Biserica fortificată de la Biertan este probabil cea mai cunoscută dintre comorile fostelor așezări săsești, așezată un loc pitoresc, plin de legende și povești fermecătoare. În culorile calde ale toamnei, colina din inima satului pare desprinsă de pe șevaletul unui artist plastic. Devenită un simbol nelipsit din ghidurile turistice ale Transilvaniei, biserica este o adevărată fortăreață, scut de apărare pentru sediul episcopal al sașilor, timp de trei secole. Din 1993 se află pe lista monumentelor din patrimoniul UNESCO.
La Biertan merită să ai răgaz ca să te bucuri de aerul curat, să retrăiești viața ca la bunici, să descoperi fortificația cu fiecare ungher idilic și cărare ascunsă, să te plimbi pe ulițele satului, pe care puțină lume știe că se găsește cea mai veche farmacie sătească din Transilvania. Tot aici vei trece pe lângă placa ce amintește de vestitul donariu de la Biertan.
Scările acoperite ce urcă spre cetate, practice pe timp de soare sau ploaie, priveliștile spre dealurile din jur, cândva renumite pentru viile roditoare, casele frumos aliniate ale satului, liniștea spartă doar de bătăile clopotelor sau de tălăngile vitelor, toate fac parte din specificul idilic, încă natural al locului. Tot mai puțin cunoscut este că pe pășunile din jurul satului crește o gamă bogată de plante medicinale, o adevărată farmacie sub cerul liber.
Biertanul este atestat documentar în 1224, apoi în 1283 este pomenit în competiția cu Mediaș și Moșna pentru a deveni centru administrativ al scaunelor săsești.
Cel mai mare altar din Transilvania, comori și arlechini în biserica de la Biertan
Biserica fost construită pe ruinele unei bazilici mai mici, care se pare că a ars. Construcția bisericii actuale a început în 1482 și s-a încheiat în 1522. Stilul architectural este predominant gotic târziu, cu influențe ale Renașterii, fiind ultima biserică-hală fortificată construită în acest stil în Transilvania. Întregul edificiu și-a păstrat din fericire aspectul inițial aproape intact și a beneficiat de lucrări de restaurare temeinice. Șeful proiectului de restaurare, arhitectul Hermann Fabini, a fost distins în 1991 cu medalia “Europa Nostra”.
Biserica hală cu trei nave se mândrește cu cel mai mare altar poliptic din Transilvania, format din 28 de panouri pictate între 1483-1513, de maeștrii din Viena și Nürnberg. Amvonul, din 1500, sculptat dintr-un singur bloc de piatră, este opera maestrului Ulrich din Brașov. Orga din 1869 este opera vestitului maestro Carl Hesse din Viena și ea înlocuiește un șir de alte vechi orgi care se știe că au funcționat în biserică. Stranele pictate în atelierul meșterului Johannes Reichmuth din Sighișoara, datând de la începutul secolului al XVI-lea, sunt considerate cele mai valoroase din Transilvania. Aici sunt prezente și covoare orientale și steagurile breslelor din Biertan, care au dus renumele locului.
Foarte interesant este un detaliu de desen atipic unei biserici, adesea trecut cu vederea și de turiști: în partea superioară a boltei, este desenat un arlechin ce pare a susține povara tavanului. Cum la Biertan nu avem un Johann Schaas care să facă teorii inedite precum cea a drăcușorilor săi sculptați la Richiș, clovnii Biertanului rămân o enigmă. Ghidul va lămuri că există mai multe legende, după care ar putea fi vorba de reprezentări ale răului sau de o răzbunare a meșterilor care au lucrat la biserică, nemulțumiți de plata finală. Însă nu există dovezi sau studii care să susțină una dintre variante. În Evul Mediu, figurile grotești, reprezentări ale răului și păcatelor lumești sunt adesea reprezentate în partea dinspre intrarea în biserică, admonestându-i pe credincioșii care aduc cu ei, în spațiul sacru, viciile lumii. Totuși, arlechinii Biertanului sunt o apariție insolită, parte a misterului acestui loc încărcat de povești.
