… cum se reface o piesă tradițională veche de 100 de ani sau despre voalul deșirat al sașilor de astăzi

 

În povestea noastră avem în centru un obiect fermecat – o căiță veche de mai bine de 100 de ani -, migălită din catifea neagră brodată cu fir auriu, despre care, atunci când e purtată, se spune că încadrează chipul femeii ca o aură luminoasă sau ca o floarea-soarelui.

Avem și un croitoraș priceput – Herr Dietmar Melzer -, singurul din tot ținutul care, cu migală și răbdare, a reușit să coasă căița care se destrămase în timp și să îi redea o frumusețea pierdută. Datorită lui, scufia de catifea va fi purtată încă multe decenii de acum înainte, la întâlniri și sărbători nostalgice, amintind tuturor de frumusețea săsoaicelor de odinioară și de rosturile tainice ale unei lumi apuse.

De fapt, cosând cu grijă voalul deșirat al căiței, Herr Melzer ne dă o lecție în filigran despre reașezarea fragmentelor într-un întreg, acolo unde le e locul, despre grija continuă, prin lucruri mărunte, pentru propria identitate și pentru conservarea culturii căreia-i aparții. Comunitatea destrămată a sașilor de astăzi este tulul fin și fragil, desfăcut de timp și dor. Firul auriu al căiței ar putea fi un capăt din firul Ariadnei.

 

 

E știut lucru că sașii din Țara Bârsei au fost în general foarte înstăriți și mândri de cultura lor. Asta se reflectă și în costumele populare în tonuri predominante de negru-alb-auriu, foarte elegante, sobre și pline de fast, confecționate din material grele și prețioase. Costumul tradițional al sașilor din zonă a suferit multe modificări în timp, odată cu modernizarea și dezvoltarea economică a Brașovului și împrejurimilor. În timp, pe măsură ce patricienii – elita bogată a sașilor de la oraș – au adoptat moda din vest și au renunțat la vestimentația tradițională, elemente din costumul lor au trecut la sașii din mediul rural, fapt ce a asigurat supraviețuirea unor piese vestimentare extrem de frumoase.

Astăzi, majoritatea acestor costume moștenite de generații au devenit rarități de mare valoare. Ele mai pot fi văzute în expoziții și rar în colecții particulare, cel mult la unele întâlniri periodice ale sașilor. Păstrarea și restaurarea lor în bune condiții este o provocare pentru toți cei care le mai au în posesie, cu atât mai mult cu cei care pot să coasă sau să întrețină astfel de costume sunt acum extrem de puțini.

Domnul Dietmar Melzer, care locuiește în Germania, unul dintre cei mai dragi prieteni ai poveștilor noastre, este unul dintre oamenii rari care au o pasiune și pricepere pentru coaserea și păstrarea costumelor tradiționale săsești, în special din zona sa natală, din Țara Bârsei.

Acum câteva zile Herr Melzer ne-a povestit detaliat cum a reușit să restaureze o veche căiță tradițională (eine Haube) de femeie măritată din Sânpetru/Petersberg, județul Brașov, datând de pe la 1900. Munca lui Herr Melzer este ilustrată și explicată mai jos pas cu pas.

 

Restaurarea unei scufii tradiționale de săsoaică din Sânpetru, județul Brașov

Săsoaicele din Țara Bârsei purtau o căița/eine Haube aparte (numită în săsește și Spitzdich Kap/Kroner Haube), după nuntă, ca semn al statutului lor (am mai vorbit aici despre feluri diferite de împodobire a capului săsoaicelor, în funcție de vârstă și statutul lor în comunitate). De aici și expresia unter die Haube bringen/kommen – literal, a trece sub căiță, cu sensul de a se mărita.

Căițele din Țara Bârsei sunt ușor de recunoscut, fiind cu totul diferite de cele purtate în alte zone etnografice săsești. Femeile măritate din zonă purtau o căiță din catifea neagră, cu broderii florale aurii, mărginită de un voal fin de tul negru dantelat și cusut cu fir auriu, care le încadrează chipul ca o aură luminoasă. Pe spate se prelungeau două benzi de catifea neagră brodată, legate în fundă mare la ceafă, iar sub bărbie căița se lega cu o fundă cu panglici mai scurte.

Femeile văduve purtau căița neagră cu broderii în același ton, iar tinerele măritate purtau la ocazii și în zilele de sărbătoare o căiță albastră sau neagră, împodobită cu perle și panglici de catifea albă brodată. Fetele confirmate purtau o tocă ceva mai îngustă decât în alte zone ale Transilvaniei, care era decorată colorat și avea panglici de catifea albă brodată colorat. Fetele și femeile tinere sunt cele care în timp au adoptat și costumul complet deschis la culoare, din catifea crem.

Căița din imagini, recent restaurată de către Herr Melzer, are peste 100 de ani și este din Sânpetru, județul Brașov. Deși se afla într-o stare relativ bună, volănașul dantelat de pe margine era complet distrus. Însă Herr Melzer a avut răbdarea și migala să restaureze căița după model original și să ne explice munca sa.

Tulul acestor piese se distruge adesea din cauza fixativului pe care femeile l-au folosit adesea pentru a menține voalul tare și drept în jurul feței. Dar astfel tulul subțire devenea lipicios, iar la călcat se distrugea rapid.

Herr Melzer a folosit la refacerea căiței un tul dantelat din bumbac, specific acestor piese din zonă. Problema a fost că tulul din bumbac este foarte moale și fragil, astfel încât, pentru a-l face să stea țeapăn în jurul căiței, trebuie bine și atent apretat. După apretare, tulul se aranjează în pliuri foarte mărunte, apoi este atent călcat. La final se fixează pe marginea căiței și se coase fin.

Cu răbdare de chinez bătrân, deprindere pentru restaurarea pieselor vestimentare vechi și multă migală, Herr Melzer a reușit să restaureze impecabil căița veche de peste 100 de ani. Aceasta va fi păstrată cu siguranță poate încă niște generații de acum înainte. Deocamdată, ea este pregătită pentru întâlnirea sașilor de la Dinkelsbühl (13-16 mai 2016) și pentru parada din deschiderea Oktoberfestului din München, la care anul acesta va participa și un grup al sașilor din Țara Bârsei.

Mulțumesc mult dlui Dietmar Melzer pentru bunăvoința cu care ne-a povestit despre munca sa și pentru imaginile de mai sus!

Credite foto: Dietmar Melzer, Mihaela Kloos-Ilea