Palatul Brukenthal de la Avrig, edenul Transilvaniei

Frumusețea acestei grădini, care din o sută de motive este îndreptățită să poarte denumirea de Eden transilvănean, bunăvoința nelimitată pe care mi-a dovedit-o prealuminatul său stăpân, precum și amuzamentele neîncetate, care se țin lanț, mă poartă legănându-mă de la o desfătare la alta.

Theodor Hermann, secretarul baronului Samuel von Brukenthal, 1779

 

Palatul de la Avrig – micul Schönbrunn cum i se spunea odinioară – a fost reședința de vară a baronului Samuel von Brukenthal, guvernatorul Principatului Transilvaniei între 1777-1787. Palatul a fost construit între anii 1760-1764, în stilul barocului târziu, fiind una dintre cele mai frumoase edificii în acest stil din Transilvania. Arhitectura barocă și amenajările extravagante ale complexului, inspirate de reședința imperială de la Schönbrunn, sunt o declarație a puterii financiare și a spiritului cosmopolit al baronului Samuel von Brukenthal. Complexul de la Avrig este o oglindă a unui sistem erudit de gândire, exprimând ideile iluministe și francmasone ale baronului Brukenthal, cele care au stat la baza întregii sale activități. Deși aflate la periferia Imperiului, reședințele legendarului baron von Brukenthal erau centre vestite ale culturii și rafinamentului, în ton cu ritmurile vieneze.

Domeniul de la Avrig cuprinde palatul, parcul – sigurul parc baroc din România de astăzi – și clădirea oranjeriei, în prezent amenajată ca restaurant, sală de evenimente și hotel. În ultimii ani, parcul s-a îmbogățit și cu un imens cort pentru evenimente, o apariție care ne trezește subit din reveriile edenului transilvan la vremurile actuale.

Povești săsești0030

Scară în parcul Micului Schönbrunn

 

Palatul

Palatul a fost inspirat de castelele Schönbrunn și Laxenburg din Austria. Clădirea pe două niveluri are o formă de U deschisă spre parcul spectaculos de odinioară. Aflată pe cea mai înaltă terasă a localității, poziția sa în cadrul ansamblului este asemănătoare cu amplasarea Gloriettei din parcul Schönbrunn-ului. Inițial, palatul avea încăperi pentru locuit, birouri administrative, o galerie de artă și o fastuoasă sală de bal. După stingerea urmașilor lui Brukenthal în 1872, complexul a fost vândut de mai multe ori, iar de la începutul secolului XX și timpul comunismului (în 1948 a fost naționalizat) până în 2005 a funcționat ca sanatoriu. Din păcate, palatul se află astăzi într-o stare deplorabilă. În utimii ani se încearcă dezvoltarea unui concept pentru restaurarea și regândirea unei funcții palatului.

 Povești săsești0026

Povești săsești0027

Toamna reședinței de vară

Parcul

Peisagistica exprima în secolul al XVIII-lea aspirația către armonie și pace, pe care spiritele luminate ale vremii o foloseau nu doar pentru a-și exprima gustul și puterea, ci și pentru a pune în practică principii umanitare. Peisagistica îngemăna cultura și natura, având funcție estetică, de meditație și desfătare, dar și practică pentru educare, rafinarea simțurilor și sănătate. Pasiunea baronului von Brukenthal pentru peisagistică și grădinărit este demonstrată de lucrările numeroase pe această temă care se regăsesc în biblioteca lui, de mijloacele investite în această direcție sau de consultarea și aducerea la Avrig a unor specialiști renumiți de la Viena. La vremea lor, grădinile lui Brukenthal erau admirate și pentru diversitatea speciilor care creșteau aici, acest lucru demonstrând și legăturile lui Brukenthal cu Vestul și cu toate tendințele vremii, pe care adesea le depășea.

Parcul cuprindea grădina englezească, franceză și olandeză, grădina de fazani, fântâni arteziene și ruine artificiale, precum și zone de cultivare a zarzavaturilor, plantelor aromatice și legumelor autohtone, destinate hranei. Odinioară, aici puteau fi admirate plante exotice rare precum aloe, lămâi, portocali, ananași, curmali, smochini, plante de cafea. Se spune că se cultivau și 40 de soiuri diferite de piersici, 95 de soiuri de peri și 17 de meri, unele soiuri introduse pentru prima dată în regiune. Parcul era străbătut de o rețea de pârâuri care alimenta fântânile arteziene și jocuri alambicate de apă. Recoltele din aceste grădini ajungeau atât pe masa baronului, ale cărui recepții de la palatul din Sibiu erau de talia balurilor vieneze, dar ajugeau și la vânzare, alimentând în special familiile de vază ale orașului.

Oaspeții baronului von Brukenthal se relaxau parcurgând grădinile palatului, ascultau muzică, admirau galeria de artă din interiorul palatului, se întrețineau la partide de șah sau trick-track (un fel de table) și se minunau de fastuoasele focuri de artificii organizate de baron la recepțiile și seratele care se țineau lanț.

Deși structura inițială se păstrează, o parte dintre plantele care existau pe vremea lui Brukenthal au dispărut astăzi. Au supraviețuit doar arborii de lalea (tulipanii) – adevărate monumente ale naturii vechi de 250 de ani. Din compleul sistem de apă care brăzda parcul, au mai rămas acum Pârâul Morii, despre care odinioară se dusese vestea că ar fi fost tămăduitor, fântâna barocă și izvorul cu cap de șarpe.

 Povești săsești0024

Povești săsești0029

Oranjeria

Oranjeria este o clădire cu două încăperi principale, construită între 1770 și 1779. În vremea lui Brukenthal, oranjeria a fost o seră renumită în Europa pentru plantele exotice care puteau fi admirate aici. Aici creșteau peste o mie de portocali și lămâi, pentru care a fost creat un sistem inedit de conducte de apă ce creau un microclimat favorabil. Din nou, sistemul era o inovație a vremii.

