O seară cețoasă de iarnă, când pe străzile pustii sună doar ecoul pașilor noștri, e perfectă pentru o plimbare în Mediașul misterios, înțesat de legende medievale și urme ale locuirii săsești. Am avut norocul să am drept ghizi dragi oameni ai locului, care s-au străduit să îmi dezvăluie o parte dintre poveștile Mediașului, având grijă ca pe altele să le pomenească doar în treacăt:

Vreau să te fac curioasă să mai vii pe-aici, pentru că pe zidurile centrului nostru vechi stau semne și figuri ce încifrează toată istoria orașului. Sașii aveau secretele lor și le-au cam luat cu ei. Acum nimeni, nici sașii din Germania, nici noi de-aici nu le mai putem descifra… Cine le va mai ști vreodată pe toate?

Tocmai datorită straniilor simboluri de pe clădirile istorice, cândva în proprietatea unor ilustre familii de sași, Mediașul și-a câștigat renumele de Cetatea luminii, așa cum cu mândrie ți-o vor prezenta localnicii. Este locul în jurul căruia istoria și imaginația, nemuritoare legende și teorii năstrușnice s-au încâlcit parcă tocmai spre buimăcirea completă a turistului de azi. Torcătoarea, gemenii, strugurii de aur, bufnițele, rețeaua labirintică de pasaje de sub oraș, ciudate simboluri presupuse a fi de origine francmasonică, diverse figuri feminine, turnul înclinat al bisericii evanghelice – câteva dintre poveștile fascinante ale locului, care te fac să te întrebi de ce n-o fi Mediașul și mai cunoscut, și mai vizitat, de același interes ca și Sighișoara sau Sibiul. Dar să le cercetăm pe rând.

Legendele turnului Bisericii Sf. Margareta

Cu o înclinație de 2,28 m față de axa verticală, este în top 10 al celor mai înclinate clădiri din lume, alături de mult mai celebrul Turn din Pisa. Puțini știu că nu departe, la Ruși/Reussen mai există un turn înclinat, cel al bisericii evanghelice de pe dealul din mijlocul satului. Atât turnul din Mediaș, cât și cel din Ruși își dispută în tăcere „titlul” de cel mai înclinat turn din țară. Nici turiștii români, nici străinii nu se îngrămădesc să se pozeze sprijinind turnurile în cădere, ca pe cel din Pisa.

La construire, se dorea ca înălțimea turnului din Mediaș să rivalizeze turnul Catedralei Sf. Ștefan din Viena și orice turn de biserică din Transilvania. O ambiție pentru care se spune că s-au luat la întrecere și meșterii bisericilor evanghelice din Bistrița și Sibiu, câștigând cei dintâi. Chiar dacă mândria medieșenilor nu a durat cel mai înalt turn de biserică din Transilvania – are o înălțime de 68,5 m – turnul bisericii Sf. Margareta se vede de departe, din toate zările orașului. Un axis mundi ce domină viața medieșenilor cu acoperișul din țiglă smălțuită în diferite culori și silueta lui zveltă, dar în mod ciudat înclinată.

La jumătatea secolului al XV-lea, turnul a devenit parte a cetății și timp de un secol au urmat mai multe etape ale construcției. Ca și în cazul altor biserici evanghelice din Transilvania, cele patru turnulețe din jur sunt semn că Mediașul avea drept de judecată. Din înălțimea sa a vegheat procesele și condamnările ce se țineau în Piața Mare, ca și la Sibiu, Cluj și în alte burguri transilvane. În 1880, la ultimul nivel al turnului a fost montat ceasul actual, care indică şi fazele lunii și înlocuia un ceas din secolul al XVIII-lea. La nivelul ceasului a fost amplasată o statuetă, opera lui Kurtfritz Handel, copia fidelă a lui Petre din Turn, „Thurm Pitz” cum îi spuneau sașii, străjerul amplasat inițial într-o nişă din colţul sud-estic al turnului. Astăzi, Petre din Turn poate fi admirat la Muzeul Municipal.

De ce este turnul înclinat?

Se spune că în urmă cu cinci secole, atunci când lucrarea a fost începută, breasla pietrarilor din Mediaș își dorea ca turnul să rivalizeze cu cel al catedralei din Viena. Au apucat de l-au ridicat, dar orgoliul i-a făcut ca mai la lucrul gata să mai adauge încă trei etaje, ajungând la cei 68,5 m de acum. Se pare că terenul instabil sau o eroare de calcul a meșterilor explică înclinarea turnului, pentru consolidarea căruia încă se gândesc diverse proiecte. Dar bineînțeles că dincolo de știință, faptul neobișnuit este tălmăcit pe tărâmul poveștilor locale.

Conform uneia dintre legende, turnul ar fi fost construit strâmb dintr-o greșeală a meșterilor. La sfârșitul lucrărilor, după ce au vâzut că turnul este înclinat, meșterii au dat cu pălăria de pământ și s-au luat de cap. Ei, acuma ce-i de făcut? Nici una, nici două, ca și cum turnul ar fi fost din plastilină, l-au legat fedeleș cu frânghii și au încercat să tragă de ele în partea opusă, ca să îl îndrepte.

– Hooopa, heeeirup!!

