De curând am primit un pandantiv unic și îndrăzneț, o bijuterie – statement care îmbină creativ minimalismul bijuteriilor contemporane și dichisul vechilor cusături tradiționale. Un colier – statement face o afirmație despre personalitatea ta și te scoate din anonimat. Este de fapt, un mijloc de comunicare. Deși e foarte la modă acum, ideea nu e nouă, pentru că oamenii au purtat de când lumea podoabe care să le exprime identitatea, credințele religioase, statusul social. Pandantivul despre care vă spun e genul de bijuterie de lăsat nepoților,  ca să le povestească peste ani despre o lume ce pe atunci va fi de mult dispărută. Și acum, lumea aceea s-a pitulat în unghere întunecate, din care pisici molatice se preling spre noi odată cu vagi arome de mușețel și tihna din casa bunicilor. În definitiv, asta cred că e calitatea bijuteriilor frumoase, nu neapărat prețioase: de a spune o poveste și a se matura în timp, la fel ca un vin bun.

Pandantivul este creat de o tânără designer, Mihaela Ivana, ale cărei creații extrem de feminine din colecția Portul Tradiției m-au făcut să îmi doresc ceva realizat de ea. Așa a apărut medalionul cu pomul vieții și vulturul bicefal – un motiv din cusăturile tradiționale săsești pe care l-am ales ca pe un fel de totem vegetal. Este un pandantiv simplu, cu o ramă de argint ce încadrează o pânză înțesată de simboluri, ca în cusăturile de odinioară. Dacă e să mă iau după trendul etno mai actual la noi ca niciodată, e și un accesoriu foarte la modă. Dar e și mai mult de-atât. Prin acest gen de bijuterii, Mihaela Ivana decupează fragmente uitate din cultura populară, aducând motive tradiționale în bijuteria contemporană.

Pandantiv „Pomul vieții” – motiv tradițional săsesc Custom made, realizat de designerul Mihaela Ivana Argint 925 și motiv tradițional săseasc cusut manual, pe pânză de bumbac

Motive tradiționale în filigran

Cred că e de ajuns doar un ac și o ață pentru a ne apropria lumea sufletului nostru și a o face mai frumoasă. Asta știu marii designeri ai lumii, dar trebuie că asta gândeau și bunicile noastre când își împodobeau casa cu ștergare, fețe de masă ori de perne cusute cu migală în șezători. Pentru ele, cusătura era un gest ritualic, prin care lumea înconjurătoare era transpusă în simboluri nemuritoare, cărora noi astăzi, pragmatici și mimetici, asaltați de imagini și mode, le-am pierdut semnificațiile. În pânzele lor, bunicile noastre știau să scrie povești cu acul și ața.

În ciuda trendului etno, pe val în ultimii ani, au mai rămas puțini oameni care astăzi au candoarea, liniștea sufletească, priceperea și migala să transpună pe pânză astfel de bucățele nemuritoare. Care înțeleg că e nu e vorba de un trend efemer, producție de serie și profit, ci despre continuitatea spiritului tradițional. Mihaela Ivana, o tânără designer pe care am descoperit-o întâmplător în hățișul internetului, e un talent care radiază bucurie și energie pozitivă în fiecare creație a sa. Frumusețea creațiilor ei nu ține de nimic efemer, pentru că reușește să surprindă acel suflet atemporal și unic al lucrurilor. Esența lor.

Prin colecția Portul Tradiției, Mihaela Ivana creează bijuterii din argint, personalizate, în funcție de motivele tradiționale pe care și le doresc clienții săi. Astfel, fiecare alege din repertoriul cusăturilor populare motivul sau mesajul în care se regăsește. Pânzele minuscule sunt apoi montate în argint cu forme simple, geometrice. Argintul este însă partea cea mai puțin valoroasă din bijuteriile sale, pentru că elementul orginal este pânza cusută filigranat cu un model tradițional, vechi, reprezentativ pentru fiecare în parte. Așa iau naștere bijuterii-statement migălos lucrate, ca în miniaturile de manuscrisuri medievale, unde totul este echilibrat și atent cântărit, vizând perfecțiunea.

De ce am ales ca motiv pomul vieții? Într-o bună zi, am găsit într-un anticariat din Germania un număr din anul 1964 al revistei Burda Kreutztisch, în care apăreau mai multe cusături tradiționale săsești, din Transilvania, cu tot cu tiparele pentru cusătură. Motivul pomul vieții, exact așa cum l-a cusut Mihaela pe pandantiv, apare în revistă pe o pernă tradițională săsească. Dintre toate felurile în care am văzut acest motiv reprezentat, acesta mi s-a părut cel mai încărcat de semnificații ascunse și mai frumos. Apoi, am ales pomul vieții pentru că îmi plac oamenii care se aseamănă pomilor. Pentru că poate dacă nu eram om, eram un pom. Pentru că în curtea casei mi-am legănat copilăria în hinta nucului și nu cred că există casă care să nu se agațe de statornicia, florile și umbrele unui copac. Nu aș locui niciunde fără copaci în preajmă, așa cum îmi aleg cuibul doar unde linia orizontului e mulată pe crestele unor munți. În definitiv, pentru că pomul vieții este unul dintre cele mai vechi și mai răspândite simboluri, cu metamorfoze și semnificații în toate culturile lumii.

