Poveşti dulci de odinioară – Cafenele şi cofetării în Sibiul vechi (Partea a III-a)

Fiind poziţionată în buricul târgului, Cafeneaua Lazar devine rapid cel mai la modă loc de întâlnire. Este deschisă în 1860, pe Promenada Bretter (Bretterpromenade), apoi în Strada Nicolae Bălcescu (Heltauerstrasse), unde a funcţionat până prin anii 1890. Era o cafenea de inspiraţie europeană, mecca lumii bune a oraşului, unde se serveau băuturi străine, se consulta presa si se discuta politica zilei la jocul de billiard.

Mesele cafenelei erau acoperite cu postav verde, pregătite pentru cărţile de joc. De la mesele de biliard de aici nu lipsea cunoscutul doctor sibian Bieltz. După ce-şi făcea tabietul de după-amiază la Lazar, se urca apoi în trăsură si pleca bonom să-și viziteze pacienţii. Dintre obisnuiţii casei mai erau bătrânul editor evreu Bekessi de la “Siebenbürgen Boten“, neguţătorul de cai Moeß, profesorul Dobnik de la şcoala Catolică Normală – cel pe care Lazar proprietarul l-a prins trişând la cărţi, ispravă din care a ieşit un scandal de pomină al vremii.

64080_522036601184679_1183201449_n

Sibiul a avut şi unul dintre primele hoteluri de pe teritoriul actual al ţării, a cărui activitate continuă şi astăzi: Împăratul romanilor (Zum Römischen Kaiser).

Vechea clădire a “Împăratului roman” era o splendidă reşedinţă cu elemente gotice şi renascentiste de pe strada Nicolae Bălcescu, colţ cu Xenopol (Ecke Heltauerstr/ Ballgäßchen). La inaugurarea din anul 1555, acesta a fost primul han din Sibiu şi a avut numele “La sultanul turc”, mai târziu „La steaua albastră” (Zum blauen Stern).

Numele ”Împăratul roman” a fost stabilit de către întreprinzătorul din Luxemburg Philip Collignon, în cinstea împăratului habsburg Iosif al II-lea, care a fost cazat aici în călătoria sa prin Transilvania în 1773 și 1783. Clădirea a fost demolată în 1890, începând construcţia unui nou sediu.

994877_522036671184672_1976680641_n

Noua clădire a Hotelului ”Împăratul roman”, din strada Nicolae Bălcescu nr 4, peste drum de vechea locaţie, a fost inaugurat în 7 septembrie 1895. Iniţial, aici nu exista o cafenea, doar restaurantul foarte luxos, de inspiraţie vieneză, administrat impecabil de Kasper şi Heydecker. În locul actualei săli de mese, era în acele vremuri o curte interioară, cu tavan glisant, înconjurată de arcade, unde oaspeţii se puteau delecta în timpul verii.

Curtea era decorată cu rondouri de flori şi o spectaculoasă fântână arteziană în mijloc, îar mesele erau aşezate în nişe ce ofereau intimitate. Fanfara militară concerta aici de două ori pe săptămână, în faţa celei mai exclusiviste audienţe: doamne elegante în rochii de seară, domni în costume sau uniforme, chelneri îmbrăcaţi în fracuri, cu papion şi cămăşi impecabil scrobite – o lume aristocrată, după toate regulile înaltei societăţi vieneze.

996543_522036984517974_1498689463_n

1009796_522038484517824_498385805_n

Cafeneaua de la “Împăratul roman” a fost deschisă prin 1908/09, în proprietatea lui Eduard Friedrich.

Cafe Rșmischer Keiser (Imparatul roman)

Tot în centru, în clădirea de pe colţ Piaţa Mare/Str. N.Bălcescu Nr. 2 (Großer Ring/Heltauergasse Nr. 2) era amplasată renumita Cofetărie Boda. Era o locație fermecătoare, cochetă și primitoare, cu mobilier alb decorat cu perne roșii, asortat perfect cu interiorul. În încăperea din spate era o masă de biliard la care elevii de la Gimnaziu se strecurau adesea neobservaţi pentru a-şi exersa priceperea. (Doar nu credeaţi că obiceiul chiulitului ar fi o invenţie a zilelor noastre.)

Boda Conditorei

Boda Heltauerstr Conditorei

BODA Konditorei

În ultima parte a seriei noastre, ne plimbăm în acordurile orchestrei, în răcoarea copacilor umbroși de pe Promenada Sibiului antebelic. Care erau preferințele sibienilor de acum o sută de ani în ce privește cafeaua, prăjiturile, berea? Cum arătau chipeșii tineri de la Infanterie și Artilerie, cei care întorceau toate privirile doamnelor de pe Corso? Și, mai ales, care erau regulile de conduită la plimbarea pe strada Nicolae Bălcescu (Heltauergasse) la început de secol XX, într-o societate încă profund patriarhală și aristocrată, ce delimita clar între clasele sociale.

– Va urma –

Un articol de Helmut Wolff (documentaţie, imagini) şi Monica Ilea (traducere, redactare)

Imagini: cărți poștale din colecţia fraţilor Günter şi Helmut Wolff.

Bibliografie:

Michel Braudeau, Cafea. Cafenele, Editura Art, București, 2009

Fritz Jikeli, Der Große Ring und die Heltauergasse um die Jahrhundertwende, in „Hermannstädter Heimatboten“ 1991-93

Razvan Pop.ro, Istoria orasului nostru, Sibiu

Hans Schwarz, Versunkene Welten, Hora-Verlag, Hermannstadt-Sibiu, 2003

Emil Sigerus, Vom alten Hermannstadt –  Din Sibiul vechi, Druck und Verlag von Josef Drotleff, Hermannstadt, 1922.

 

3 gânduri despre “Poveşti dulci de odinioară – Cafenele şi cofetării în Sibiul vechi (Partea a III-a)

Povestește și tu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s