8 gânduri despre “Sighișoara de odinioară în imagini de colecție”

1. Intra pe sighisoara_oldtimes pe facebook si mai gasesti o gramada de imagini cu sighisoara

   ApreciazăApreciază

   Răspunde

   • Da, stiu pagina, e interesanta. Multumim!

     ApreciazăApreciază

     Răspunde

2. Mihaela, istoricii spun că au existat 16 turnuri în trecut şi 5 bastioane. Din sistemul de fortificaţie însă, nu făcea parte Turnul Pescarilor, situat în partea de nord, pe Târnavă, unde a fost şi moara. Pe macheta de la muzeu poate fi văzut.
   Deci au fost 15 turnuri de apărare:
   1. Turnul Stăpân sau cu Ceas;
   2. Turnul Zidarilor şi Dulgherilor – între primul şi cel al Tăbăcarilor – a fost dărâmat în 1798 de un locuitor din Oraşul de Jos, pe banii lui, pt că ajunsese într-o stare avansată de degradare şi-i ameninţa casa.
   3. Turnul Tăbăcarilor – poate cel mai vechi dintre turnuri, singurul cu acoperiş într-o singură apă;
   4. Turnul Cositorarilor – cu o arhitectură deosebit de expresivă, despre care am mai scris că este plin cu „răni” făcute în 1704-1706 de kuruţi (maghiari, conf wikipedia). Este singurul turn neiluminat şi abandonat în curtea parohiei. Privit din exteriorul zidului, este foarte deteriorat şi poate că în scurt timp va deveni un pericol pt casele de jos, la fel cum cândva a fost Turnul Zidarilor. Are bastion. O vreme s-a numit şi Turnul Pantofarilor.
   5. Turnul Bijutierilor sau Aurarilor – împreună cu marele bastion Castaldo, a avut mult de suferit datorită kuruţilor. În final, lovit de un fulger, a fost dărâmat în 1863. Bastionul ar putea oferi o panoramă extraordinară asupra Oraşului de Jos, dar este la fel de necunoscut turiştilor, ca şi cel de la Cositorarilor.
   6. Turnul Frânghierilor – cel mult admirat de turişti, aflat la intrarea în Biserica din Deal, a fost transformat în locuinţa paznicului cimitirului, atunci când a apărut noul cimitir, cel actual. Înainte vreme, cimitirul cetăţii se afla în partea de jos a dealului, de-o parte şi de alta a Scării Acoperite.
   7. Turnul Măcelarilor – cu bastion.
   Nu a fost afectat de marele incendiu din 1676, cu toate că vecinul său, Turnul Cojocarilor, da.
   Se spune că marele incendiu s-a iscat în Oraşul de Jos. Şi pt că saşii au fost mereu o comunitate foarte unită, locuitorii de sus, din cetate, au alergat repede să-i ajute pe cei de jos, fără să observe că vântul a dus scântei şi în cetate.
   8. Turnul Cojocarilor sau Blănarilor – unde îşi are nea Nistor atelierul, iar la etaj este un mic muzeu.
   Între aceste două turnuri (Măcelarilor şi Cojocarilor) se află poarta Törle, pe unde zilnic ieşeau oile şi vitele la păscut.
   9. Turnul Ţesătorilor – dărâmat în 1858.
   10. Turnul Croitorilor – îl ştim toţi. Ca şi Turnul cu Ceas, avea înainte vreme o barbacană – un fel de curte interioară, tot cu rol defensiv.
   11. Turnul Cizmarilor;
   12. Turnul Lăcătuşilor;
   Între Cizmarilor şi Lăcătuşilor a existat un bastion, numit al Cizmarilor sau al Călugăriţelor – deoarece unde astăzi se află Biserica Catolică, era Capela şi Mănăstirea Măicuţelor franciscane.
   Mă rog, toată acea parte de N-E, de la acest bastion şi până la Fierari, era ocupată de mănăstiri franciscane şi dominicane, iar printre ele, turnurile de apărare.
   13. Turnul Dogarilor – demolat în 1886;
   14. Turnul Bărbierilor – construit pe un bastion foarte lung care a existat înainte. Ambele demolate în 1631.
   15. Turnul Fierarilor – îl ştie toată lumea.

   Despre Sighişoara se pot spune multe, pt că are o istorie pe cât de lungă, pe atât de frumoasă. Este o adevărată bijuterie a Transilvaniei. De câte ori o privesc, pot doar să simt respect faţă de saşii de altădat’ şi să simt mereu acelaşi regret că în mare majoritate au plecat.

