Sighișoara de odinioară în imagini de colecție

Sighișoara are frumusețea unui oraș-muzeu medieval, ale cărui ulițe înguste și întortocheate poartă patina nostalgică a timpului. Cum o plimbare în cetate echivalează cu o evadare în Evul Mediu, o călătorie în imagini în vremurile apuse ale burgului este cu atât mai interesantă. Ea povestește despre vârstele și fețele cetății, îndemnându-ne să plonjăm mereu în prezent, pentru a suprapune ce a rămas la fel și ce s-a schimbat în cetatea unde timpul curge parcă mai leneș.

Am primit seria următoare de imagini prin amabilitatea dlui Dieter Wolf, fiind doar o mică parte din colecția pe care a strâns-o ani la rând, cu intenția de a scrie o monografie a orașului. Este un proiect la care nu a renunțat, așteptăm cu interes să-l materializeze, dar până atunci avem bucuria ca aceste imagini minunate să ajungă la noi. M-am străduit să le pun în valoare adăugând explicații sau cel puțin câteva repere, însă datele pe care le-am găsit sunt destul de sărace și uneori confuze. Nu cunosc toate sursele din care provin imaginile, ele sunt litografii, acuarele, gravuri, fotografii ce reprezintă locuri dispărute astăzi (de exemplu, poduri) sau străzi care și-au schimbat numele de mai multe ori. În documentare am pornit de la însemnările colecționarului (apar în limba germană în descrierea câtorva imagini) sau de la locurile pe care le-am recunoscut, doar ca turist, în Sighișoara. Dacă sunt printre dumneavoastră sighișoreni care pot aduce completări, eventual o erată, vă invit să o faceți.

image_4a

Sighișoara/Schäßburg/Segesvar, litografie de Ludwig Rohbock, cca 1850.

Zorile cetății

Cronicarul sighișorean Georg Krauss (1607-1679) menționează că în anul 1191 așezarea unde acum se află Sighișoara era deja locuită, dar prima atestare documentară este din anul 1280 sub numele de Castrum Sex. În anul 1298 este menționată denumirea germană Schespurch (mai târziu „Schäßburg”). Localitatea este pomenită în anul 1367 ca „civitas” (oraș). Numele românesc al orașului este atestat în scris din anul 1435. Forma „Sighișoara” a pătruns în română pe filieră maghiară, fiind o adaptare a numelui „Segesvár”.

Construcția zidului cetății, care are o lungime de 950 m, a început în 1350. Înălțimea inițială a fost de 4 m, dar în sec. XV a fost înălțat cu încă 3-4 m. Fortificația a avut 14 turnuri, care aparțineau fiecare unei vestite bresle, și 4 bastioane. În 1999 cetatea a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În prezent mai există 9 turnuri și trei bastioane, dintre care cel mai reprezentativ este Turnul cu Ceas (Stundenturm/Turnul Orelor).

image_5

Sighișoara, 1776, pictură de Daniel Köhler
Schässburg 1776 – Gemälde von Daniel Köhler

Orologiul Sighișoarei

Simbolul Sighișoarei, Turnul cu Ceas (Stundturm, adică Turnul orelor) este cel mai impunător dintre cele nouă turnuri de apărare ale cetății. Una dintre panoramele de neuitat asupra orașului este de la înălțimea celor 64 de metri ai turnului, vizibil din orice punct al orașului. De-a lungul timpului, turnul a avut rol militar, dar a găzduit și sfatul orașului (sec. XIV-XVI), trezoreria, judecătoria și închisoarea. Sighișoara era unul din orașele medievale care aveau drept de judecată și condamnare la moarte. Acest statut este marcat arhitectonic prin cele patru turnulețe de pe Turnul cu Ceas, care au o înălțime de 12,5 metri.

