Andrei Pleșu a fost unul dintre invitații de seamă ai întâlnirii de anul acesta de la Dinkelsbühl, recent încheiată. Vestea participării sale a fost o surpriză plăcută pentru mine, pentru că nu știam că Prof. Dr. Andrei Pleșu a fost numit de curând și Președinte al Forumului Româno-German din București, înființat la începutul acestui an. În această calitate și datorită prestigiului său ca scriitor, filosof, om de cultură, fost ministru de externe al României, Andrei Pleșu a luat cuvântul la Dinkelsbühl în cadrul unei conferințe despre Limba germană și școala în limba germană din România, care a avut loc sămbătă, 14 mai.

,,Cultura germană în România nu are un rol marginal, ci constitutiv.”  Andrei Pleșu la întâlnirea sașilor de la Dinkelsbühl, 2016

Alături de Andrei Pleșu, au luat cuvântul Ovidiu Ganț, reprezentantul minorității germane în Parlamentul României, dr. Bernd Fabritius, președintele Asociației Sașilor Transilvăneni din Germania, dr. Christoph Bergner, Președintele Forumului Româno-German din Berlin, Werner Hans Lauk, ambasadorul Germaniei la București.

În cadrul conferinței, dedicată educației în limba germană în România, Andrei Pleșu a început prin a pleda pentru importanța culturii germane în țară, care nu ar avea un rol marginal, ci constitutiv. România Modernă a început cu Carol I, o serie de intelectuali români s-au format în școli germane, de la Mihai Eminescu la Maiorescu, Iorga sau pictorul Ștefan Luchian. Chiar dacă părem să nu mai luăm în seamă acest lucru, avem datoria de a asigura conservarea patrimoniului german din România și o continuitate la nivelul educației performante în limba germană. Comunitatea germană se bucură în continuare de un prestigiu singular între minoritățile din țară, adjectivul nemțesc având automat rol de superlativ, în condițiile în care comunitatea sașilor este privită în continuare ca un model.

La finele discuțiilor, am avut onoarea de a-i adresa dlui Pleșu scurte întrebări legate de acest subiect și de relația pe care o are cu sașii din Transilvania. A fost un fel de interviu ad-hoc, un dialog care a pornit de la realități triste, dar aproape banale ale societății românești, divagând apoi în stilul lejer, bonom și ușor sarcastic al lui Andrei Pleșu, spre concepte abstracte și grele, spre acele obsesii ale filosofului Pleșu recurente în scrierile sale precum cultura, criza educației, dezinteresul actual pentru știinele umaniste la nivel global, binele, patriotismul „de șpriț“ în România de astăzi, libertatea.

Deși aveam multe întrebări și curiozități, am avut puțin timp la dispoziție, și, din cauză că nu am fost singura care a adresat întrebările, mă mulțumesc doar să rezum câteva dintre ideile lui Andrei Pleșu și să redau pasaje în care acesta a răspuns întrebărilor mele.

Mai mult decât germanofil de formație, Andrei Pleșu și-a exprimat admirația pentru spiritul german, întreprinzător, pragmatic, eficient, riguros, și pentru comunitatea sașilor, din care a afirmat că i-ar fi plăcut să facă parte. În calitate de Președinte al Forumului Româno-German, Andrei Pleșu consideră că o colaborare între români și sași pe de o parte, și păstrarea legăturii cu spațiile natale de către cei plecați, prin competență, proiecte și propuneri instituționale, implicare civică, sunt căile prin care patrimoniul construit săsesc poate fi salvat de la distrugere. Pentru că ,,patriotismul înseamnă să fii solidar cu locul în care ai apărut în lume“, dincolo de „patriotismul de șpiț care se practică în România”.

Cu privire la educație, Andrei Pleșu s-a arătat îngrijorat față de criza de fond a gândirii pedagogice de astăzi, și mai ales a culturii umaniste, ce implică un drum, un parcurs, care prin apelul facil la Internet, prin pracica obținerii rapide de informații printr-un simplu click, în detrimentul căutării, a lecturii, a demersului intelectual susținut, este suspendat.

Pentru că la Dinkelsbühl, cele mai frumoase sunt întâlnirile. Iar sașii fac și ei parte dintr-o frumusețe ,,uitată” a vieții

În contextul discuției despre educație și școala germană în România, mi s-a părut nimerit să amintesc că pe vechea școală germană din Sebeș stă scris Educația înseamnă libertate. Un motto pe care Andrei Pleșu l-a comentat, insistând însă asupra pericolului proastei înțelegeri a conceptului de libertate:

,,Libertatea este cel mai complicat concept în toate religiile și toate filosofiile. Lucrurile au început prost, conform Vechiului Testament, din cauza unui exces de libertate. Dumnezeu vrea ca creatura lui să fie liberă, Dumnezeu vrea firește ca creatura lui să fie perfectă și printre notele perfecțiunii e libertatea. Dar ca să te simți liber, trebuie să ai de ales. Și dacă e să ai de ales, poți să alegi greșit. Dintr-o proastă înțelegere a conceptului de libertate, decurg o mulțime de riscuri. Libertatea e un dar, dar poate fi și o capcană. Și trebuie să ai mult discernământ și multă răbdare. Noi trăim asta și social în țările postcomuniste: am pus mâna pe libertate. Ei, ne creează foarte multe probleme felul oamenilor de a înțelege această achiziție. Care a devenit un fel de anything goes“.

,,Educația este libertate”, vechea școală germană din Sebeș/Mühlbach