   ApreciazăApreciază

   Răspunde

3. Am uitat să spun că multe date le-am citit în cartea d-lui Gheorghe Baltag, carte publicată în urmă cu câţiva ani de Forumul German din Sighişoara. S-a epuizat foarte repede, desigur.
   În iunie l-am vizitat pe dl Baltag. S-a bucurat mult să vadă că cineva este interesat de cartea d-lui şi de Sighişoara. Dar pe de altă parte era necăjit că nu are bani să mai tipărească o ediţie în limba română. În prezent mai există câteva exemplare doar în germană.
   Cartea conţine o descriere detaliată a cetăţii, a Oraşului de Jos şi a obiceiurilor saşilor. Este păcat că nu poate fi găsită.

   ApreciazăApreciază

   Răspunde

4. Citind cartea ” Clavir in ceata” a parintelui Eginald Schlattner ,am descoperit o Sighisoara pe care nu o stiam.Am venit acum mai bine de 20 de ani intr-un sat din zona ,asa ca nu aveam cum sa cunosc prea multe despre Sighisoara in ansamblul ei,in afara celei foarte turistica.Dorind sa aflu mai multe ,am ajuns la sighisoara_oldtimes si am ramas vrajita de imaginile vechii Sighisoare,din partea de jos.Habar n-am avut de podul Mamut!Oare nu s-ar putea marca locul unde a existat,chiar si cu o imagine a lui?De refacut ,nu se pune problema!Macar de s-ar pastra ceea ce mai exista inca,respectand intru totul valoarea de patrimoniu!In cartea mentionata se pomenste o anume famile Albertini,care a avut o cofetarie renumita in perioada interbelica.Am cautat si am descoperit ca actualul restaurant Vlad Dracul a fost casa Paulini.Este vorba de familia de cofetari,pt ca ma gandesc ca autorul a schimbat numele,dar locurile nu avea de ce sa le inventeze?Desi m-am bucurat cand am vazut toate acele imagini,dupa aceea mi s-a strans inima realizand cat de putin a ramas si cat de mare e primejdia ca si acest putin sa fie alterat.De asemenea ,va rog sa-mi spuneti unde pot gasi informatii despre istoricul salii Sander.
   Ma bucur mult ca v-am descoperit -povestisasesti si sighisoara_oldtimes- este deosebit ceea ce faceti,E important sa faceti cunoscut trecutul,sa intretineti interesul si, in felul acesta ,poate stimulati conservarea si pretuirea corecta a ceea ce a mai ramas.

   ApreciazăApreciat de 1 persoană

   Răspunde

   • Va multumesc frumos pentru interes si cuvintele frumoase, ma bucur cand ceea ce gasiti aici da tonul unor cautari si conexiuni sau trezeste amintiri, asa ne imbogatim reciproc. Din pacate, in legatura cu sala Sander nu va pot ajuta, nici eu nu sunt din Sighisoara si am facut numai cateva documentari punctuale cu diverse prilejuri. Pagina pe care o amintiti, sighisoara_oldtimes, nu are nicio legatura cu blogul meu, poate doar unele subiecte comune. Poate ei va pot ajuta, dar va trebui sa va adresati administratorilor paginii respective.
     Mult succes in a descoperi noi legaturi, ma bucur ca mai sunt oameni care au rabdarea si apetitul subteranelor. Intr-adevar, suprafetele Sighisoarei ameninta sa ascunda multe povesti si locuri valoroase, in conditiile in care nimeni nu face nimic pentru a opri distrugerea acestui patrimoniu.
     Cu multumire si ganduri bune,
     Mihaela Kloos

     ApreciazăApreciază

     Răspunde

5. Pingback: Viitura din primavara anului 1970 in Sighisoara, apele au luat cel mai frumos pod existent in zona | Sighisoara

6. Mulțumesc,ce dor îmi era de ,,podul de lemn”păcat că ,,a venit apa și la luat”.Îmi amintesc cu drag ,copil fiind,cum de mana cu părinți mei,urmăream trenulețul tras de tug, trecând peste pod. Străbătea întreg orașul, și nu o dată mi-au rămas ghetuțele prinse între sine.Superb era și podul de piatra la fel ,, plecat” și el.
   Aleea Teilor care ducea la plaja de pe Târnava , și multe,multe alte locuri minunate care astăzi nu mai sunt!!!Vor pleca de tot ,odată cu noi cei care ne mai amintim de ele.
   Minunata ideea cu cartea,va doresc succes in realizarea ei.

   ApreciazăApreciază

   Răspunde