Pomul vieții în cusăturile săsești

Așa cum am mai văzut (art. Povești de cusut și descusut – broderia săsească), motivele de pe cusăturile tradiționale au mai mult decât un rol estetic, unul semantic. Pomul și fântâna vieții, păsări, cerbi, heruvimi, domnițe, cavaleri, lalele, rodii, trandafiri, rozete perfecte sunt toate metafore care trec în atemporal mărturiile unor credințe și trăiri. Ca într-o procesiune nesfârșită, simetriile și ordinea motivelor traduc în limbajul pânzelor un anumit ritm al vieții.  Ele semnifică întotdeauna ceva, un rost și un ritm tainic al lumii pe care o reprezintă. Înțelegerea unei cusături tradiționale, ca și a ceramicii sau mobilei pictate, necesită întotdeauna un efort de decodare. Asta pentru că fiecare cusătură este un limbaj care se cere descifrat pentru a-i descoperi semnificația. În broderia tradițională, nimic nu este lăsat la întâmplare, nu există rest sau fantezie fără a recurge cu rigoare algoritmică la simbolurile și motivele proprii acelei culturi.

Pomul vieții este unul dintre cele mai complexe motive ale broderiei săsești, recurent în aproape toate tipurile de cusături tradiționale. Simbolistica sa este legată, în linii mari, de fertilitatea, regenerarea și eternitatea vieții, pomul fiind axa care organizează viața pe verticală și coagulează comunitatea în jurul său.

În broderia săsească, pomul vieții apare frecvent în special pe fețele de masă, ștergarele de perete sau pe fețele de pernă, ca simbol al vieții, al echilibrului și stabilității. Este și un simbol al fertilității, de-asta este însoțit adesea de alte motive – păsări sau flori. Pomul este o axă în jurul căruia se organizează comunitatea, natura, viața în general. Ca formă, este reprezentat adesea ca o coloană sau ca o inimă, dacă privim motivul în ansamblu. Fiind un receptacul al luminii divine, crengile pomului vieții sunt cusute îndreptate în sus, spre lumină, soare, divinitate.

În coroana pomului vieții sunt cusute adesea alte simboluri, animale sau vegetale. Porumbeii cioc în cioc din cusăturile de nuntă sunt un simbol al cuplului, vulturul bicefal ca simbol al înțelepciunii și puterii supreme (în Asia Mică era reprezentat în vârful Stâlpului Lumii; poate fi interpretat și ca un simbol dual, al uniunii spirituale profunde), lebedele (simbol al încrederii, fidelității), păunii (mândrie) sau cerbii (mândrie, victorie, putere). Dintre florile care apar cusute în coroana pomului vieții avem frecvent capsule de mac, ghindă (v. imaginea), lalele, trandafiri, rodia.

„Aşa cum obiceiurile şi tradiţiile reprezintă conţinutul spiritual al unei comunităţi săseşti, preluate ca model de la o generaţie la alta, tot aşa ornamentaţiile de pe pânză (…) cu semnificaţiile lor, reprezentând plante, animale sau lucruri – trebuie să fie ordonate, să fie scoase din anonimat şi din uitare (…). O colecţie de modele vechi şi broderii pe pânză este ca o colecţie de poveşti şi zicale înţelepte, care au fost povestite odată de mult dar acum au dispărut. Ceea ce a mai rămas sunt litere indescifrabile şi formele lor ornamentale. Pe broderiile de pe pânză se oglindesc comportamentul ţăranului, portul său de sărbătoare, gesturile, mersul, felul de a vorbi demnitatea sa şi multe altele…”

spunea Emil Sigerus în Prefața la Siebenbürgisch-sächsische Leinenstickerei, din 1906 – o mapă cu planșe de referință pentru broderia săsească, reeditată de-a lungul timpului la München, Innsbruck și Oxford.

Pomul vieții, coloană infinită și receptacul al luminii, unește pământul cu cerul. Este unul dintre cele mai frecvente simboluri ale lumii, recurent și în broderia tradițională săsească. Aici, într-o simbioză de simboluri, cu vulturul bicefal camuflat în coroana centrală. Un pandantiv creat de Mihaela Ivana – Bijuterie Contemporana cu motivul pe care l-am ales din cusăturile săsești.

Bibliografie:

Jean Chevalier, Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București

Revista ”Burda Kreutzstich”, Ausgabe SH 19/1964

Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, (ediția franceză), Traite d’histoire des religions, Paris, 1964

Emil Sigerus, Leinenstickereien, München, 1961