Se spune că Linzerul este cea mai veche prăjitură din lume. Multă vreme s-a crezut că rețeta de la 1696, păstrată sub cheie la Biblioteca de Stat Austriacă, ar fi cea mai veche rețetă de tort cunoscută, însă în 2005 a fost găsită o rețetă și mai veche, de la 1653, într-o carte de bucate veroneză de la Abația benedictină Admont. Făcând o paranteză, nu pot să nu spun că aici este sigur una dintre cele mai frumoase biblioteci din lume. Nu?
Denumirea delicioasei prăjituri este controversată, însă se pare că vine de la orașul austriac onomin, unde un patiser renumit, Johann Conrad Vogel, ar fi comercializat tortul pentru prima dată, în 1823. Bineînțeles că în Linz există astăzi o cofetărie cochetă, Jindrak, care se laudă că ar avea rețeta originală, cea adevărată, cu unele ingrediente încă rămase secrete.
Astăzi există multe variante de preparare, dar cred că cea de mai jos, așa cum o știu de generații în familie, e puțin schimbată față de originalul cunoscut de acum 300 de sute de ani. Sigur e o prăjitură foarte bună, care parfumează o zi mohorâtă și foarte potrivită mai ales pentru masa sărbătorilor de iarnă.
Ingrediente:
2 ouă, 15o g unt, 5o ml lapte, 150 g zahăr, 1 zahăr vanilat, migdale, nuci sau alune măcinate, scorțișoară pudră, eventual și cuișoare măcinate, făină cât cuprinde (aprox. 400 g), 300 g de dulceață (după preferință. Mie îmi place cea mai acrișoară, deci folosesc cel mai des dulceață de prune sau vișine, dar și de zmeură, afine, măceșe, caise ori ce mai aveți prin cămara cu minunății, e la fel de bună), miez de nucă sau fulgi de migdale pentru decor, un gălbenuș de ou pentru uns grilajul de deasupra, zahăr pudră.
Se frământă un aluat fraged, din care aproximativ un sfert se pune deoparte. Restul se întinde într-o foaie potrivită, se pune în tava bine unsă sau în care am pus hârtie de copt. Peste aluat se așterne un strat generos de dulceață. Din aluatul separat, întindem o foaie subțire, care se taie fâșii. Se pun apoi peste dulceață, formând grilajul specific Linzerului. Ca să lucească frumos, fâșiile se ung cu un gălbenuș de ou.
Puteți decora cu nucă sau fulgi de migdale. Se dă la cuptor, la foc potrivit (180 grade), până se rumenește. Apoi se așterne o ploaie de zahăr pudră deasupra. Simplu! Delicios!
Guten Appetit! 🙂
Reblogged this on imaginecontinua and commented:
Stiti care e cea mai veche prajitura din lume?
ApreciazăApreciază
si mama mea facea un Linzer excelent…ea punea nuca multa si preferata dulceata de caise…mmmmmm !!!
ApreciazăApreciază
Pingback: Din aromele Austriei: Linzer-Torte | Retzetar de... fericire