Personajele ceasului din turn

Turnul are la bază o prismă dreptunghiulară cu cinci nivele. La începutul veacului al XVII-lea a fost montat un orologiu, refăcut în anul 1648 de către Johann Kirschel, ce este prevăzut cu statui din lemn de tei, înalte de 0,80 metri. Spre Orașul de jos ele reprezintă simboluri ale zilelor săptămânii, iar spre cetate, imaginile fixe redau stâlpii unei societăți prospere: pacea, justiția și dreptatea. Spre cetate, nișa are la bază zeița păcii. În dreapta, un toboșar bate punctual sferturile de oră; deasupra lor tronează zeița dreptății, cu balanța în mână, și zeița justiției, legată la ochi și cu sabia ridicată. De-o parte și de alta avem ziua și noaptea. În partea superioară a nișei, la miezul nopții, se succed neobosit figurinele ce reprezintă zilele săptămânii. Actualul mecanism al ceasului a fost executat în Elveția de firma Fuchs și instalat în Turnul cu Ceas la 1 aprilie 1906. În turn este amenajat muzeul de istorie, unul dintre cele mai vechi din țară (înființat în 1899). Inițiativa muzeului îi aparține lui medicului Josef Bacon (1857-1941), colecționar pasionat și primul custode al muzeului.

Acasă la Dracula

Sighișoara este și locul unde legendele locale spun că s-ar fi născut Vlad Țepeș, în casa care numeroși turiști pășesc astăzi atarși de mitul lui Dracula. Se pare că între anii 1431 și 1435, Vlad Dracul a stat la Sighișoara, așteptând momentul prielnic de a urca pe tronul Țării Românești, perioadă în care s-a născut aici Vlad Țepeș (1431).

Locul legendelor și al pașilor pierduți pe străzi romantice, Sighișoara este una dintre puținele cetăți din lume ce poartă o amprentă medievală atât de autentică. Pentru că și aici, cei care cândva l-au rânduit au lucrat cu mâinile, capul și inima, punând în perfect echilibru imperativele strategice ale vremii și simțul estetic. Alături poate doar de Dinkelsbühl, orășelul bavarez cu care deloc întâmplător este și înrudită, prin specificul arhitectonic extrem de bine conservat și pe filiera sașilor noștri transilvăneni, Sighișoara este cetatea unde fiecare casă spune o poveste mereu fascinantă. 

image_1

Intrarea pe Stradela Cetății/Puikagässchen, vedere in fundal cu Turnul Cositorarilor/ Zinngießerturm si Gimnaziul.
Turnul Cositorarilor este inalt de 25 m si porneste de la o baza patrata,apoi devine pentagonal si se largeste spre a deveni octogonal, in timp ce acoperisul are plan hexagonal.O inscriptie pierduta preciza faptul ca,in 1583,s-au facut reparatii si probabil tot atunci s-a construit si bastionul de artilerie dinspre Orasul de Jos.

image_1a

Vedere catre Turnul cu ceas/Stundturm

image_1b

Turnul cu ceas/Stundturm

image_2a image_2b image_2

image_2c

Podul „Hundsbachbrücke” (disparut, strada 1 Decembrie 1918 astazi) spre centru,
Am Hundsbbachbrücke zum Zentrum

image_3

Piata de sus, urcarea spre Stradela Cetatii, cca 1910
Oberer Marktplatz, Aufgang zur Puika-Gäßchen, um 1910

image_3a

Poarta de acces in cetate, sub Turnul cu ceas

image_3b

image_3c

Podul „Hundsbachbrücke” (disparut) cu Strada 1 decembrie 1918 de astazi/
Hundsbachbrücke mit Baiergasse

image_4

Croitoria Schwarz
Schneiderei Schwartz

image_4c

Podul mamut (Maria Theresia) peste Tarnava Mare
Mammuthbrücke (Maria Theresia) über Kokel

image_4cc

Vechiul Hotel Stern
Altes Hotel Stern

image_5a

Turnul cu ceas
Stundturm

image_5b

Vedere din Hennerberg, cu Podul Mamut, peste Tarnava Mare, cca 1910,
Ansicht von Hennerberg,mit Mammuthbrücke über Kokel, um 1910

image_5c

Cladirea in care in prezent se afla Sala de Cultura „Mihai Eminescu” si sediul Bibliotecii Municipale

image_5cv

Casa Josef B. Teutsch, astăzi restaurată, hotel
Teutschhaus

image_4b Mulțumesc dlui Dieter Wolf și Ioanei Heidel pentru că ne-au mijlocit călătoria pe ulițele Sighișoarei de altădată!

