Casa Baronului din Bazna este o gospodărie adevărată, încremenită într-un moment tihnit în timp, ca și cum sașii tocmai s-au ridicat de la masă. Nu este doar un muzeu de etnografie săsească, așa cum este promovat turiștilor, ci o casă adevărată, locuită și primitoare, unde oamenii chiar sfințesc locul. Totul este autentic și așezat natural. Între tine, oaspetele casei, și obiecte nu există etichete sumare și vitrine reci care să-ți spună că ești într-un muzeu, fără restricții. Sufletul locului nu este sacrificat de dragul expunerii. Toate micile comori ce există în casă pot fi atinse și cercetate îndelung, iar explicațiile gazdei, doamna Rusu, spun o poveste fascinantă, fără sfârșit.

Când am ajuns în Bazna, dragul domn Rusu ne-a întâmpinat în stradă, bucuros de oaspeți. Ne-au așezat direct la masă, unde ne aștepta o gustoasă Brodelawend –  ciorbă tradițională săsească din părțile acestea și friptură cu sos de vișine, adevărate Gotterspeise făcute cu drag, ca la mama acasă. Sunt oameni cărora le treceam pragul pentru prima dată, dar am impresia că oricine ajunge aici este tratat cu aceeași căldură, ca un membru al familiei.

Eine feste Brug ist unser Gott/O cetate statornică este Dumnezeul nostru.

De la sași la români, povestea unei case de peste 200 de ani

Istoria Casei baronului este una foarte frumoasă, care începe încă din 1799, când a fost construită de către Michael Schuster. Cum era obiceiul, momentul este încrestat pe veșnicie în grinda din mijlocul tavanului din camera bună.

Proprietarii actuali ai casei sunt Aurelia și Nicolae Rusu, doamna a fost profesoară de limba română în Mediaș. Au cumpărat gospodăria în anii `90, de la o familie de sași înstăriți, în momentul în care și ei au decis să ia drumul Germaniei. Odată cu casa, au preluat de fapt mobilierul, obiectele și uneltele, cojoacele, cam tot ce a avut omul strâns de generații. Așa cum i-a rămas numele și sugerează construcția masivă, aici au locuit din moși-strămoși sași avuți, mândri și destoinici. Baron era numit într-un sat cel care avea pământuri multe, o familie înstărită și o casă așadar pe măsură.  

În timp, trecând de la sași la români, casa și-a câștigat renumele, pentru că respiră istoria locului prin fiecare colțișor și obiect. Furculița tocită cu care a mâncat bunica fostului proprietar sas încă stă astăzi pe masă. Pălăriile și coșurile de paie împletite în casă sunt agățate în cui, de parcă oamenii tocmai s-au întors după o zi istovitoare de la muncile câmpului. Uneltele, fiecare ștampilată cu inițialele gospodarului, lucioase de atâta uzură, sunt frumos rânduite, cheile așezate în cui. Camera bună păstrează încă aerul demn și curat al unei locuințe de oameni vrednici.

Din tablourile de pe pereți privesc tineri din alte vremuri:

„aici era vecinătatea din Bazna, aici era Bruderschaft-ul, acolo în poza de sus e de Fasching, cum se ținea la noi carnavalul. Dincoace erau la nunta lui Misch, mama și tatăl lui – ia uite ce costume aveau, așa se purtau pe la noi. Dar stai să îți dau pe tine Pelz-ul de acolo de pe umeraș, haina de blană pe care o purtau femeile la biserică. Te văd cam firavă așa, nu știu oare de o poți duce…”

curg explicațiile doamnei Rusu, urmărind fotografie cu fotografie și fiecare lucru din casă, ca pe o carte deschisă. Trecând de la o poză la alta, povestea ne poartă prin mai multe generații ale familiei. Oameni îmbrăcați în straie tradiționale săsești, de sărbătoare, în momentele cele mai frumoase ale vieții lor. Sunt fragmente de memorie, reale documente care parcă-ți vine a te mira că s-au încăpățânat să reziste până astăzi. Din texturi, culori, din detalii aparent minore, ce pot ușor să ne scape, putem reconstitui în această casă o întreagă istorie, acea istorie mare. 