Și trebuie că ar fi funcționat, dacă nu și-ar fi băgat necuratu’ coada. Unul dintre cei care trăgea de funie a fost distras de o frumoasă domniță care tocmai trecea pe drum și a uitat să se mai oprească, astfel că turnul s-a înclinat în direcția opusă, cum îl vedem astăzi.

O altă legendă, asemănătoare cu cea a Babilonului, spune că mândria nemăsurată a meșterilor l-a mâniat pe Dumnezeu, care le-a pedepsit trufia încurcându-le socotelile, nu limbile. Așa se face că turnul e dintotdeauna înclinat.

Mediaș, Piața Mare, carte poștală necirculată. Colecție personală

Turnul Trompeților, cum îi spun localnicii, sau al Trompetelor ori al Trâmbițașilor, și-a primit numele datorită înălțimii sale, de unde un trâmbițaș scruta permanent zările și alerta orașul în caz de pericole. Se spune că trâmbițașii care nu-și făceau treaba bine erau adesea aruncați din vârful turnului, drept pedeapsă.

Misterele din Cetatea luminii: labirintul de sub oraș și presupusele simboluri francmasonice

Nu numai Turnul Trompetelor este subiectul legendelor medieșene. Multe alte simboluri și clădiri au istorisirile lor, exploatate turistic printr-un traseu ce-și propune astăzi te poarte pe urmele sașilor și să reveleze neinițiaților misterele francmasonilor care ar fi trăit odinioară în oraș. Multe dintre aceste teorii stau în picioare cam ca și turnul bisericii: un pic clătinându-se. Un ambalaj cu potențial turistic, care exploatează presupusa legătură dintre meșterii din breasla zidarilor medieșeni și francmasonerie. Motivația acestei asocieri este că la origine, francmasonii au fost constructorii medievali de elită, o societate secretă de meșteri ai pietrei, în sarcina lor fiind între secolele XI-XVII, construcția marilor catedrale și biserici europene. Multe taine și ipoteze, care cusute cu ață albă, care bine argumentate, învăluiesc străzile Mediașului în mister.

Clădirea impunătoare a prestigiosului liceu german Stephan Ludwig Roth poartă pe fațadă simboluri precum gemenii, echerul și compasul, dintre semnele esoterice pe care ești îndemnat să le urmezi în oraș. Chiar liceul Ludwig Roth ar fi fost construit după modelul Templului lui Solomon. Plimbându-mi ochii pe porțile masive și casele cu sculpturi interesante, eram atenționată că misterele nu sunt presărate doar la suprafață. Chiar adâncurile de sub picioarele noastre ar ascunde o rețea labirintică de tuneluri, despre care oamenii locului știu din moși- strămoși. Dacă într-adevăr există sau nu, nimeni nu a putut să dovedească.

Pe casele vechi din centru se observă multe simboluri solare, arcade și porți cu raze, despre care localnicii îți șoptesc ca în taină că sunt vechi coduri încifrate în fațadele celor mai înstărite case ale sașilor. Cel puțin și la Sibiu au fost (mai sunt?) vechi porți cu simbolul soarelui, dintre care una a fost surprinsă într-o fotografie cunoscută a lui E. Fischer. De la numeroasele figuri ale luminii, simboluri ale rațiunii, echilibrului și înțelepciunii încrestate în zidurile sale și-ar fi primit Mediașul numele de Cetatea luminii. De pe una dintre clădirile din centru tronează Torcătoarea (Zur Spinnerin), o statuetă care a intrigat la rândul ei, născând mai mult ipoteze. Unii spun că are legătură cu Ursitoarele care determină destinul omului încă de la naștere, alții că este cea care toarce firul vieții orașului și al locuitorilor lui.

Apoi, Turnul Mariei de lângă Biserica Sf Margareta a fost capelă în timpul epidemiei de ciumă și cameră de tortură. Se spune că Vlad Țepeș a fost închis în Turnul Mariei, pe drum spre închisoarea de la Vișegrad, lângă Budapesta, de unde legătura orașului și cu supralicitatul mit turistic al lui Dracula.

O altă legătură cu Dracula este faptul că Bram Stocker a scris în celebra lui carte despre vinul auriu de Mediaș, care s-ar fi servit la nunta lui Vlad Țepeș. Se povestește că aici, în „Weinland„, strugurii albi din care ieșea licoarea minunată aduceau asemenea renume locului încăt aurarilor li s-au comandat trei struguri de aur. Cele trei comori au fost multă vreme bine păzite de către Cavalerii Mediașului, dar astăzi nu mai știe nimeni unde s-ar găsi. Taina locului unde ar fi fost ascuns prețiosul tezaur ar putea fi descifrată urmărind desenele de pe clădirile vechi ale Mediașului.

Ca un muzeu în aer liber, centrul istoric al orașului surprinde la fiecare colț de stradă. Dacă nici localnicii nu au aflat firul Ariadnei, nici eu nu v-am spus încă toate poveștile Mediașului. Din cauza vremii, nu am nici prea multe poze să vă arăt. Însă datorită legendelor, oamenilor mândri de orașul lor și a farmecului străzilor înguste, merită să vedeți Mediașul de la fața locului, nu doar în imagini. Poate descifrați voi codul semnelor de pe clădiri și descoperiți strugurii de aur.