Găluștele sau gomboții cu prune sunt desertul meu preferat la început de toamnă, când prunele dau în pârg. Spre deosebire de tata, care mănâncă prune (și struguri) cu pâine ca pe o gustare, eu le preferam în găluște tăvălite prin pesmet arămiu. Din același aluat de găluște, mai ales iarna, mama face și „vuțe” (Wutzerl) pe care tot tata, mare iubitor de dulciuri, le savurează cu dulceață de prune, de măceșe sau de care se găsește prin cămară. Vuțele arată ca niște bastonașe (denumirea puțuluște poate e mai grăitoare) așa că în copilărie le expediam rapid spunând că-s doar „aluat gol”.

Ingrediente:

7-8 cartofi mijlocii

2 ouă

8 linguri de făină

puțină sare

o lingură de smântână

1 plic de zahăr vanilat

prune

100 gr zahăr tos (opțional)

pesmet

puțină scorțișoară pudră.

Se fierb cartofii, se curăță de coajă, apoi se rad pe răzătoare sau se pasează.

Prunele se desfac de sămburi și se lasă să-și scurgă sucul cu puțină scorțișoară pudrată deasupra. Dacă sunt mari, se desfac în jumătăți, ca să nu fie niște găluște uriașe.

Cartofii se amestecă cu cele două ouă, smântâna, un vârf de cuțit de sare și făina. Se face un aluat care se mai lipește puțin de mâini, însă nu e foarte tare (dacă e prea tare, ies găluștele tari, evident). Se întinde o foaie cam de o jumătate de cm de groasă și se taie pătrățele, cât să cuprindă o prună (mama nu întinde foaie, ci rupe din aluat bucățele și face direct găluștele în palmă, tocmai pentru că aluatul e lipicios, cum spuneam).

Se învelesc prunele foarte bine în aluat, ca să nu se desfacă la fierbere. Apoi le punem în apa dată în clocot, în care am pus și puțină sare, și le lăsăm câteva minute, până se ridică singure deasupra. Cât sunt încă fierbinți, se dau prin pesmetul rumenit în unt cu puțin zahăr vanilat. După gust, se mai poate adăuga zahăr fie în aluat, fie odată cu pesmetul pus la rumenit.

Se servesc pe nerăsuflate, calde (că la noi nu apucă să se răcească), eventual cu un supliment generos de dulceață de prune și pesmet din belșug.