Oamenii sunt prin preajmă cam de 200.000 de ani. În primii 190.000 cică nu au făcut mare lucru, însă din ultimii 10.000 au inventat ceva măreț: berea.

Istoria sa curge prin Epopeea lui Ghilgameș, piramidele faraonilor, festinele lui Cezar și  cămările mănăstirilor medievale. La noi, primele fabrici de bere și instituțiile publice aferente – berăriile, au apărut târziu, în secolul al XVIII-lea (Timișoara, 1718). Se știe că românii, maghiarii, sașii și ceilalți locuitori erau  cândva mai degrabă băutori de vin.

Tot de istoria berii se leagă unele expresii și cuvinte pe care le folosim astăzi fără să facem neaparat legătura. Se spune că “luna de miere” își are rădăcinile în obiceiul sumerienilor de a oferi tinerilor căsătoriți bere îndulcită cu miere, cât să le ajungă o lună. Celebrul “țap” își are numele de la renumitul berar german Bock (în germană înseamnă țap), comercializat pentru prima dată în București, la berăria “Capitanul”. “Halba”, măsura comună în vânzarea berii, provine din nemțescul “halber liter” adică jumătate de litru.

Fabrica Luther și rețeta de succes a berii germane

Dintre fabricile Bucureștiului, Fabrica Luther a fost ridicată în 1869 la marginea orașului, pe-atunci Șoseaua Basarabilor, în apropierea moșiei Grant. Era printre primele din România, iar în București concura cu cea a lui Johann Kube (1806), apoi Krebs, Oppler, Gib și Bragadiru.

Erhardt Luther, proprietarul fabricii, a adus cu el celebrele reţete de bere din Germania. În scurt timp, berea sa a devenit cea mai căutată băutură din hanurile şi restaurantele din Bucureşti. La doar câţiva ani de la inaugurare, fabrica a câştigat titlul de furnizor al Curţii Regale.

De la Luther la Czell

În anul 1905, fabrica a fost vândută fraților Czell din Brașov. Aceștia au păstrat profilul și denumirea societății. Frații Czell au modernizat fabrica, iar producția de bere a crescut de la peste 17.000 hl în 1905 la peste 67.000 hl în 1910.

De la Luther la Fabrica Grivița

După Primul Război Mondial, în 1928, fabrica „Luther” deținea primul loc în industria românească de profil, ajungând să realizeze a șasea parte din producția națională de bere. După naționalizarea din 1948, fabrica „Luther” devine Întreprinderea de Bere București – Fabrica „Grivița”.

sursa foto

De la Grivița la Gambrinus

În perioada anilor ’70, numele a fost schimbat în Fabrica „Gambrinus”. Acest nume provine de la fosta berărie a lui I.L. Caragiale, care se știe că a deținut mai multe berării în centrul Bucureștiului.  După moartea scriitorului, în 1912, Fabrica Luther a redeschis această berărie de pe strada Ion Câmpineanu, vizavi de fostul Teatru Naţional.

„Văd enorm și simț monstruos” – Berăriile lui Caragiale

Marele clasic a avut o relație de mare prietenie cu berea, el deschizând mai multe berării la viaţa lui: „Berăria Mihalcea şi Caragiale”, pe strada Gâbroveni, în 1893, „Berăria Bene Bibendi”, un an mai târziu, pe strada Şelari, Restaurantul Gării din Buzău, în 1895. Cel mai cunoscut episod a fost „Berăria Gambrinus”, inaugurată în 1901. Deşi rămase celebre în epocă, berăriile lui Caragiale au dat rând pe rând faliment.
sursa foto

De la succesul interbelic la… un prezent cu gust amar

În prezent, fosta fabrică este deținută de un mare colos în industria berii, care a anunțat restaurarea și menținerea clădirilor vechi. Însă până când planurile investitorilor se vor concretiza, una dintre cele mai vechi fabrici de bere din Romania, cu o tradiție de 150 de ani, stă să cadă.

În arșița Bucureștiului, rămâne istoria fascinantă a unei tradiții locale, pierdută astăzi într-o uniformă industrie multinațională. Și râurile de bere care răcoresc însetații de altfel de povești.

sursa foto

Bibliografie:

Wikipedia.org

History.co.uk, How Beer Saved the World

BerariiRomâniei.ro

Reptilianul

Locuri uitate.com

Realitatea.net