„…Șaeș – tărâm de poveste și de amintiri.

Am fost în primăvară la Șaeș, în cimitir. Scrisul de pe placa de marmură de la mormântul bunicii mele era șters și am considerat o datorie a mea să revopsesc literele, chiar dacă nu mai trece multă lume pe acolo. Am urcat dealul până la cimitir cu lacrimi în ochi… Din păcate, doar amintirile au mai rămas. Dar am fost mulțumit că am putut face ceva. Apoi am intrat în biserică. E mare și impunatoare ca o catedrală, dovadă a bunăstării materiale a sașilor care au construit-o la începutul secolului al 19-lea. Era goală! Și rece! Am zis “Vater Unser“, m-am urcat în amvon și am rostit “Friede sei mit Euch!” și sunt sigur că, pe lângă cei doi prieteni și cel care ne-a deschis biserica, au primit salutul păcii și sufletele strămoșilor mei, care cu siguranță s-au bucurat că cineva din neamul lor își aduce aminte de ei și îi pomenește. Am încercat să cânt câteva acorduri la orga, unul dintre prieteni a pompat aer și am cântat o frântură dintr-o colindă. Am urcat și la clopote, cu drag și cu dor le-as fi ascultat, dar nu am îndrăznit să tulbur liniștea aceea sacră.

Apoi am mers la Sighișoara, la Biserica din Deal, unde sunt adăpostite Altarul și Cristelnița bisericii din Șaeș. Știam de pe net că sunt acolo, și am vrut ca în excursia aceasta să prind toată biserica, de la început până la sfârșit. Știam descrierea picturii Altarului, deși ghida, săraca, a încercat să îmi explice. I-am spus să nu se mai necăjească cu explicațiile simbolistice, atât eu cât și prietenii care m-au însoțit suntem teologi. Dar a fost frumos! M-am încărcat, mi-am alinat dorul și în același timp mi l-am înflăcărat mai mult.“

Christian Buchholz

Îi mulțumesc preotului Christian Buchholz pentru că stă la masa oamenilor frumoși din Șaeș, care sfințesc acest tărâm de poveste. De Șaeș este legat numele lui Josef Haltrich (1822-1886), filolog, preot, etnograf, cel care a corespondat cu Frații Grimm și a cules una dintre cele mai valoroase colecții de basme și povestiri ale sașilor din Transilvania. Și tot aici a trăit Anna Schuller-Schullerus (1869-1951), scriitoare a cărei vastă operă cuprinde povestiri, fabule și piese de teatru în limba germană.

Așa cum spunea și acest mesaj, cât timp cineva își îndreaptă gândurile spre aceste locuri,  ele devin nemuritoare, măcar în sufletul unor oameni aleși.