Știți cu toții filmul O noapte la muzeu/Night at the Museum cu Ben Stiller și Robin Williams. Sau dacă nu îl știți, musai să-l vedeți ca să înțelegeți ce vă povestesc în continuare. Căci nu mai e de mult o surpriză că noaptea, de îndată ce angajații dispar și cheile anunță zdrăngănind pe coridor sfârșitul programului,  exponatele din toate muzeele lumii se trezesc la viață. E literă de lege, în absolut toate muzeele și în fiecare noapte. Fără excepție.

Se înțelege deci că și la Sibiu, la Casa Teutsch, Muzeul sașilor și al Bisericii Evanghelice, exponatele sunt cu atât mai gălăgioase noaptea, cu cât ziua se căznesc să pozeze cuminți pentru curioșii ce ajung pe aici. Noapte de noapte, muzeul prinde viață, mai ceva ca la Smithsonian. Ca într-un fel de lume paralelă sau o iluzie ce devine realitate. Dacă credeați că Sibiul nu mai are secrete, ei bine Casa Teutsch e încă un colț nedescoperit, cunoscut mai mult de localnici decât de turiști.

În spatele ușilor închise, locuitorii încremeniți ai Casei Teutsch sar sprinteni din tablouri și vitrine, bucuroși că apucă în sfârșit să-și dezmorțească oasele seculare. Puțin joc de glezne, înviorarea rapid! Într-o încăpere îi vezi pe coloniști ascultând citirea Andreanumului, în alta calfe și meșteri vestiți lucrează de zor la zidicarea bisericilor fortificate, în încăperea tezaurului, Sebastian Hann și alți meșteri aurari făuresc pocaluri de aur și argint, migăloși și răbdători ca un chinez bătrân. Lângă, forfotă și puzderie de lume s-a adunat solemnă la marele eveniment din Piața Huet: dezvelirea statuii lui Teutsch. Într-un colț retras, Paul Tebanul își deplânge șoptit soarta amară, de a fi decăzut de la gloria altarului, tocmai la închinăciunea burților, în turnul slăninilor. Înțelept, Antonie Egipteanul îl consolează vorbindu-i domol despre comorile cele adevărate, care sunt ale cerului, căci aici trebuie să trăiești ca un ascet, cum a locuit el la marginea deșertului, pe unde se-nțelege că n-a pomenit urmă de slănină. „Uite, uită-te și tu la ăștia, deșerte suflete împopoțonate”, zice eremitul înțelept privind cu îngăduință ceata de săsoaice guralive lăudându-și costumele populare în încăperea de alături.

Căci întotdeauna cea mai mare gălceavă se încinge pe la mijlocul muzeului, unde adunarea de păpușele gălăgioase se sfădesc noapte de noapte al cui Tracht de sărbătoare e mai frumos: „ba al nostru din Stolzenburg, straie ca ale noastre nu mai are nimeni, ia uitați ce haină, ce paftale!” fac piruete o pereche de miri mândri după cum le spune numele,  „bine că sunteți voi ocoși, ba al nostru din Weißkirch e mai mândru, noi suntem îmbrobodite cu Tuch așezat în formă de inimă, după sufletul nostru iubăreț”, „ba al nostru din Tartlau, ia uitați funde și ce catifele brodate cu fir de aur, ia uitați voi aici șurțuri fine din dantelă, parcă-s din spumă de lapte”, „ba pălării cu buchete înflorate numai bărbații noștri poartă” sar iute săsoaicele din Frauendorf…

… și tot așa, fiecare după epoca și rânduielie lor. Pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, în ultimele camere ale muzeului, atmosfera e cam apăsătoare și mulți coboară din fotografiile îngălbenite doar ca să se așeze nemulțumiți pe margine, în tăcere. Unii tot împachetează și despachetează, alții privesc cu jind la cei mai sprinteni și voioși din alte timpuri. Asta într-o noapte bună, când nu se gândesc să se amestece unii în treburile celorlalați. Căci atunci ițele istoriei devin atât de încurcate încât colonistul din secolul XII ajunge să se sfădească cu emigrantul din sec XX de nu-i mai poate potoli nimeni.

