O serie de fotografii vechi aproape de un secol, unele de familie, altele ilustrate cunoscute, care nu doar arată, ci spun pe sărite o poveste despre tinerețe, frumos și alienare. Pe verso-ul lor, bunica Trude povestește nepoatei despre broderiile costumului popular, așezarea sașilor în biserică, nunți și confirmare sau despre propria familie. Din descrieri, este evident că bunica îi scria unei nepoate căreia Transilvania îi era complet străină.

Nu știu ce vânt învolburat a rătăcit fotografiile prin lume și mi le-a pus în mână ca o ghicitoare, nici dacă învățăturile bunicii au ajuns vreodată la cea pentru care le scrisese, dar în final au sfârșit probabil acolo unde trebuia. Înghesuind frânturi de viaţă pe fiecare milimetru de fotografie îngălbenită, bunica a transmis mai departe rosturi și amintiri din lumea sașilor săi, nu doar nepoatei înstrăinate, ci, iată, nouă tuturor.

O ghicitoare în 14 imagini

După cum ați mai văzut, caut adesea cioburi de suflet săsesc rătăcite prin târgurile și site-urile de profil din Germania. Așa am dat de curând peste aceste imagini, care la prima vedere mi-au atras atenția pentru că reunesc pe de o parte frumoase fotografii de familie, pe de alta ilustrate cunoscute înfățișând scene de ceremonial sau cotidian din lumea sașilor: portul popular, intrarea în biserică, slujba religioasă, nunta, o stradă din Sibiul vechi, etc.

La momentul când le-am cumpărat de pe un site, nu am bănuit că fotografiile aveau însă și o valoare ascunsă. De-abia când am primit fotografiile, am descoperit că tot spatele lor este scris mărunt, uneori chiar de mai multe mâini, la decenii distanță.

Curioasă, am început să descifrez fiecare mesaj și să ordonez piesele unui puzzle incomplet. Tot demersul semăna cu lectura pe sărite a unei cărţi, fiecare imagine fiind un episod căruia trebuia să îi găsesc sens într-un întreg neclar – viețile trăite și povestite pe verso.

Într-un final, am redepănat firul unei povești emoționante și interesante deopotrivă, pentru că se adresează duios tocmai unora ca noi, care am pierdut contactul cu lumea sașilor sau poate nu i-am cunoscut niciodată. Este ca și cum fiecare mesaj înscris pe spatele fotografiilor mi s-ar adresa direct, cu tonul cald și didactic cu care tata îmi vorbea despre lumea lui dispărută, lumea sașilor.

 

Indiciile

Din mesajele bunicii, datarea câtorva dintre poze și asemănare dintre cei care apar în ele, presupun că avem aici indirect trei generații de femei, separate ca trei continente: bunica Trude, despre care am dedus că este născută în 1917, probabil în Cristian/Grossau – cea care scrie pe majoritatea fotografiilor, fiica lui Trude, Gudrun, care este născută probabil în jurul anului 1940 – ea apare în mai multe fotografii, și Inge, fiica lui Gudrun și deci nepoata lui Trude, cea căreia bunica îi adresează toate explicațiile de pe spatele fotografiilor.

Bunica scrie în germana literară, cu scurte pasaje în săsește, atunci când vrea să reproducă scene sau replici tipice unor obiceiuri. Ca un lucru curios, probabil menit să o ajute pe nepoată să identifice locurile, bunica Trude trece întotdeauna în paranteză numele românesc al localităților.

Fotografiile de familie sunt datate între anul 1929 și 1981. Tind să cred că bunica Trude scria pe aceste fotografii cândva în anii ’80, de vreme ce ea completează adesea înscrisurile mai vechi ale altor persoane, unele datând din anii ’70-80, altele chiar de la sfârșitul anilor ’20. De exemplu, pe una dintre imagini, bunica scrie după ce altcineva a notat mai întâi anul 1981.

Pozele de familie surprind membri ai familiei din Sibiu/Hermannstadt și din Cristian/Grossau, ceea ce indică probabil că familia își are originile prin aceste locuri.

 

Bunica Trude

Într-una dintre fotografiile de familie, cea mai veche din această serie, apare Trude în fața poții de lemn, (în fața casei sale?), îmbrăcată în portul popular, probabil în ziua confirmării. Pe verso-ul pozei este notat că avea aici 12 ani și se afla în Cristian/Grossau, în anul 1929. Trude s-a născut deci în 1917, poate tot în sat și tot în această casă.

Într-o altă fotografie, datată 18 februarie 1941, apare din nou Trude – în dreapta, alături de o prietenă, Sissi Bruckner. Pe spatele acestei fotografii, Trude notează pentru nepoată:

Minchen Tante ne-a împrumutat mie și prietenei Sissi Bruckner costumele, care sunt din zona Reghinului. Căițele și surțurile noastre sunt la fel.

 

Învățăturile bunicii Trude către nepoata sa, Inge

Pe majoritatea fotografiilor, bunica explică nepoatei fiecare scenă, dând de înțeles că se adresează unei tinere care nu cunoaște deloc Transilvania sau lumea sașilor. Probabil, nepoata s-a născut și a crescut departe de Transilvania, după ce familia a emigrat în Germania sau Austria, lucru care ar explica ruptura sesizabilă între generații.

