De mai multe ori orașul vostru natal a fost asediat, cucerit și jefuit și chiar turnul pe care mă găsesc a fost amenințat cu dărâmarea… Dar precum tot ceea ce este măreț este expus și mai mult primejdiilor și furtunilor, tot așa și eu am fost supus de mai multe ori furtunii nenorocirilor… virtutea cetățenească și hărnicia strămoșilor voștri au pus din nou totul la punct și m-au reașezat la locul meu, de unde i-am văzut pe strămoșii voștri murind, unele dintre speranțele lor stingându-se în copii și nepoți, iar altele împlinindu-se…

… Fie ca orașul vostru natal să sporească în oameni înțelegători, buni și harnici…

Cuvântarea globului din vârful turnului din Mediaș către locuitorii orașului, 21 iulie 1815, reprodusă de Helmuth Knall în Turnul Trompeților, p. 30

Am mai depănat aici câteva dintre legendele și poveștile pline de mister ale Mediașului, după prima mea plimbare pe îndelete, la pas, prin cetate. O călătorie în spațiu. Așa cum am mai spus, un alt pretext pentru a descurca ițele istoriei, pentru călătoria în timp, este curiozitatea – căci încă nu am patima colecționarului – de a căuta cărți poștale, fotografii sau alte obiecte din Transilvania, în piețele de vechituri și antichități din München și pe pe câteva site-uri de profil. Dacă pe Internet găsim astăzi oricând, orice, o plimbare în piețele din jur are ceva dintr-o vânătoare de mici comori.

Dacă pe internet căutarea e din start direcționată, în târgurile de antichități trebuie să ai un ochi pedant și selectiv pentru a identifica obiectele: un blid de lut, o carafă încă îmbibată cu mirosul vinului transilvan, o față de pernă brodată manual, un „Spruch” care înscrie pildele și ritmul vieții de odinioară, o fotografie sau o carte poștală care își continuă călătoria peste ani. Printre alte câteva obiecte dragi, pe care vi le voi arăta pe parcurs, am găsit aceste cărți poștale din Mediașul de odinioară, pe care le-am însoțit aici de câteva repere contextuale, istorice.

Prin urmare, singura lege care ordonează o astfel de rubrică, ce s-ar putea scrie la nesfârșit, este… hazardul, surpriza, bucuria întâlnirii insolite cu un obiect de acasă, ce are întotdeauna semnificația unei mari descoperiri. Aici, obiectul devine subiect și se prezintă pe sine. Eu sunt doar un instrument. Ca în joacă, îmi închipui adesea că aceste cărți poștale sunt tablouri vivante, peisaje, scene și personaje încremenite, care la o formulă magică, la un fel de descântec, se dezmorțesc și te absorb în lumea lor.

Cetatea Mediașului a fost construită între anii 1490-1534. În cifre, fortificațiile sale înseamnă 2360 de metri de ziduri, cu o grosime de 0.8 m și o înălțime de 7m. Inițial, trei porți străjuiau accesul în oraș: Poarta Steingasser spre nord, Poarta Zeckesch spre est și Poarta Forkesch spre sud. Ulterior, cetatea a fost fortificată suplimentar, apogeul fiind atins în secolul al XVIII-lea, când avea nouăsprezece turnuri și bastioane, iar celor trei porți principale adăugându-li-se încă patru porți secundare.

Turnul Forkes (Aurarilor)

Turnul de poartă Forkesch era unul dintre cele trei turnuri principale ale sistemului de fortificații al cetății. Accesul în turn se face din interiorul cetății, pe drumul de strajă reconstruit în forma pe care o avea în sec. XV-XVII. Este un turn masiv, construit între 1494-1534, are trei etaje și acoperiș piramidal. Sub acoperiș este o galerie de strajă de lemn care iese în consolă. Pe fațadele turnului se pot observa goluri de tragere, înguste. În 1800 mai exista ceasul montat pe fațadă, care indica ora exactă prin bătăile sale. Ca și celelalte două turnuri de poartă, este prevăzut la exterior cu două pile masive, rotunjite la bază, cu rolul de a facilita culisarea grilei de lemn care bloca intrarea în gangul boltit.