Dacă multe locuințe săsești au fost prădate și au ajuns în paragină, Casa baronului este unul dintre puținele exemple fericite de constanță în timp. Familia Rusu a înțeles nu doar valoarea materială a gospodăriei, ci sufletul ei, spiritul din fiecare obiect, care, dacă tot a supraviețuit timpului și a trecut prin mâinile a generații, merită să rămână la locul lui, ca să îl admirăm și să îl înțelegem și noi acum. Pentru că știu că aceste rare crâmpeie de viață merită să trăiască mai departe.

Sutele de unelte din Casa baronului sunt mărturii ale unei lumi uitate, departe de noi, pe care acum o putem descoperi fascinați. În dulapurile foștilor gospodari, stau aliniate milimetric obiecte cărora nici măcar nu le mai putem ghici întrebuințarea. Altele, precum patinele cu ghivint, teascul imens, covata, fusul, prâsnelele, peretarele, blidele și ulcelele pictate, mobilierul frumos împodobit, fețele de masă migălos brodate, fierul de călcat cu jar ne amintesc ca prin vis de casa de odinioară a bunicilor. Par bijuterii scoase din lada de zestre.

Dacă au cumpărat casa cu gândul să le fie oaza de relaxare la pensie, în timp au deschis porțile în larg oricui dorește să pătrundă în lumea sașilor. De unde interesul și efortul de a transmite mai departe moștenirea săsească? Doamna Rusu scrie foarte frumos pe blogul muzeului:

“Cum am hotărât să amenajez un mic muzeu, se întreabă oricine intră în casa noastră din Bazna, nr. 244. E simplu. După plecarea masivă a sașilor în 1990 am cumpărat o casă ce poate fi ea însăși o casă muzeu, fiind construită în 1799. Am strâns de-a lungul anilor diferite obiecte vechi cu care am aranjat o cameră pentru a rămâne vie în amintire civilizația veche a sașilor, care, prin munca și hărnicia lor, au contribuit la dezvoltarea civilizației pe aceste meleaguri ale Transilvaniei.“

La tot ce exista deja aici, familia Rusu a adăugat în timp și alte obiecte casnice, de mobilier și îmbrăcăminte cu specific săsesc. Mai ales în timpul verii, aici au găzduit workshop-uri și expoziții, seri de lectură și degustări ale aromelor bucătăriei săsești. În curând, doamna Rusu, o nemaipomenită gospodină, va lansa o carte de bucate cu rețete tradiționale săsești din zonă. Au avut oaspeți din țară, dar și din străinătate și deja unii dintre aceștia, îndrăgostiți de casă, de Bazna și împrejurimi, au anunțat că vor reveni.

Familia baronului, foștii proprietari, care astăzi locuiesc la München, revin cu drag la Bazna. De la an la an, inima lor crește, pentru că sunt privilegiați să vadă cum casa lor natală este bine îngrijită și se îmbogățește. Așa cum știm, sunt printre puținii norocoși să vadă cum moștenirea lor din Siebenbürgen capătă o nouă viață. Prin ideea casei-muzeu, gospodăria rămâne în familia mare a sașilor, iar povestea ei merge mai departe prin toți care se minunează trecându-i pragul. Sașii nu mai sunt aici, însă spiritul lor, tot ce a însemnat civilizația săsească timp de secole, dăinuie în aceste locuri încărcate de emoții și farmec local.

Găsiți Casa baronului în Bazna, pe Strada Principală, nr 244 și puteți urmări blogul muzeului, pe care doamna Rusu scrie cu același farmec cu care își întâmpină și oaspeții:

Casa baronului din Bazna.