Despre Sibiu se scrie mult și cu entuziasm, în aprecieri care au devenit clișee, încât e greu să mai spui ceva nou. Fosta Capitală Culturală Europeană, recent declarat cea mai bună destinație turistică a anului la Gala de Excelență Hotel, Tourism and Leisure Investment Conference, Sibiul este inclus în topurile celor mai frumoase orașe medievale din Europa și recomandat de reviste și siteuri prestigioase.

În broșura de promovare turistică a orașului, lansată la începutul acestui an, am scris despre toate monumentele și traseele care fac din Sibiu un oraș fermecător, competitiv, complex, unic. Fiecare pagină de acolo prezintă un motiv pentru care consider că merită să vizităm și să iubim Sibiul, pentru mine orașul de suflet, aproape de casă.

Muzeul Brukenthal, primul muzeu din țară și dintre cele mai valoroase din Europa de Sud-Est, tradiția meșteșugarilor continuată simbolic de calfele călătoare, impresionanta Biserică Evanghelică, povești și legende despre ochii de veghe pe acoperișuri și Podul Minciunilor, munții înzăpeziți ce închid panorama din Turnul Sfatului, cafenelele boeme și restaurantele răsfirate în centrul vechi, Muzeul Astra, mozaic de tradiție, povești și verdeață, evenimente culturale și festivalurile ce se țin lanț descriu personalitatea orașului și imprimă un ritm aparte vieții acestuia.

Si totuși, nu cred că Sibiul în sine este mult mai frumos decât alte orașe din România, surprinzător nici ardelenii de aici nu sunt mai rapizi decât melcul și nu au mai puține probleme decât oriunde în țară. Dincolo de centrul vechi și de imaginea de carte poștală, există în Sibiu și zone unde mai este mult de lucru. Nu este nici singurul oraș favorizat de infrastructură, cu aeroport ori amplasat pe coridorul IV Paneuropean. La nivel universitar este competitiv, dar sunt alte centre care îl depășesc. Străzile nu sunt mai puțin aglomerate, mai curate sau mai bine asfaltate decât în multe alte orașe. Patrimoniul local, bine conservat și evidențiat, este marca distinctivă a orașului, deși nu este singura localitate dezvoltată în matricea fortificațiilor medievale, a multiculturalității și a spiritului impecabil german ori în mijlocul unor peisaje pitorești, la poalele Carpaților. Și lista încadrării în niște parametri pe care să îi numim medii sau ușor peste medie pentru realitatea noastră ar putea continua. Totuși, când te plimbi pe străzile sale, simți că Sibiul e pur și simplu un oraș normal, cu oameni așezați și prietenoși, ceea ce devine de apreciat în condițiile în care normalitatea e o stare tot mai rar întâlnită astăzi.

De la an la an, Sibiul și-a făcut loc între destinațile turistice de top în Europa și în România pentru că  folosește inteligent ceea ce multe administrații locale ignoră în continuare: importanța comunicării, colaborării între sectorul public şi privat, precum și a strategiilor de promovare turistică coerente, planificate și monitorizate pe termen lung. În general, indiferent cât de bun ai fi într-un domeniu, astăzi exiști dacă știi să te faci cunoscut și creditat pentru ceea ce meriți, demonstrând că oferi exact ceea ce promiți.

Statutul de Capitală Culturală Europeană în 2007 nu a fost un punct culminant, ci doar începutul pentru dezvoltarea continuă. De atunci, Sibiul este constant, divers și dinamic. Prin asta demonstrează că își cunoaște foarte bine potențialul și știe să și-l pună în valoare echilibrat, pe tot parcursul anului. A avea o strategie de turism bine gândită înseamnă a identifica, selecta și optimiza prin cele mai bune mijloace resursele de care dispui. A stabili obiective clare, a înțelege publicul căruia i te adresezi și a te reinventa continuu pentru a-i satisface așteptările. A gândi dincolo de orgolii și a lucra împreună la nivel local.

