În așteptarea întâlnirii tuturor sașilor din Ardeal, care vă anunțam că anul acesta va avea loc în 20 septembrie, la Sebeș/Mühlbach (vedeți aici programul complet), avem imagini care ne introduc în atmosfera evenimentelor precedente.
Domnul Andrei Fürbacher, președintele Forumului German din Brad, jud. Hunedoara, are plăcerea de a ne trimite imagini de la întâlnirile din ultimii ani, la care a fost prezent.
Aici, poze de la întâlnirea de la Biertan/Birthälm, care a avut loc în 22 septembrie 2012:
Calfele călătoare la întâlnirea tuturor sașilor din Transilvania, Biertan, 22.09.2012. Foto: Andrei Fuerbacher
Mulțumim mult, vor urma imagini de la întâlnirea de anul trecut, care a avut loc la Sighișoara.
În curând ne vedem acasă, la Sebeș! 🙂
Povești săsești 
Doamne, câtă frumuseţe! Ce oameni frumoşi şi obiceiuri minunate!
Uitându-mă la costumaţia calfelor, mi-am amintit că am citit în cartea d-lui Baltag că în trecut, încă de la vârstă fragedă, copiii erau daţi ucenici, apoi pe la 15-16 ani primeau Lehrbrief – diploma de ucenic, intrând în categoria calfelor – Knecht sau Geselle. Lucrau de dimineaţă până în noapte ca să înveţe meserie, iar apoi plecau în călătoria profesională, după ce li se dădea cartea de călătorie – Wanderbuch. Umblau din oraş în oraş pe la meşteri, unde stăteau o vreme, iar la plecare, Gesellenvater, tatăl calfelor de-acolo, nota un calificativ şi perioada cât a stat să înveţe. Nu se mergea aiurea, după cum avea chef adolescentul să se plimbe. Şi mă gândesc că mergeau pe jos. La întoarcere în mijlocul alor lui, ca să fie acceptat în breaslă, calfa trebuia să prezinte comisiei o capodoperă.
Saşii au venit din depărtări, s-au unit într-o mare comunitate şi au declarat Transilvania „acasă”. Au adus cultura, dragostea de muncă, respect, ordine şi seriozitate, frumuseţe în gând, port şi suflete.
Mă bucur că se adună în marea lor CASĂ şi că nu permit ca timpul să şteargă toate acestea. Ar fi mare, mare păcat să le dăm uitării!
Mulţumesc, Mihaela, pt postare. Voi merge la Sebeş cu siguranţă!
ApreciazăApreciază
Eu va multuesc pentru comentariu! Daca veniti la Sebes, ne vedem, eu voi fi bineinteles acasa. Despre calfe si mestesugarii de odinioara am scris acest articol: https://povestisasesti.com/2013/07/11/povestea-calfelor-din-sibiu/
iar de curand, in iunie, i-am intalnit din nou la Biertan, unde lucrau pentru cateva saptamani la restaurarea bisericii. (vedeti art. despre Biertan). Calfele sunt inca destul de prezente in Transilvania, chiar daca ucenicia lor se desfasoara astazi dupa un regulament ceva mai permisiv.
ApreciazăApreciază
Am fost la Biertan la începutul lunii iunie, când am ajuns într-o zi de sâmbătă, singura în care au program mai scurt. N-am apucat să văd camera unde erau închişi cei care voiau să divorţeze, aşa că în toamnă voi merge iarăşi acolo. Şi-mi voi stabili un traseu în funcţie de ce ne-ai scris aici. E cu totul altceva să vizitezi acea regiune minunată, ştiind atâtea despre ea. O priveşti cu alţi ochi şi parcă locurile părăsite şi casele goale nu mai par atât de triste. În mai-iunie când am vizitat regiunea, mai tot timpul aveam lacrimi în ochi, după ce citisem despre viaţa de dinainte ca saşii să ne părăsească şi văzând cum arată localităţile acum.
Cred că întâlnirea de la Sebeş îmi va mai alunga nostalgia timpurilor pierdute.
Mă bucur mult că se mai păstrează tradiţia calfelor! Sper ca la Sebeş să-i văd şi eu în costumaţia lor.
Da, ne putem vedea, desigur, Mihaela. Mi-ar face mare plăcere, cu toate că-mi imaginez că va fi aglomeraţie. Sper, de asemenea, să mă întâlnesc cu oameni dragi pe care i-am cunoscut de Rusalii la Sighişoara, Prod, Zagăr.
Îţi mulţumesc pt tot ce faci!
ApreciazăApreciază