Și o carte poștală din colecția mea, singura pe care o am (deocamdată) din Sighișoara veche. sighisoara v Surse informații:

Burgsplatz.wordpress.com

Schaessburg.org

Ludwig Rohbock, János Hunfalvy, Ungarn und Siebenbürgen in malerischen Original-Ansichten, ihrer interessantesten Gegenden, Städte Badeorte, Kirchen, Burgen, Paläste und fonstigen Baudentsmäler alter und neuer Zeit. Siebenbürgen. Zweite Section, 1864

Paul Niedermaier, Städtebau im Mittelalter: Siebenbürgen, Banat und Kreischgebiet (1242-1347), Böhlau, 2002

6 gânduri despre “Sighișoara de odinioară în imagini de colecție

  1. Mihaela, istoricii spun că au existat 16 turnuri în trecut şi 5 bastioane. Din sistemul de fortificaţie însă, nu făcea parte Turnul Pescarilor, situat în partea de nord, pe Târnavă, unde a fost şi moara. Pe macheta de la muzeu poate fi văzut.
    Deci au fost 15 turnuri de apărare:
    1. Turnul Stăpân sau cu Ceas;
    2. Turnul Zidarilor şi Dulgherilor – între primul şi cel al Tăbăcarilor – a fost dărâmat în 1798 de un locuitor din Oraşul de Jos, pe banii lui, pt că ajunsese într-o stare avansată de degradare şi-i ameninţa casa.
    3. Turnul Tăbăcarilor – poate cel mai vechi dintre turnuri, singurul cu acoperiş într-o singură apă;
    4. Turnul Cositorarilor – cu o arhitectură deosebit de expresivă, despre care am mai scris că este plin cu „răni” făcute în 1704-1706 de kuruţi (maghiari, conf wikipedia). Este singurul turn neiluminat şi abandonat în curtea parohiei. Privit din exteriorul zidului, este foarte deteriorat şi poate că în scurt timp va deveni un pericol pt casele de jos, la fel cum cândva a fost Turnul Zidarilor. Are bastion. O vreme s-a numit şi Turnul Pantofarilor.
    5. Turnul Bijutierilor sau Aurarilor – împreună cu marele bastion Castaldo, a avut mult de suferit datorită kuruţilor. În final, lovit de un fulger, a fost dărâmat în 1863. Bastionul ar putea oferi o panoramă extraordinară asupra Oraşului de Jos, dar este la fel de necunoscut turiştilor, ca şi cel de la Cositorarilor.
    6. Turnul Frânghierilor – cel mult admirat de turişti, aflat la intrarea în Biserica din Deal, a fost transformat în locuinţa paznicului cimitirului, atunci când a apărut noul cimitir, cel actual. Înainte vreme, cimitirul cetăţii se afla în partea de jos a dealului, de-o parte şi de alta a Scării Acoperite.
    7. Turnul Măcelarilor – cu bastion.
    Nu a fost afectat de marele incendiu din 1676, cu toate că vecinul său, Turnul Cojocarilor, da.
    Se spune că marele incendiu s-a iscat în Oraşul de Jos. Şi pt că saşii au fost mereu o comunitate foarte unită, locuitorii de sus, din cetate, au alergat repede să-i ajute pe cei de jos, fără să observe că vântul a dus scântei şi în cetate.
    8. Turnul Cojocarilor sau Blănarilor – unde îşi are nea Nistor atelierul, iar la etaj este un mic muzeu.
    Între aceste două turnuri (Măcelarilor şi Cojocarilor) se află poarta Törle, pe unde zilnic ieşeau oile şi vitele la păscut.
    9. Turnul Ţesătorilor – dărâmat în 1858.
    10. Turnul Croitorilor – îl ştim toţi. Ca şi Turnul cu Ceas, avea înainte vreme o barbacană – un fel de curte interioară, tot cu rol defensiv.
    11. Turnul Cizmarilor;
    12. Turnul Lăcătuşilor;
    Între Cizmarilor şi Lăcătuşilor a existat un bastion, numit al Cizmarilor sau al Călugăriţelor – deoarece unde astăzi se află Biserica Catolică, era Capela şi Mănăstirea Măicuţelor franciscane.
    Mă rog, toată acea parte de N-E, de la acest bastion şi până la Fierari, era ocupată de mănăstiri franciscane şi dominicane, iar printre ele, turnurile de apărare.
    13. Turnul Dogarilor – demolat în 1886;
    14. Turnul Bărbierilor – construit pe un bastion foarte lung care a existat înainte. Ambele demolate în 1631.
    15. Turnul Fierarilor – îl ştie toată lumea.