Suntem cu toții de acord că România este o țară frumoasă, însă cifrele și calitatea serviciilor din turism încă nu confirmă părerea noastră generală, ipotetică. De ce? Pentru că degeaba avem monumente culturale ori peisaje idilice, dacă ele nu sunt restaurate responsabil, îngrijite și bine promovate. Degeaba ne lăudăm cu valoarea patrimoniului local, dacă nu ni-l asumăm onest și nu-l prezentăm atrăgător și documentat. Degeaba ne considerăm primitori și prietenoși, dacă nu demonstrăm asta prin facilitățile de cazare, servicii competitive și un comportament civilizat. Degeaba avem orașe pline de atracții turistice de orice fel, dacă nu avem infrastructură turistică. Rețeaua de transport local e rareori adaptată traseelor turistice, indicatoarele, ghizii, materialele precum broșuri, pliante, hărți, panourile turistice ori punctele de informații lipsesc, sunt nefuncționale sau oferă chiar informații greșite. Degeaba așteptăm turiști, dacă pe parcursul anului nu avem un caleidoscop de evenimente care să-i atragă. Câte garduri vopsite, tot atâtea dezamăgiri. Un oraș în care nu se întâmplă nimic este un oraș mort unde zidurile rămân stafii ale trecutului. Ele nu atrag și nu transmit nimic. Orice oraș trebuie să fie o scenă plină de viață pe care să-și expună potențialul nedisimulat, în mod spectaculos. Turiștii nu sunt impresionați de discursuri și cifre, ci de ceea ce o locație este pregătită să le ofere concret.

La exemplele de mai sus, cred că Sibiul este un reper pozitiv în peisajul românesc. Este o excepție, alături de doar câteva locuri din țară, care arată, prin rezultate și investiții, că se poate să ieșim din bezna lamentațiilor, lucrând împreună, creativ și constructiv.

Alba Iulia și Clujul, ambele în apropiere de orașul meu natal și de care sunt legată sufletește, evoluează extrem de mult de la un an la altul. Clujul va fi în 2015 Capitală Europeană a Tineretului. Depinde de toți actorii din administrația și scena culturală locală ca și în cazul lor acest titlul să fie un succes și o rampă de lansare pentru promovarea turistică, nu doar un pretext sau un titlu onorific.

Cred că și mai eficient ar fi ca cel puțin aceste trei județe vecine – Sibiu, Alba și Cluj – să lucreze unitar, în strategii turistice care să integreze toată zona. Este un perimetru accesibil, foarte ofertant și ar fi o modalitate prin care turiștii pot fi atrași aici nu numai pentru turismul de scurtă durată, așa cum se întâmplă acum. În anul 2013, datele Institutului Național de Statistică arată că turiștii străini au petrecut în medie doar două nopți în hotelurile și pensiunile din România. De ce? Poate și pentru că fiecare zonă sau oraș turistic funcționează acum ca o insulă izolată, în care vizitatorii nu găsesc activități și atracții care să le umple mai mult de trei zile. Nimeni nu lucrează în momentul de faţă ,,împreună cu”, gândind larg, la nivel de regiune sau zonă, ci doar în competiţie plină de orgolii şi interese locale, împotriva celorlalţi, pe principiul las’ că le arătăm noi.

Succesul strategiilor Sibiului se măsoară în numărul tot mai mare de turiști care ajung anual aici, în ecourile mediatice și feedback-urile pe care le primește nu doar la noi, de la bloggeri la publicații și siteuri recunoscute, ci și la nivel internațional, prin imaginea  pozitivă pe care și-a câștigat-o.

Eu mă simt la Sibiu și musafir, și om al locului. Ori de câte ori aveam chef de o plimbare “la oraș” mergeam în vecinii cu care aveam atât de multe în comun, la Sibiu sau Hermannstadt, depinde cu care dintre părinți mergeam. Și totuși, indiferent de câte ori l-am văzut, mereu descopăr ceva nou și mereu am motive pentru care de-abia aștept să revin. Pentru mine aici locuiesc amintiri, rude și prieteni dragi. Îmi place Sibiul pentru că îl găsesc întotdeauna și relaxant, și dinamic, și vechi, şi nou. Pentru că e o onoare să îi semnez broșura de promovare turistică. Pentru că e pur și simplu Sibiu.

Sau, pentru cine sare peste text, de-asta: