Fiind satul natal al tatălui meu, Bozul cu oamenii, livezile și noroaiele lui este locul special al copilăriei mele. Aici eram doar „fata lu’ Miș a lu’ Tic”, mielușel zburdând pe dealuri.sursa fotografii

Mai demult Buzdu (germ. Bußd, Bussd, Bussendorf, magh. Buzd) jud. Alba, satul e puțin cunoscut sau vizitat.

Biserică evanghelică-luterană, fortificată, este monument istoric. Unul dintre cele multe și măcinate de timp. Primele pietre ale monumentului au fost aşezate în 1523, în stilul gotic târziu, de unde şi structura de biserică-sală. De jur-împrejur, un zid gros o apără şi te lasă s-o descoperi cu adevărat abia după ce treci de poartă, în curtea cu iarbă, unde sașii se adunau odinioară „la joc”. Cu această biserică se înrudește arhitectural biserica din Cloașterf (Klosdorf), jud. Mureș.

Indiferent unde am fost, în România sau în Germania, în viața mea încă nu s-a pomenit toamnă fără mere zemoase din livada de la Boz.