La Miercurea Sibiului/Reußmarkt, printre cămările cu amintiri

Cum mergi de la Sebeș spre Sibiu, de la o vreme se deschide în stânga drumului principal o piață neobișnuit de mare pentru un (fost) sat și cam pustie. Câțiva copaci bătrâni, flori multicolore, câteva bănci singuratice, amenințate parcă de o mare întinsă de dale. Undeva departe, dincolo de casele joase și tăcute, veghează din colț bătrânul turn cu ceas al Bisericii evanghelice din Miercurea Sibiului/Reußmarkt. O cetate aproape ascunsă, atipică pentru bisericile săsești fortificate, ce tronează adesea impunătoare de pe colinele satelor.

Intrarea în incinta fortificației se face printr-o ușă joasă, dincolo de care se înalță biserica, înconjurată de iarbă și flori. Miroase îmbietor a mâncare și, în timp ce așteptăm să ni se deschidă ușița, îmi vine să mă mir bucuroasă: cetatea e locuită! Ne deschide o fată tânără, cu zâmbet binevoitor și privirea cam prea obișnuită cu întâmpinarea turiștilor. Zgomotul asurzitor al drumului amuțește brusc, odată ce ușa se închide în spatele nostru. În fiecare zi, zgomotul traficului se izbește de zidurile groase și se întoarce înfrânt înapoi. Pentru lumea modernă, ca și pentru asediatorii străini, cetatea, cu liniștea și tainele ei, rămâne de nepătruns. În interior, o curte răcoroasă, cucerită de verdeață, mărginită de nenumărate încăperi mici și întunecoase, ca niște cutii prăfuite, înșirate de-a lungul zidului.

Biserica Evanghelică din Miercurea Sibiului este construită în secolul al XIII-lea, ca bazilică în stil romanic. Nava centrală inițială a fost prevăzută în vest cu un turn mic și cu o tribună. La sfârșitul secolului al XV-lea, navele laterale sunt supraînălțate, turnul romanic fiind înglobat aproape cu totul în acoperișul supraînălțat al colateralelor. Cu acelați prilej se montează ancadramentul gotic al portalului de sud.

Biserica a fost refăcută de mai multe ori în secolele XVII-XVIII. O intervenție majoră are loc în anul 1783, când nava principală și colateralele primesc bolți baroce, iar corul este refăcut și extins spre est.

In interiorul bisericii, atât arhitectura (bolțile, stâlpii), cât și mobilierul (altarul, amvonul, cristelnița, stranele), poartă amprenta barocului transilvănean. Dintre toate piesele, se remarcă altarul monumental, realizat de către Simon Wolff și Johann Weiss. Tabloul central al altarului, care reprezintă tema Răstignirii, este flancat de statuile lui Moise și Aaron și încadrat de elemente arhitecturale baroce, precum coloane, stâlpi, volute și frunze; în partea inferioară este redată Cina cea de taină.

Orga bisericii este încă funcțională, doar ca nu mai are cine să cânte la ea. Ocazional, aici se organizează concerte cu invitați speciali.

Fortificația ce împrejmuiește biserica este de formă ovală, cu drumul de strajă încă vizibil. Cămările sunt duble, suprapuse, un nivel jos, subteran și unul deasupra, mai înalțat. Pe lăzile pentru provizii mai sunt urmele scrise ale numelor familiilor de sași din Miercurea. Pe timp de pace, aici se depozitau grâne și alimente, iar în caz de pericol, sătenii se puteau refugia în încăperile generoase. Astăzi, între aceste cămări s-au refugiat câtiva iepurași, iar biciclete roz, cărucioare și alte jucării de plastic sunt depozitate la întâmplare de copiii familiei care îngrijește biserica.