De pildă, pe o ilustrată care înfățișează intrarea sașilor în biserică, bunica notează:

cred că aici este intrarea în biserica din Viscri/Deutsch-weisskirch. Aceasta este o biserică fortificată foarte frumoasă, acolo am fost cu bunicul tău în călătoria noastră de nuntă. Îți trimit și o imagine cu biserica întreagă din exterior. Și portul popular este acolo foarte frumos!“

Pe o altă ilustrată în care se vede aranjarea sașilor la slujba religioasă, bunica explică:

în fiecare comunitate, ordinea în care oamenii se așază în biserică este altfel. Aici vezi sașii din Șura Mare/Großscheuern, o localitate de lângă Sibiu/Hermannstadt. Nu sunt sigură de ce unele fete poartă doar o bentiță pe cap și nu toca (Borten), dar cred că ele încă nu sunt confirmate sau poate asta depinde de vârstă. Îți trimit și o imagine cu biserica din Șura Mare din exterior!”

Pe spatele unei imagini care înfățișează o mireasă alături de domnișorii de onoare, bunica explică:

Aici este o mireasă din Târpiu/Treppen, lângă Bistrița, alături de domnișorii de onoare. Ei o cereau pe mireasă de la părinți, în numele mirelui. Cuvintele cu care o cereau depind de vârstă și sunt la fiecare nuntă aceleași. Întreabă-l pe tatăl tău cum a cerut-o pe mama ta, după obiceiul din Biertan.

(n.t. de aici deduc că tatăl lui Inge și ginerele lui Trude era probabil din Biertan).

În continuare, pe o ilustrată care reproduce o fotografie cunoscută a lui Josef Fischer, bunica face observații asupra costumului săsoaicelor tot din Târpiu:

Uite ce pieptare frumoase! Sunt broderii colorate pe piele albă, piele de capră, care este moale și poate fi cusută. Totuși, cusutul pieilor este o muncă migăloasă, deloc ușoară. Aceste femei sunt din aceeași comunitate ca și mireasa (n.t. din poza anterioară), din Târpiu/Treppen, lângă Bistrița.

Pe o altă ilustrată cunoscută, înfățișând o săsoaică din Dipșa/Duerrbach, lângă Bistrița, bunica scrie:

Uită-te ce port frumos! În special în nordul Transilvaniei, broderiile sunt foarte fine și colorate. Și surțul dintr-o țesătură foarte subțire, de obicei chiar din tul.

 

Fotografiile de familie

În patru dintre fotografiile de familie apare Gudrun, mama lui Inge, deci fiica bunicii Trude. În trei dintre ele apare tânără, în același port de confirmare, una fiind datată Rusalii 1952 – probabil în ziua confirmarii, alta 1954. Este interesant că pe verso-ul fotografiei din 1954 apare mai întâi scrisul mamei, care notează:

1954

Aici eram la doi ani după confirmare, în același costum.

Apoi bunica notează dedesubt:

Aici o ai pe mama ta în portul din zona Sibiului. Toca este îngustă și nu neagră, ci aurie, iar deasupra are o bentiță care cade lung pe spate. Șurțul ei e din tul fin și alb.

A treia fotografie a mamei, fără scris, o arată în fața aceleiași uși, fiind făcută deci cu aceeași ocazie, tot în 1954.

Pe o altă fotografie de familie, datată septembrie 1954, bunica notează:

Gudrun și Martin

Aici vezi o păpușică în port din Cisnădioara/Michelsberger Tracht. Pipi Tante a comandat-o acolo pentru nepoata ei din Viena. Tot aici sunt mama ta și nașul tău de botez, Martin.

Pe o altă fotografie de familie, în care apare un cuplu, bunica notează:

Susa Lierenz, finuța noastră, și soțul ei, Richard Kensch, în portul lor din Cristian/Grossau.

Seria mai cuprinde și două imagini nedatate, pe care bunica nu notează nimic. Una dintre fotografii, în format foarte mic, înfățișează o scenă stradală din centrul Sibiului, în care apare un grup de săsoaice în costum tradițional, iar în fundal un bărbat în costum popular românesc. Nu pot să identific locul exact, dar după clădirile din stânga cred că un cunoscător bun al Sibiului vechi poate stabili unde se aflau.

Cealaltă imagine, probabil cea mai nouă din serie, datată 1981 Brașov, înfățșează un grup de români în costum popular, care privesc spre un tren. După gesturi și înfățișarea nevoiașă, oamenii par că cerșesc sau așteaptă oricum să primească ceva din tren.

Fotografia nu are nicio explicație pe verso, e puțin ciudat motivul pentru care bunica Trude a inclus-o în această serie, fiind singura imagine în care nu apar sași și dintre puținele fără nicio explicație.

 

Este evident că am aici doar o parte dintre fotografii, de vreme ce bunica notează în mai multe rânduri: ,,o să îți trimit și o imagine cu exteriorul bisericii” sau ,,vezi celelalte fotografii”, care din păcate nu sunt de găsit.

Am încercat să mă agăț de fiecare cuvânt și trimitere ca de un indiciu, pentru a deduce ani și legături de familie, dar s-ar putea ca unele din supozițiile mele să nu fie tocmai corecte. Însă așa cum s-a mai întâmplat după ce am publicat asemenea amintiri rătăcite în lume, poate se va găsi și de data asta cineva, dintre cunoscuți sau chiar din familie, care îi va recunoaște și va vrea să scrie povestea împreună cu noi.

De vreme ce fotografiile şi fresca în miniatură pe care a creat-o bunica pe spatele lor au sfârşit pe un site de licitaţii şi apoi la mine, mă întreb dacă mesajul bunicii a ajuns vreodată la nepoată. Dacă da, oare cum l-a înţeles.