Cu toții ne amintim șosetele de lână din copilărie, croșetate migălos de mâinile bunicii. Cel puțin la noi nu era nimic neobișnuit ca pe timp de iarnă, bunica să croșeteze zeci de șosete pentru toți din familie și mai multe perechi pentru fiecare. Dar există un sat în România unde andrelele au croșetat o poveste frumoasă, pentru că șosetele au devenit o mică afacere căreia i s-a dus vestea până departe în Europa. În Viscri, șosetele groase de lână și papucii de pâslă stau ciorchine pe porți, în așteptarea cumpărătorilor.

Satul șosetelor

Totul a început într-o bună zi când tanti Leana din Viscri s-a dus cu o pereche de șosete croșetate la vecinii mai avuți, ca să ceară în schimb de-ale gurii, pentru casă. Vecinii erau Harald Riese, un profesor de muzică de origine germană, împreună cu soția, stabiliți în urmă cu câțiva ani în sat. Așa s-au pus bazele, acum 10 ani, ingenioasei afaceri ”Șosete din Viscri”.

Viscri, iunie 2014. Foto: Mihaela Kloos

Trocul cu șosete

Ciorapii croșetați erau la început dați în schimbul alimentelor de trebuință gospodinelor: zahăr, ulei sau făină. Cum mâinile dibace lucrau cu spor, cu timpul trocul s-a transformat într-un mică afacere, la care participă acum 125 de femei din Viscri. Femeile au făcut o asociație de unde mii de perechi de șosete, mănuși, căciuli, pulovere, pături sau papuci de pâslă pornesc în toată lumea. Peste 50.000 de perechi de şosete au luat-o spre Vest, din 1999 până astăzi.

O pereche de şosete de lână se vinde în Vest cu 5-10 euro. Ce ajunge la femei nu e un venit substanțial, însă e un ajutor pentru familiile care altfel câștigau puțin, doar din agricultură.

Viscri, iunie 2014. Foto: Mihaela Kloos

Ora de şosete – miercuri şi vineri de la 10 la 12

Datorită poveștii cu șosetele, sătenii din Viscri au devenit și personajele unui film documentar, co-producţie româno-germană. Pelicula, intitulată Satul Şosetelor, a fost realizată de Ileana Stănculescu, o tânără cineastă care a descoperit din întâmplare, pe o poartă, un anunţ: Ora de şosete – miercuri şi vineri de la 10 la 12.

“Mama m-a împins în curte să văd despre ce este vorba. Acolo era un neamţ care trebăluia şi care a fost bucuros să-mi arate ce a reuşit să facă. Mi-arăta cu atâta bucurie şosetele: exemplele bune, exemplele proaste, avea un perete special cu exemple proaste şi bune, şosete împletite greşit… Are mii de clienţi, scrie mail-uri, trimite pachete, e deja o mică firmă care trimite transporturi internaţionale în fiecare lună, spre Austria, Germania, Elveţia, peste tot. De la un rucsac plin cu şosete s-a dezvoltat o mică industrie. De două ori pe săptămână, în curtea neamţului se strâng toate femeile: o jumătate de sat miercurea, cealaltă jumătate vinerea, de la o anumită oră, şi-şi predau şosetele. Sunt controlate să nu aibă greşeli, să nu fie prea lungi sau prea scurte, totul se desfăşoară “nemţeşte”. De multe ori se mai lasă și cu scandal, pentru că femeile se străduiesc să tricoteze frumos, dar le sunt refuzate şosetele: pentru un centimetru în plus, ele trebuie să o ia de la capăt. Astea sunt cerinţele celor care le cumpără: au pretenţia ca produsul să fie perfect”, povestește Ileana Stănculescu. (sursa)

Cu bune și cu rele, la final, când standardele impuse de clienţii din străinătate sunt respectate, toată lumea este mulţumită. Femeile îşi iau banii, iar clienţii, pe lângă şosete călduroase, mai rămân şi cu gândul că au participat la un proiect social, adică au ajutat cu puțin la bunăstarea oamenilor din Viscri.

Șosetele pot fi comandate și de pe Viscri Socken, siteul asociației sau direct de la sursă, pe alese, în casele din Viscri.

Viscri, iunie 2014. Foto: Mihaela Kloos

Viscri, iunie 2014. Foto: Mihaela Kloos