În imaginea de mai jos se observă aspectul de odinioară al uliței Forkesch (astăzi Nicolae Iorga), care, asemeni străzilor Steingasse (J. Honterus) și Zeckesch (M. Viteazu), au casele orientate spre turnul de porții străzii respective. Era astfel asigurat rolul strategic, familiile putând supraveghea strada.

Breasla aurarilor din Mediaș este menționată în 1494, iar primul aurar pomenit în documente este Johannes Aurifaber, în 1441. În 1552 s-a înființat la Mediaș breasla calfelor de aurari. Bijuteriile, podoabele și obiectele decorative ale aurarilor medieșeni erau caracterizate de o calitate foarte bună a materialului, o tehnică elaborată de execuție și ornamente bogate. Calitatea metalului, aur și argint, era stabilită atât prin statutul de breaslă, cât și prin dispoziții ale puterii centrale. Concurența dintre aurarii breslelor era acerbă mai ales în secolul al XVI-lea, când breslele aurarilor din Sibiu, Brașov, Mediaș, Bistrița și Sighișoara formează o uniune pentru apărarea intereselor comune.

Turnul Steingaesser (Turnul de poartă al Uliței Pietruite)

A fost construit între 1507-1534, pentru întărirea porții de nord a orașului. Are două etaje, 25,8 m înălțime și a fost dat în grija breslelor pietrarilor și a zidarilor. Turnul Steingaesser a fost grav avariat în 1705 de armatele curuților. Cu ocazia reparațiilor din 1745, a fost depus în globul metalic al turnului un document, în care un senator al orașului, Stephan Hann de Hannenheim scria:

… Necredincioasa ceată a Racoțianilor și-a făcut simțită lipsa de omenie a furiei lor și asupra acestui credincios oraș, atât asupra cetățenilor, cât și asupra caselor, a zidurilor de apărare și a bastioanelor…

Dar turnul

… s-a ridicat din ruinele sale asemenea păsării Phoenix care renaște din propria sa cenușă.

Strada Steingasse, (astăzi Honterus) a fost printre puținele străzi pietruite din Mediaș. Limitată de două monumente emblematice ale orașului, Turnul Trompeților în sud și Turnul Steingässer în nord, strada constituie o cale principală de acces în cetate. Pe această stradă locuia elita orașului. La casa cu numărul 10 se află casa memorială Stephan Ludwig Roth.

Mediasch, Steingässer Thor, Ansichtskarte, gelaufen in 1908

Piața Mare – tribunal în aer liber și povești de dragoste

Inima Mediașului nu a fost întotdeauna locul de promenadă al doamnelor distinse, așa cum am putea deduce din imaginea de mai jos. Până la începutul secolului XX, piața era traversată de pârâul Moșna, iar locul mlăștinos și lipsa suprafețelor pietruite făceau ca locul să fie cel puțin neadecvat delicatelor domnițe. Piața Mare a fost locul de desfășurare a execuțiilor, pedepselor și festivităților cu ocazia vizitelor oficiale, loc de târg din 1507.

În partea de nord-est a pieței a existat până în 1875 o hală de comerț, unde breslele își vindeau produsele, în fața căreia se găsea temutul stâlp al infamiei. O legendă locală spune că această hală a fost construită în 1770 (însă probabil mai veche în realitate) de către primarul Hann von Hannenheim, pentru a-și împiedica fiica să cocheteze de la fereastră cu fiul unei familii nobile rivale, Daniel Conrad von Hezdendorf. Se pare că a existat cândva o inscripție care ar fi susținut această istorie, a cărei credibilitate este îndoielnică. Toate fațadele din Piața Mare sunt declarate monumente istorice și ar putea spune povestea Mediașului prin evenimentele pe care zidurile groase le-au fost martore.

Surse info:

Ștefan Ionescu, Mediaș, monumente medievale, Honterus, Sibiu,

Hermann und Aida Fabini, Kirchenburgen in Siebenbuergen, Koehler und Amelang, Leipzig, 1985

Iulius Bielz, Arta aurarilor sași din Transilvania, ESPLA, 1957

George Togan, Mediaş. Istorie romanţată, ediţia a doua îngrijită de Sorin Costache, Teodor Lucian Costea, Helmuth Julius Knall, Daniel Thellmann, Mediaş, Editura Crisserv, 2008

Broșura de prezentare Valorile tradiționale ale regiunii de nord a județului Sibiu