Între dealuri și păduri învelite în haine de toamnă, biserica și casele din Șomartin/Martinsberg sunt mângâiate de  o lumină difuză, de fotografie veche. Timpurile și oamenii au săpat găuri în frumusețea acestui loc, zidurile cu riduri adânci s-au măcinat de singurătate. Pe ici, pe colo, sub straturile de spoială și tencuieli ale bisericii fortificate, ploaia a scos la iveală câte un mesaj de demult, un an scrijelit pe o grindă, o piatră de temelie.  Pe alocuri, natura își revendică ceea ce omul nu mai vrea să îngrijească.

Martinsberg/Șomartin este un sat în județul Sibiu, în comuna Bruiu, anterior comună a scaunului Cincu. Șomartinul a fost atestat documentar în 1377, pomenit într-un act de impozit papal. Biserica din sat a fost construită în secolul al XIII-lea, ca bazilică romanică cu trei nave și modificată mai târziu, în stil gotic. Fortificarea bisericii datează din secolele XV-XVI, când se fac o serie de modificări și la interiorul bisericii. Fortificația a fost demolată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La interior, între altarul de la 1720, realizat de Johann Martin Stock si orga de deasupra intrării, se întinde, aproape palpabilă, doar tăcerea. Pe geamurile laterale ale bisericii, turistul curios poate arunca o privire într-un decor auster, prăfuit și pustiu.

Cel mai recent, biserica a fost renovată în anii ’40, după care oamenii și timpul au lucrat mai mult împotriva frumuseții acestui monument. Acum porțile bisericii sunt ferecate, iar ecoul bolților e înfundat cu căpițele de fân, puse la adăpost. 

O plimbare prin sat te îndeamnă mai degrabă să evadezi într-un exercițiu de imaginație între ce a fost și ce ar putea fi. Zidurile roase, porțile ce rezistă parcă doar de formă sunt umbre ale vieții unor buni gospodari. Doar natura, în toiul toamnei, acoperă cu pete de culoare spectaculoase un prezent ce așteaptă să fie reînsuflețit. 

Foto: George Titei. Mulțumim!