    Despre Sighişoara se pot spune multe, pt că are o istorie pe cât de lungă, pe atât de frumoasă. Este o adevărată bijuterie a Transilvaniei. De câte ori o privesc, pot doar să simt respect faţă de saşii de altădat’ şi să simt mereu acelaşi regret că în mare majoritate au plecat.

    Apreciază

  2. Am uitat să spun că multe date le-am citit în cartea d-lui Gheorghe Baltag, carte publicată în urmă cu câţiva ani de Forumul German din Sighişoara. S-a epuizat foarte repede, desigur.
    În iunie l-am vizitat pe dl Baltag. S-a bucurat mult să vadă că cineva este interesat de cartea d-lui şi de Sighişoara. Dar pe de altă parte era necăjit că nu are bani să mai tipărească o ediţie în limba română. În prezent mai există câteva exemplare doar în germană.
    Cartea conţine o descriere detaliată a cetăţii, a Oraşului de Jos şi a obiceiurilor saşilor. Este păcat că nu poate fi găsită.

    Apreciază

  3. Citind cartea ” Clavir in ceata” a parintelui Eginald Schlattner ,am descoperit o Sighisoara pe care nu o stiam.Am venit acum mai bine de 20 de ani intr-un sat din zona ,asa ca nu aveam cum sa cunosc prea multe despre Sighisoara in ansamblul ei,in afara celei foarte turistica.Dorind sa aflu mai multe ,am ajuns la sighisoara_oldtimes si am ramas vrajita de imaginile vechii Sighisoare,din partea de jos.Habar n-am avut de podul Mamut!Oare nu s-ar putea marca locul unde a existat,chiar si cu o imagine a lui?De refacut ,nu se pune problema!Macar de s-ar pastra ceea ce mai exista inca,respectand intru totul valoarea de patrimoniu!In cartea mentionata se pomenste o anume famile Albertini,care a avut o cofetarie renumita in perioada interbelica.Am cautat si am descoperit ca actualul restaurant Vlad Dracul a fost casa Paulini.Este vorba de familia de cofetari,pt ca ma gandesc ca autorul a schimbat numele,dar locurile nu avea de ce sa le inventeze?Desi m-am bucurat cand am vazut toate acele imagini,dupa aceea mi s-a strans inima realizand cat de putin a ramas si cat de mare e primejdia ca si acest putin sa fie alterat.De asemenea ,va rog sa-mi spuneti unde pot gasi informatii despre istoricul salii Sander.
    Ma bucur mult ca v-am descoperit -povestisasesti si sighisoara_oldtimes- este deosebit ceea ce faceti,E important sa faceti cunoscut trecutul,sa intretineti interesul si, in felul acesta ,poate stimulati conservarea si pretuirea corecta a ceea ce a mai ramas.

    Apreciat de 1 persoană

    • Va multumesc frumos pentru interes si cuvintele frumoase, ma bucur cand ceea ce gasiti aici da tonul unor cautari si conexiuni sau trezeste amintiri, asa ne imbogatim reciproc. Din pacate, in legatura cu sala Sander nu va pot ajuta, nici eu nu sunt din Sighisoara si am facut numai cateva documentari punctuale cu diverse prilejuri. Pagina pe care o amintiti, sighisoara_oldtimes, nu are nicio legatura cu blogul meu, poate doar unele subiecte comune. Poate ei va pot ajuta, dar va trebui sa va adresati administratorilor paginii respective.
      Mult succes in a descoperi noi legaturi, ma bucur ca mai sunt oameni care au rabdarea si apetitul subteranelor. Intr-adevar, suprafetele Sighisoarei ameninta sa ascunda multe povesti si locuri valoroase, in conditiile in care nimeni nu face nimic pentru a opri distrugerea acestui patrimoniu.
      Cu multumire si ganduri bune,
      Mihaela Kloos

      Apreciază

Povestește și tu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s