Despre piesele din vestimentația sașilor am mai vorbit, mai detaliat aici. Pe parcurs, pe măsură ce colecția de imagini devine mai bogată, vă voi prezenta diverse ipostaze ale portului săsesc, diferit în funcție de anotimpuri, zilele festive de peste an, ceremonii din viața omului: botez, confirmare, căsătorie, înmormântare, doliu.

Portul tradițional de iarnă are ca piesă de bază cojocul deschis la culoare (alb/crem), din piele de oaie, minuțios brodat manual, fie doar cu margini negre, fie cu flori colorate și alte motive tradiționale, ca în imaginile de mai jos. Și aici întâlnim variații, în funcție de zona geografică, de mediul rural sau urban și de statutul celui care îmbrăca veșmintele.

Imaginea unor săsoaice din Tărpiu, jud. Bistrița-Năsăud, carte poștală necirculată, colecția Hans Retzlaff.
Bauerinnen aus Treppen im winterlichen Kirchenpelz, Hans Retzlaff AK

Pe așa minunății de cojoace și Baba Dochia ar putea fi invidioasă.  Cojoace tradiționale de sărbătoare, din piele de oaie, brodate manual.

Carte poștală circulată în 1917, colecție personală.
Sachsen aus Wolkendorf bei Kronstadt, im Wintertracht. Ak, gelaufen in 1917.

„Cine n-aleargă la tinerețe, nu hodine la bătrânețe”, sau cel puțin așa se credea cândva…

Sași din Vulcan, Brașov, în port tradițional de iarnă.

Sachsenbauern in der Kirche von Windau. Bis zum Ersten Weltkrieg gehören in den meinsten Dörfen Siebenbürgens Trachtenstücke wie der bauerliche Kirchenpelz zum Gottesdienst.
Quelle: Unvergessene Heimat Siebenbürgen, Bernd G. Längin, Weltbild Verlag, 1997.

Duminca la biserică, sașii se așezau dupa reguli stricte: fie femeile și bărbații separați de cele două părți ale navei, fie după rânduiala sași-landleri (zona Sibiului). În imagine avem sași din Ghinda, jud. Bistrița-Năsăud, în „Kirchenpelz”, piesă vestimentară prețioasă și deosebit de frumoasă, purtată cu precădere până în anii Primului Război Mondial.