Opt secole de viață a sașilor și a bisericii lor adunate cam în 400 de m².

Suntem memoria noastră, suntem acel muzeu himeric de forme inconstante, acea grămadă de oglinzi sparte.

Jorge Luis Borges

Un muzeu este o capsulă a timpului, un sanctuar al obiectelor semnificative ale unei culturi. Din acest punct de vedere, vizita la muzeu este o călătorie inițiatică în timp. Aducând mai multe artfacte la un loc, muzeul creează o poveste complexă, cronologică, despre o anume Lebenswelt (*Husserl), cu personaje, descrieri și etichete menite să elucideze întrebări, dar și cu neliniști pe care să le proiecteze mai departe, în mintea vizitatorului (de exemplu, ce se întâmplă în muzeu în spatele ușilor închise?). Misiunea muzeului este să educe, refăcând memoria. Orice muzeu are însă și o latură tristă prin faptul că prezintă o lume… muzeificată. Un obiect se califică să intre în inventarul expozițiilor în momentul în care devine rar, aproape dispărut.

Eu aștept de la vizita la un muzeu și o doză de disconfort care să mă intrige și să mă absoarbă în poveste, să-mi dea de gândit dincolo de experiența estetică, expunere și asaltul de informație. Nu arăți pur și simplu, ci antrenezi și pui probleme, iar astfel nu plictisești. În orice moment, vizitatorul trebuie să fie ispitit să zăbovească mai mult și să privească mai atent. Referindu-se la muzeele de artă, Umberto Eco spunea că „Nu trebuie sa stai într-un muzeu mai mult de o jumătate de oră. Dar de fiecare dată, pentru a vedea o singură operă.” Un muzeu este el însuși o lume paralelă, în care timpul și spațiul se comprimă. Lumea muzeului trebuie să persiste în mintea vizitatorului mult după ce acesta a ieșit pe ușă, astfel încât să fie tentat să revină mereu.

Am făcut introducerea despre ce cred că ar trebui să fie și să facă un muzeu, pentru a înțelege din ce perspectivă am privit Muzeul Bisericii Evanghelice din România, la Casa Teutsch din Sibiu. Așa cum îi spune numele, muzeul este dedicat Bisericii Evanghelice, însă deoarece comunitatea sașilor se definește atât de puternic prin relația cu Biserica Evanghelică și invers, mi-am permis să spun încă din titlu că muzeul este implicit al sașilor. Practic, istoria sașilor s-a suprapus încă de la început cu istoria bisericii lor.

În vizită la Casa Teutsch

Deschis în 2007, Muzeul Bisericii Evanghelice C.A. din România (Muzeul B.E.R.) oferă un tur cronologic şi tematic prin istoria minorităţii germane din Transilvania cât şi a Bisericii evanghelice din întreaga Românie.

Expoziţia permanentă a muzeului oferă o privire de ansamblu – şi bogată în detalii – asupra istoriei Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană (Lutherană) în România şi totodată asupra vieţii comunitare şi religioase a saşilor transilvăneni.

Din istoria Casei Teutsch

Casa Teutsch se află în complexul construit în 1883 (orfelinat) şi 1911 (noua biserică Sf. Ioan) în imediata apropiere a zidului vechi de apărare a oraşului, zid din care s-a păstrat un rest vizibil. Până după cel de al 2-lea Război Mondial, aici a funcţionat orfelinatul evanghelic „Lutherhaus“ care fusese construit mai ales din banii preotului Johannes Engelleiter şi ai Asociaţiei evanghelice de femei. În perioada comunistă, în clădirea naţionalizată a funcţionat Casa de cultură a studenţilor.

Cine a fost Friedrich Teutsch

Casa Teutsch poartă numele recunoscutului istoric şi episcop Friedrich Teutsch (1852-1933). Între anii 1906-1932, Teutsch a fost „Episcopul saşilor“, din 1927 denumirea oficială fiind Episcop al Bisericii Evanghelice C.A. din România.

