În iunie m-am dus din nou la Moșna ca să caut… o fereastră! Așa cum ați văzut deja, îmi place să vă ascult poveștile și nu trebuie să vă străduiți prea tare ca să mă convingeți să urmăresc un fir, mai ales fiindcă în lumea sașilor sunt încă atâtea istorii de descoperit.

Acum câtva timp, un prieten originar din Moșna mă ademenea într-un fel de vânătoare în care comoara spre care trimiteau indiciile lui era  fereastra unei case din sat. De fapt, comoara era povestea spre care se deschidea: o iubire între o tânără și un preot, care a inspirat un cântec săsesc ce a făcut înconjurul lumii. Așa am găsit în umbra cetății din Moșna o istorie cu parfum de flori de soc, naivă și curtenitoare ca o serenadă din vremea trubadurilor.

 

dacă postezi asta, cred că mătușa mea, din cer, va zâmbi …

 

Unul dintre prietenii cei mai dragi pe care mi i-a adus acest blog mi-a povestit într-o zi istoria din spatele unui cântec săsesc celebru, care vorbește sentimental și duios despre dragoste, dor și despărțire. Despre acea dragoste de odinioară, sfioasă, dar pasională, ascunsă de ochii lumii și rostită în poezii cum mai vedem acum doar în filme siropoase. E o poveste care ne duce la începutul secolului XX, deci ca să o înțelegem nu are rost să o judecăm cu ochii de acum, ci prin dioptriile mentalității de atunci.

Bäm Hontertstreoch/ Beim Holderstrauch/ Sub crengi de soc este unul dintre cele mai cunoscute cântece ale sașilor transilvăneni, care în perioada celor două războaie mondiale a fost tradus și cântat în mai multe țări, ajungând până în SUA și Japonia. Deși astăzi nu și-l mai amintește probabil nimeni de pe la noi, în Germania (de exemplu la Oktoberfest) și mai ales în comunitatea sașilor, rămâne unul dintre cele mai îndrăgite cântece populare, interpretat fie de coruri, fie de fanfare.

 

Vaza cu flori din fereastră

 

În povestea personală, de familie, personaje principale sunt  Regina Hedrich (25.03.1871 – 04.11.1891) din Moșna și preotul Carl Römer (1860-1942). Firul istoriei urmărește povestea de dragoste interzisă dintre între tânăra Regina și Carl Römer, poezia pe care acesta a scris-o în amintirea iubitei și, în final, un cântec care a ajuns de la Moșna în lumea largă.

Regina Hedrich era o tânără frumoasă și educată ce locuia într-una din cele mai impunătoare case din centrul Moșnei, peste drum de biserica fortificată. Cumva, cine știe în ce împrejurări, se spune că Regina i-a furat inima lui Carl Römer. De frica ochilor iscoditori, care în acele vremuri păzeau cu strictețe orice scânteie de dragoste a tinerilor, cei doi s-au întâlnit un timp pe ascuns.

Casa Reginei avea o fereastră care dădea spre curtea vecină. Adesea, la ceas de seară, în fereastră apărea o vază cu flori, mesaj doar de cei doi îndrăgostiți știut. Vaza cu flori din fereastră însemna că Regina îl așteaptă pe Carl în grădină, la umbra socului. Așa a scris Carl Römer poezia Bäm Hontertstreoch dedicată iubitei sale secrete, Regina. Din păcate, povestea de dragoste s-a încheiat trist, prin moartea neașteptată a fetei care avea doar 20 de ani.

 

 

Muzica, limba universală

 

Poezia Bäm Hontertstreoch va avea însă o viață mult mai lungă. Versurile sale au fost puse pe note de compozitorul și dirijorul german Hermann Kirchner, care a ajuns în acea perioadă de la Berlin la Mediaș. Versurile sensibile și melodia sentimentală explică răspândirea atât de rapidă și succesul de care s-a bucurat în lume. În timpul Primului Război Mondial, soldații și prizonierii de război au cântat până în Anglia și Rusia dorul iubitelor lăsate acasă, iar în anii ’30 se pare că a apărut o variantă chiar și în Japonia.

Cântecul a fost rapid preluat și de români, sub titlul Sub crengile de soc. Revista Familia relatează în prima parte a secolului despre succesul cântecului în concerte. În epocă, acest cântec, alături de alte compoziții ale lui Hermann Kirchner (de ex. Mireasa din Gârbova), nu a lipsit din repertoriul corurilor săsești, dar și românești.

 

Povești zidite

 

În 2011, în arhivele Bibliotecii Astra, a fost găsit textul scris de mână al traducerii în limba română și partitura cântecului. Deși a fost un cântec foarte cunoscut până după cel de-al Doilea Război Mondial, puținele mărturii scrise se explică prin faptul că a fost transmis prin notițe de mână sau prin viu grai. Așa se explică și zecile de variante de astăzi, foarte diferite între ele, după cum vedeți în înregistrările de mai jos.

