Ieri am avut sentimentul că am trăit un moment istoric.

Ieri, la ora 6 dimineața, așezați la coadă în fața Consulatului din München, între mii de români treziți cu noaptea-n cap, zgribuliți în ploaie, dar sătui de mârlănie și minciuni, hotărâți să îndure ore în șir ca să voteze, am înțeles cel mai bine ce înseamnă că la Revoluție s-a murit pentru ca noi să votăm.

Era limpede că situația din turul întâi se va repeta, în condițiile în care au venit și mai mulți români. Dar oamenii au venit, au rămas, au rezistat. Deja nu mai era vorba doar despre vot, ci despre solidaritate. Prin umilința și bătaia de joc pe care au menținut-o în diaspora, Ponta și ai săi și-au tăiat singuri creanga de sub picioare. Și bine au făcut, n-au crezut, n-au prevăzut efectul, iar noi n-am renunțat. Cu cât ne-au băgat mai tare pumnul în gură, cu atât am strigat mai tare. Ieri am fost mândri că suntem români în cu totul alt fel, exact la polul opus al sloganului lui Ponta. Am fost mândri de atitudinea, de vocea și puterea noastră de a schimba lucrurile într-adevăr.

Ieri, la München, peste cei 5.000 de oameni care așteptau la coadă a ieșit curcubeul.

Coada la vot la Muenchen, la ora 6:10.
Foto: Mihaela Kloos-Ilea

Curcubeul înseamnă speranță. Mai ales când ai de așteptat ore lungi la coadă, ca să votezi. Românii în fața Consulatului din Muenchen, 16 noiembrie 2014. Foto: Mihaela Kloos-Ilea

Pentru generația mea, „generația Facebook”, cea care nu a trăit Revoluția, la alegerile din 2014 a fost prima dată când am ieșit în stradă și am strigat neîncetat timp de două săptămâni. A fost prima dată când am stat la cozile infernale la care părinții noștri stăteau în fiecare dimineață. Noi am îndurat pentru un vot în democrație, ei pentru lapte și pâine în comunism. Ieri a fost Revoluția noastră. A fost o lecție pentru toți, pe care am dat-o împreună: în diaspora și în țară prin votul pentru Klaus Iohannis. Ponta ne-a unit într-adevăr: împotriva lui!

Suntem euforici. România a explodat aseară de bucurie pro-Iohannis, pe fondul huiduielilor și laitmotivului „Jos Ponta”. Să ne bucurăm, e un moment frumos, să avem încredere! Iohannis a câștigat cu peste șase milioane de voturi, cu o prezență record la vot, de peste 64%. Klaus Iohannis sasul, ultimul mohican, a fost votat de majoritatea românilor, de maghiari. E extraordinar, ceva ce sașilor din generația tatăului meu nici nu le vine să creadă. Când l-am sunat aseară, tata plângea, nu pentru că e un sentimental, ci fiindcă pentru el, pentru cei ca el, mâna de sași rămași în țară și cei mulți plecați, victoria lui Iohannis are semnificațiile pe care noi cu greu le putem înțelege. Mă bucur nespus pentru tatăl meu, un sas de 75 de ani, care a ajuns să trăiască în România ziua asta. Iohannis, provincialul, primarul de la Sibiu, a fost ales de o țară întreagă, susținut de oameni în stradă la Cluj, București, Iași, Timișoara. Vorba molcomă a amuțit lătratul, Iohannis a reușit imposibilul.

Coada în ‪München‬, la ora 10:15 când am ieșit de la vot, după ce am așteptat patru ore:

Klaus Iohannis e acum un om iubit, votul pentru el are multă încărcătură emoțională, multă simbolistică în spate, a bătut recorduri și a adus premiere. Cei care am îndurat ore la coadă, cei care au ieșit constant în stradă timp de două săptămâni, toți cei care l-au votat pe Iohannis au exprimat pe buletinul de vot 25 de ani de așteptări și speranțe. Avem în sfârșit sentimentul că am învins noi, oamenii. Că i-am învins. Țara s-a trezit din somn! Mai bine mai târziu decât niciodată.

Să ne bucurăm, am câștigat, dar să avem răbdare. Campania a trecut, să revenim încet la ale noastre, să fim realiști, lucizi și să ne vedem de treabă. Cu calm, cumpătare, bun-simț, fiecare cum putem mai bine. Să ne însușim și să arătăm în fiecare moment valorile pe care le-am creditat în Iohannis: decență, respect, calm, destoinicie, cumpătare, independență, precizia, hărnicia și exigența spiritului nemțesc. România lucrului bine făcut nu e a unui președinte, e a noastră. Noi, fiecare, putem face lucrurile bine în casa, în curtea noastră, la serviciu, în jur. Eu văd schimbarea adevărată în pași mici și hotărâți, de jos în sus, cu atât mai mult acum, când sus avem omul pe care l-am susținut atât.

E limpede că Iohannis va avea un mandat greu, cu un început furtunos, pe nisipuri mișcătoare, cu presiuni din toate părțile. Să înțelegem asta, să ne ponderăm dorința de a vedea rezultate și minuni peste noapte, ca să nu fim dezamăgiți. Ca și Klaus Iohannis să nu ne dezamăgească.

Foto: Facebook, prelucrare grafică de Mihai Popescu