Se spune că într-o fugă de Bach poate fi găsit ritmul bătăilor inimii, după cum în fiecare lucrare de artă monumentală, fie ea de arhitectură, muzică, sau plastică, guvernează proporții, ritmuri, numere magice ale omenirii, chei misterioase care le asigură calea inefabilă spre sufletul nostru. Anual, la întâlnirea de la Dinkelsbühl, inimile celor peste 20.000 de sași pezenți bat în ritmul muzicii de fanfară și al dansurilor, acompaniate de involuntare bătăi din picior sau din palme, în ton cu pașii eleganți. Minunat balsam împotriva alienării, ceea ce se întâmplă la întâlnirea de la Dinkelsbühl aș putea spune că seamană cu un fel de terapie de grup, la care iau parte vreo 25.000 de sași.

După impresionanta paradă a portului tradițional, la fiecare întâlnire a sașilor de la Dinkelsbühl, duminica, are loc și programul de dansuri folclorice, la care iau parte ansambluri din Germania, Transilvania, Austria, etc. De fiecare dată, dansurile sunt urmărite din tribune de mii se spectatori care retrăiesc minunați emoția și ritmul dansurilor. Un pas jucăuș și galant, o privire pe furiș, un ritm legănat de polcă îi trimite pe mulți înapoi în anii tinereții,  când se întâlneau gătiți și îmbujorați sub umbra teiului de lângă biserică, acolo unde se prindeau în dansuri fără sfârșit la sărbători și duminici.

În duminca Rusaliilor, 15 mai 2016, centrul orășelului Dinkelsbühl a fost transformat într-o imensă scenă de cei aproape 400 de dansatori care s-au sincronizat într-un colaj impresionant de dansuri tradiționale săsești.

Sunt oameni de toate vârstele, adunați din toate colțurile de lume în care trăiesc astăzi răsfirați, pentru care ansamblul de dansuri este un pretext minunat pentru a fi laolaltă și a reitera simbolic comunitatea de altădată.

Nu în ultimul rând, toți cei pe care îi cunosc și fac parte dintr-un ansamblu de dansuri, își asumă rolul ca pe o misiune, aceea de a arăta și a transmite mai departe o felie dintr-o moștenire culturală bogată, din identitatea lor care altfel s-ar destrăma într-o lume globalizată, buimacă și superficială.

Așa cum unii scriu, alții pictează, imortalizează clipa în fotografii, în broderiile pânzei sau încrestează în lemn, ei dansează. Ca să nu se piardă nici un pas, nici un dans, nici un suflet, nici un rost, ca să nu se piardă ei și nici copiii lor. De fapt, sașii așa au făcut de când se știu, numai așa știau trăi. Acum, de atâta străduială întru integrare, unii au început să uite.

Dincolo de spectacolul rar astăzi, absolut impresionant datorită mulțimii participanților, și în ciuda faptului că aceste dansuri sunt rupte din context, fiind nevoiți să le admirăm astăzi ca pe niște prețioase artefacte în mișcare, ele reușesc totuși să transpună în pași galanți ceva atemporal, sublimat, asemenea unui ritual: ritmul de viață, rosturile și viziunea despre lume ale celor pe care îi reprezintă.

Pentru cei care se lasă prea ușor prinși în realitate și se lasă pradă uitării, ei se prind în dans simbiotic, ca un memento. În sincron, mișcări simetrice, pași repetați, numărați exact, se leagănă matricea spirituală a comunității lor.

De la marșul de intrare, la colajul la care au participat cei aproape 400 de dansatori, până la ultimul grup care a prezentat dansuri individuale, am selectat aici scurte videouri cu cele mai frumoase momente:

(!pentru cea mai bună calitate a imaginii, nu uitați să selectați 1080p HD din bara de jos a filmulețului)