O atracție deosebită era Regina Nopții, o specie rară de cactus (Cereus splendens), care înflorește o singură dată pe an, pentru o singură noapte, moment sărbătorit în timpul lui Brukenthal ca un mare eveniment social. În 1779, Theodor Herrmann relata entuziasmat evenimentul înfloririi Reginei nopții:

Floarea s-a deschis cam pe la 8 seara, având mărimea și înfățișarea unei flori a soarelui din soiul cel mai mic, cu petale nesfârșit de gingașe, diferită însă de floarea-soarelui prin faptul că în mijlocul ei se înălța un potir luminos, asemenea celuia al unui crin alb, a cărui frumusețe nu te mai puteai sătrua s-o privești și s-o admiri.

 

Oranjeria a fost restaurată în anul 2012, fiind acum hotel și restaurant.

 Povești săsești0031Povești săsești0032

 

Brukenthal agricultor

 

Omule să-ți fie munca datorie,

Cine nu sădește, n-are pe vecie.

Maximă francmasonă

Samuel von Brukenthal a avut viziuni și un sistem de valori bine definit, cu surse în iluminism, francmasonerie – cu care vine în contact în timpul studiilor și căreia îi va rămâne devotat toată viața -, sau în comunitatea sașilor din care provenea. În acord deplin cu stilul de viață și credințele lui Samuel von Brukenthal, palatul de la Avrig, ca și celelalte proprietăți ale sale (de ex. palatul din Sibiu sau crescătoria de cai de la Sâmbăta de Jos) îndeplineau o funcție pragmatică, exemplară, nu doar una estetică. Conform principiilor francmasone, Brukenthal a contribuit prin politică, artă, știință, educație și implicarea în viața comunității, la îmbunătățirea condițiilor de viață a populației

Baronul a înființat la Sibiu, în 1769, Societatea pentru agricultură, cu scopul stimulării agriculturii. Brukenthal însuși se implica îndeaproape în cercetare și experimente agricole, pentru a aclimatiza și dezvolta specii mai rezistente și mai fiabile condițiilor din Transilvania. Așa a făcut de exemplu cu rasele de cai pe care le avea în herghelia de la Sâmbăta de Jos, ajungând chiar să livreze cai de rasă la Viena. Bivolii, aduși se pare din Egipt, și speciile de oi aduse din Spania și Italia de nord au fost aclimatizate și încredințate țăranilor, pentru a îmbunătăți calitatea animalelor autohtone.Trifoiul cultivat la Avrig, pentru a îmbunătăți hrana animalelor, a ajuns să furnizeze semințe la Viena. O altă raritate europeană care se cultiva la Avrig era trestia de zahăr.

Pe lângă legume și fructe exotice, Brukenthal a promovat la Avrig cultivarea cartofului sau a trifoiului, ceea ce astăzi pare banal, dar la acea vreme erau plante nepopulare în zonă, deși sărăcia și foametea erau la ordinea zilei. Concret, Brukenthal urmărea să îmbunătățească viața de zi cu zi a oamenilor, știind că hrana trupului poate fi totodată și o hrană a spiritului.

Aducând noi rase de animale și aclimatizând specii de legume și fructe din toată lumea, Brukenthal crea un model inedit și evoluat de agricultură, care a fost imitat și a contribuit la creșterea prestigiului și bunăstării regiunii. Conform principiilor francmasonice care l-au ghidat, viața dedicată frumosului și iluminării spiritului trebuie să aibă un rol utilitarist exemplar, care să contribuie pe termen lung la o lume mai bună, mai umană. La Avrig, cultivarea naturii era o reflecție a preocupării pentru cultivarea spiritului, îmbinănd frumosul cu utilul. Acest principiu a iluminismului aplicat stă la baza a tot ceea ce Samuel von Brukenthal a creat, material și spiritual, și a moșteniri valoroase pe care a lăsat-o Transilvaniei.

Povești săsești0033

Oranjeria palatului Brukenthal din Avrig

 

Citește mai multe despre baronul Samuel von Brukenthal aici.

 

Bibliografie:

Citatele şi mare parte din informaţiile pe care le-am folosit provin din lucrarea istoricului austriac Lisa Fischer, Edenul de dincolo de codri, Samuel von Brukenthal: politician, colecționar, francmason la Sibiu/Hermannstadt, Editura Schiller, Sibiu, 2007

Palatul Brukenthal Avrig, site

 

12 gânduri despre “Palatul Brukenthal de la Avrig, edenul Transilvaniei

  1. Pingback: AVRIG: Palatul Brukenthal | Romanian Itineraries

  2. Pingback: Recomand expoziția bunurilor săsești la Palatul Brukenthal din Avrig | Povești săsești

  3. Am vizitat locul, o mare dezamagire. In afara de zona orangeriei, totul e părăginit, deplasat. Grădina care avea o colecție impresionanta de lante e un câmp aproape uscat, doar câteva Magnoliei bătrâne si câteva conifere mai amintesc de ce ar fi fost. Surprinzător si la fel d trist, in curtea din fata unde ar fi fost nevoie de o amenajare demnă de treptele acelea si de fântâna, o firma de peisagistica ce își si pune plăcuta cu numele foarte mândra de execuție, a plantat vreo trei rânduri de pomi fructiferi! Un sacrilegiu, având in vedere ca la Muzeul Bruckenthal se păstrează toată documentația si planurile grădinilor așa cum au fost gândite de baron. Păcat de munca unui asemenea om, care a vrut sa lase ceva grandios!

    Apreciază

Povestește și tu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s