, auf Wiedersehen,
    erhalt’  Euch Gott das Leben.
    Wir wollen auch zum Nachbar gehen,
    der wird uns auch was geben.

(Mulțumim, rămâneți cu bine,/Dumnezeu să va ajute,/Mergem și la vecinul/căci are și el să ne dea ceva.)

De Blasi, băieții purtau pe cap un aranjament din flori din hârtie sau pânză colorată, dăruit de câte o fetiță.

Copii din Alma-Vii (Almen), purtând pe cap podoabele de Blasi

Supă cu șireturi din opinci și ciorba cu boabe de la oi

Existau multe glume pe care părinții le făceau spre amuzamentul celor mici. Așa îi amăgeau de exemplu că delicioasa „supă din șireturi de opinci” (Supp mit Werbesrämen, supa cu tăieței) sau „ciorba cu boabe de la oi” (Kauchen mät Schifbiunen, ciorba de fasole boabe) vor face negreșit parte din meniu.

La bal era tradițional să se servească o plăcintă foarte simplă, un fel de lichiu, făcut dintr-o foaie de aluat unsă cu untură sau cu jumeri, Blausihyibes. Copiii pregăteau dansuri și cântece, jocuri, poezii și scenete pe care le prezentau în fața celor mai aleși spectatori: părinții.

Micii învățăcei din Livezile (Jaad), jud. Bistrița-Năsăud.
Pe cartea veche a fetiței scrie, expresiv, „Frohe Tage” – Zile fericite.

Mai multe imagini de la balurile de Blasi găsiți aici.

Bibliografie:

Blasi in Almen, Alma-Vii.de

Ligia Fulga, Sașii despre ei înșiși, Editura Transilvania Expres, Brașov, 2008