Episcopul Teutsch a făcut parte din elita intelectuală a saşilor transilvăneni şi a devenit cunoscut îndeosebi ca istoric al bisericii. Pe lângă istoria bisericii el a publicat şi diverse scrieri despre istoria germanilor din Ardeal. Friedrich Teutsch a finalizat, în 1932, „Istoria saşilor transilvăneni“ începută de tatăl său, Georg Daniel Teutsch (1817-1893).

Ce e de văzut?

Vizitatorul este condus prin expoziţie urmărind desfăşurarea cronologică a evenimentelor istorice, începutul fiind aşezarea coloniştilor germani în Transilvania. Istoria bogată şi diferenţiată a acestei minorităţi germane, cât şi cea a Bisericii Evanghelice (Biserica poporului) care este strâns legată de ea, este ilustrată printr-o multitudine de exponate originale, reproduceri, texte şi proiecţii video.

Valoroasele opere de artă sacrală şi obiecte de patrimoniu din şapte secole, cum ar fi altare, obiecte de cult pentru împărtăşanie, sculpturi, piese textile şi tipărituri, cât şi machete ale unor biserici fortificate şi exemple de port popular, transformă vizitarea muzeului într-o experienţă deosebită. Expoziţia ilustrează şi organizarea învăţământului în limba germană în Transilvania, de care Biserica Evanghelică C.A. s-a îngrijit timp de secole. De admirat este colecţia specială de păpuşi îmbrăcate în portul săsesc de sărbătoare care diferă după zone geografice şi vârsta purtătorilor.

Muzeul cuprinde opt săli care prezintă istoria în mod cronologic sau sunt dedicate unei tematici speciale:

1. Plecarea spre Transilvania;

2. Bisericile fortificate;

3. Reforma protestantă lutherană;

4. Viaţă însoţită de biserică;

5. Biserica şi şcoala;

6. Preoţii şi dascălii;

7. Arta sacrală;

8. De la contrareformă până la cumpăna dintre milenii.

Aici puteți face un tur virtual prin muzeu.

Pe lângă muzeu

 

Arhiva Bisericii Evanghelice

Arhiva Centrală a Bisericii Evanghelice C.A. din România a fost inaugurată în anul 2004 cu scopul de a conserva şi a păstra mărturiile scrise din multe secole de existenţă a comunităţilor săseşti şi evanghelice de pe teritoriul României. Ca urmare a emigrării masive a enoriaşilor, multe arhive parohiale din teritoriu au fost desfiinţate sau au rămas fără protecţie. De aceea, atribuţia Arhivei Centrale este de a aduna sistematic aceste valori culturale şi de patrimoniu, de a le conserva şi de a le pune la dispoziţia cercetătorilor.

Biblioteca Transilvanica

Biblioteca Transilvanica, dedicată publicaţiilor din şi despre Transilvania, cuprinde peste 20.000 de volume. Cele mai multe cărți sunt în limba germană, dar sunt colecţionate şi tipărituri în limba română, maghiară, engleză şi latină.

Secţia de periodice cuprinde publicaţii importante ca „Archiv für siebenbürgische Landeskunde“ (din 1842), Revista bisericească „Kirchlichen Blätter“ (din 1897), ziarele „Neuer Weg“/„Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien“, „Die Woche“/„Hermannstädter Zeitung“, revistele „Die Karpathen“, „Klingsor“, „Forschungen zur Volks- und Landeskunde“, „Transilvania“ etc.

Mediateca pentru pedagogia religiei

Pentru a veni în întâmpinarea învăţătorilor de religie ai Bisericii Evangehlice C.A. din România, Casa Teutsch adăposteşte şi o bibliotecă specializată pe cărţi şi materiale didactice pentru pedagogia religiei: manuale, biblii pentru copii, reviste de specialitate, cărţi cu cântece religioase pentru copii, etc.

