De sărbători, toate drumurile duc acasă – cuvinte pe care le repetăm des, ca o promisiune. Pentru mine chiar așa este și anul acesta și, după un Crăciun frumos petrecut în familie și la colindat cu prietenii, am reușit să-mi îndeplinesc dorința de a-mi vedea orașul de sus, în „zbor de pasăre”. Când eram copil, de cele mai multe ori mă visam zburând întins, peste locuri cunoscute sau țări îndepărtate, peste țintuturi de poveste reale sau construite doar în imaginația mea. Din fericire, acum există o „jucărie” care îmi ridică privirea de la firul ierbii la înățimea cerurilor.

Așa arată Sebeșul aerisit și senin, în a doua zi de Crăciun 2013:

Biserica Evanghelică din Sebeș este centrul lumii mele, un axis mundi al localității, sigur una dintre cele mai frumoase biserici ale noastre. Bineînțeles, sunt foarte subiectivă, tocmai de aceea despre Sebeș vom mai povesti des aici. Pentru oamenii lui frumoși, pentru tot ce rămâne, promite și devine continuu. Pentru că aici e acasă.

 © Foto/Video: Mihaela Kloos-Ilea, povești săsești