Geneza poeziei lui Carl Römer mi-a fost istorisită de către acest drag cititor al poveștilor săsești, strănepot al Reginei Hedrich, dar apare și în cartea Um Hattert a lui Johann Bretz din Moșna.

 

Urmând indicațiile, în locul ferestrei pe care o păstra în memorie strănepotul Reginei am găsit acum doar un gemuleț amărât ferecat cu gratii. Până în ultimele decenii, foștii proprietari sași ai casei își amintesc că în camera bună din față a existat pe perete un portret al frumoasei Regina, de care însă nu mai știe nimeni ce s-a ales.

Fereastra de odinioară dădea spre curtea Primăriei, indiscreție care în ultimii ani a fost amendată cu zidirea. Înfundată, locul ei a rămas clar delimitat în zid, ca un fel de atrofiere a simțurilor noastre față de ecourile trecutului. Oricum, ceea ce se vede clar în lumina soarelui, printr-o fereastră deschisă, e mult mai puțin interesant decât ceea ce se petrece în spatele unei ferestre ferecate. Păcat că în ultimul timp am zidit nepăsători și ignoranți atâtea ferestre… Memoria și imaginația văd însă mereu dincolo de ziduri.

 

 

Carl Römer (25.11.1860, Țigmandru/Zuckmantel – 1942, Mediaș) a fost preot și scriitor sas. A studiat teologia și germanistica la Cluj, Halle, Berlin și Jena. Din 1889 a fost profesor la gimnaziul din Mediaș, apoi preot în Agnita, Moșna și Mediaș. Este autorul unei lucrări despre teatrul în literatura sașilor transilvăneni și al poeziei Bäm Hontertstreoch.

 

Hermann Kirchner (1861, Wölfis -1928, Breslau) a fost compozitor și dirijor de coruri. În 1893 a ajuns de la Berlin la Mediaș, unde a activat ca maestru de cor, organist și compozitor între 1893 – 1900, și-a continuat apoi cariera la Sibiu (1900 – 1906), iar in final a ajuns profesor la Conservatorul din București.

 

La Mediaș există două plăci comemorative închinate poetului preot Carl Martin Römer și compozitorului și dirijorului de cor Hermann Kirchner.

 

Cântecul lui Römer si Kirchner, într-o variantă frumoasă de fanfară prezentă des în repertoriul fanfarelor de la Oktoberfest, în München:

 

Versurile lui Römer, în germană, săsește și română (*util și pentru cei care îmi cereau texte în dialect săsesc și în germană, pentru a vedea diferențele)

Beim Holderstrauch

Der Holderstrauch, der Holderstrauch,

der blüht so schön im Mai,

da sang ein kleines Vögelein

ein Lied von Lieb und Treu.

 

Beim Holderstrauch, beim Holderstrauch,

wir saßen Hand in Hand.

Wir waren in der Maienzeit

die Glücklichsten im Land.

 

Beim Holderstrauch, beim Holderstrauch,

da muss geschieden sein.

Komm bald zurück, komm bald zurück,

du Allerliebster mein.

 

Beim Holderstrauch, beim Holderstrauch,

da weint ein Mägdlein sehr.

Der Vogel schweigt, der Holderstrauch,

der blüht schon lang nicht mehr.

 

 

Bäm Hontertstreoch

Äm Hontertstreoch, äm Hontertstreoch,

die bläht gorr hiesch äm Moa,

do sång e klinzich Vijeltchen

e Lied vu Läw uch Troa.

 

Bäm Hontertstreoch, bäm Hontertstreoch

mer såßen Hånd än Hånd,

mir woren än der Moaenzegd

de gläcklichsten äm Lånd.

 

Bäm Hontertstreoch, bäm Hontertstreoch

un Uëfschīd geng et nea.

„Kamm båld zeräck, kamm båld zeräck,

meng Allerläwster tea.“

 

Bäm Hontertstreoch, bäm Hontertstreoch,

do sätzt an treorich Med. Der Viuģel schwecht,

der Hontertstreoch,

die huët långhär verbläht.

 

 

Sub crengi de soc

Sub crengi de soc, sub crengi de soc,

Cari înfloriră-n mai,

O pasăre cînta cu foc

De-amor si dulce trai.

 

Sub crengi de soc, sub crengi de soc,

Şezut-am şi-am visat,

Că suntem cei mai cu noroc,

Amanţi în lung şi-n lat.

 

Sub crengi de soc, sub crengi de soc,

Ne-am despărţit apoi,

Iubitul meu, iubit boboc,

Ah, vino înapoi.

 

Sub crengi de soc, sub crengi de soc,

O fată plînge-n drum,

Iar paseri nu mai cîntă-n soc,

El s-a uscat acum.

 

Cântecul interpretat de Jugendbachchor Kronstadt la Întâlnirea anuală a sașilor de la Dinkelsbühl, 2011:

 

Și o versiune germană departe de original, dar foarte frumoasă:

 

 

Bibliografie:

Siebenbuerger.de

Forum Kronstadt

Lexicon der Siebenbuerger Sachsen, Wort und Welt Verlag, Thaur bei Innsbruck, 1993