Colecţia de manuale “Friedrich Philippi”

Colecţia de manuale a fost începută după 1989, concomitent cu activitatea de colectare a arhivelor parohiale săteşti, devenită necesară din cauza emigrarii masive a saşilor. Din iniţiativa protopopului sibian de atunci, Michael Schuller, Friedrich Philippi a colecţionat manualele şcolare vechi. O parte dintre cărţi provin din arhivele bisericeşti, iar altele au fost donate de către persoane private. Actualmente, colecţia de manuale cuprinde în jur de 8000 de volume. Bine reprezentate sunt materiile germană, geografie, istorie şi educaţie cetăţenească.

Prin această colecţie sunt păstrate materiale didactice editate în Transilvania înainte de 1945 (când învăţământul în limba germană a fost învăţământ confesional organizat de Biserica evangehlică), dar şi manuale din perioada comunistă şi până azi.

Cafeneaua literară și librăria Erasmus

Librăria Erasmus este cu siguranță una dintre cele mai bine aprovizionate surse de carte de limba germană din România. De aici pot fi achiziționate cărți pe teme și din domenii variate, majoritatea în limba germană, dar și în limba română sau engleză. (Pentru mine sunt întotdeauna prima sursă unde urmăresc tot ce apare în legătură cu sașii transilvăneni și Transilvania)

Iar cafeneaua din curte este un loc retras în care se poate citi în liniște, savurând o cafea. În parteneriat cu muzeul, cafeneaua este și un dinamic spațiu cultural, în care au loc frecvent conferințe și întâlniri ce reunesc personalități locale și nu numai.

 

Când să mergi

Iulie – Octombrie: Luni – Sâmbătă, orele 10 – 17

Noiembrie – Iunie: Luni – Vineri, orele 10 – 17

Sâmbăta deschidem muzeul pentru grupuri după anunţarea prealabilă.

Cât costă

Adulţi 8 Lei

Pensionari, elevi, studenţi 5 Lei

grupuri peste 5 persoane: Lei 5

ghidaj pentru grupuri: Lei 30

Unde

Str. Mitropoliei Nr. 30

550179 Sibiu

Ce mi-a plăcut

• Impresia generală: un muzeu mic, dar modern, clar și logic organizat, foarte bine documentat
• Personalul prietenos și dispus să dea explicații suplimentare
• Toate panourile și etichetele explicative sunt redactate în trei limbi: germană, română și engleză
• Colecția favorită: păpușile îmbrăcate în Tracht reprezentând portul sașilor din Transilvania, în detalii exprem de minuțios lucrate. Colecția este sugestivă pentru diversitatea, frumusețea și valoarea etnografică a portului săsesc, pe un teritoriu relativ restrâns de răspândire
• Un spațiu interactiv și dinamic, unde pe lângă expoziția permanentă, se întâmplă mereu ceva.

Muzeul Bisericii Evanghelice ne transpune în alte epoci, printr-un atent proces de selecție și expunere a esențialului. În organizarea sa, focusul nu este pe autoreferențialitatea obiectelor, ci pe dialogul dintre vizitatorul de astăzi și omul creator, sasul din alte timpuri. Un muzeu care arată că își cunoaște vizitatorii, le anticipează așteptările și produce mirare.

Cred că ar merita să fie mai bine promovat între obiectivele Sibiului, cu atât mai mult cu cât muzeul ajută la mai buna cunoaștere a climatului german și a sașilor care au întemeiat și dezvoltat burgul. Aici obiectele nu decupează numai secvențe în timp, nu sunt numai fragmente disparate de viață sustrase din efemer, ci prin fluiditatea cronologică, indică însăși starea noastră: devenirea.

 

P.S. Când ajungeți la Casa Teutsch, zăboviți mai mult în fața păpușilor în Tracht. La cât sunt de guralive și-ndrăznețe noaptea, se zvonește că sunt mereu puse pe șotii și în timpul programului. Dacă le fixați atenți, cine știe… s-ar putea să vă facă cu ochiul. 😉

Sursa informațiilor de mai sus și mai multe detalii pe: www.teutsch.ro