Fiind satul natal al tatălui meu, Bozul cu oamenii, livezile și noroaiele lui este locul special al copilăriei mele. Aici eram doar „fata lu’ Miș a lu’ Tic”, mielușel zburdând pe dealuri.sursa fotografii Mai demult Buzdu (germ. Bußd, Bussd, Bussendorf, magh. Buzd) jud. Alba, satul e puțin cunoscut sau vizitat.
Măști înfricoșătoare, tălăngi și pocnete din bice, întreceri călare, scenete (parodierea nunții, înmormântarea), parade (mascații, lolele, care alegorice), clătite și gogoși aburinde – sunt armele cu care sașii din Transilvania luptau odinioară împotriva iernii aprige și a spiritelor rele. Majoritatea acestor vechi ritualuri apotropaice au fost uitate, de ele amintindu-ne acum câteva parade sau carnavaluri organizate răzleț în fostele localități săsești…
Someone might have said that traveling „leaves you speechless, then turns you into a storyteller.” For me, traveling is a means of enriching myself by revealing the past and encountering the different. It is the opportunity to discover paths and footsteps through time and space. In this particular aspect, I think I had the chance to be born in…
Undeva, în lume, amintirile unor oameni se scurg asemenea unor lacrimi de viață. Aceasta este povestea Bozului, un sat bătrân, adormit între dealurile însorite de la hotarul județelor Alba și Sibiu. O poveste în timp și în spațiu despre Bozul de altădată și Bozul de azi. Pe hartă, Bozul e un punct oarecare. La fața locului, însă, e…
Povești săsești 