Între altar și orgă, un cer arcuit peste veacuri, cumpănit de arlechini. Foto: Mihaela Kloos-Ilea, iunie 2014, (c) povești săsești
Ușa sacristiei – capodoperă a măiestriei medievale săsești
Fiecare ușă este o taină, un suflet eliberat din lemn, pentru veșnicie. Ușile de la Biertan nu numai că străjuiesc comori, dar sunt ele în sine adevărate opere de artă, împodobite cu intarsii minuțioase. Vestita ușă a sacristiei este o bijuterie medievală fascinantă, renumită datorită sistemului impresionant de 19 încuietori, premiat la Salonul de la Paris din 1900. A fost realizată în 1515, la un an înaintea celei de la Richiș, cu care se îngemănează.
Herr Schaas din Richiș atrage întotdeauna atenția asupra asemănărilor dintre aceste două uși, contrabalansând faptul că cea de la Richiș nu e la fel de cunoscută, cu observația că ușa de la Biertan, fiind din 1515, e lucrare de calfă, iar cea de la Richiș, din 1516, e lucrare de maistru. Ambele uși, de la Biertan și de la Richiș, reprezintă exemple de măiestrie săsească, datorită excepționalelor intarsii și a sistemului original și complex de închidere, care funcționează și astăzi.
Fortificația Biertanului
Fortificația este formată din două rânduri de ziduri concentrice, prima incintă amplasată la marginea superioară și a doua la baza colinei, legate între ele de turnuri de poartă și de apărare. Este considerată cea mai puternică biserică fortificată a Transilvaniei, fiind construită în mai multe etape, între secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Există 6 turnuri și trei bastioane, fiecare cu denumirea și destinația sa specifică: Turnul cu ceas, Turnul slăninii, Turnul mausoleu, Turnul catolicilor, Turnul închisorii (demolat în 1840 pentru a se construi o școală), Turnul de poartă, Turnul țesătorilor.
Accesul în cetate se face prin scara acoperită ce pornește de lângă Turnul paznicului, din piața centrală a satului. La capătul de sus, ne întâmpină “piatra rușinii”, una dintre metodele renumite prin care sașii îi pedepseau pe cei care nu respectau rânduiala comunității. Duminica, atunci când comunitatea se aduna la slujbă, cei care călcau strâmb erau văzuți pe acest pietroi, de exemplu, îndreptare și luare aminte tuturor.
În Turnul mausoleu se păstrează, din 1913, mormintele prelaților care au slujit biserica. Este interesant că Biertanul poate fi considerat un model de toleranță religioasă, după Reformă. Aici, cei care au rămas la catolicism au fost totuși acceptați în cetate și li s-a dat în folosință unul dintre turnuri, numit Turnul catolicilor.
Camera împăcării sau carcera
Una dintre atracțiile pe care orice turist însetat de povești deosebite vrea neaparat să o vadă este această căsuță, aflată în bastionul estic al fortificației.
Camera de aici amintește de faptul că în comunitățile de odinioară divorțul era blamat, aproape de neconceput. Sașii au rânduit ca cei cărora li se ura viața de cuplu să fie închiși pentru câteva săptămâni (două-trei) într-o astfel de cameră, până ajung la sentimente mai bune. În acest timp, cei doi izolați în camera strâmtă și austeră trebuiau să împartă o masă mică și un singur pat, o singură farfurie, un singur tacâm și o singură cană pentru apă. Era, cum am spune astăzi, o terapie de cuplu care se pare că funcționa foarte bine. Legenda spune că doar un cuplu a rămas neclintit în decizia de a se despărți, dar că și ei s-au împăcat până la urmă. Camera de la Biertan este sigur cea mai cunoscută, dar nu unică, pentru că asemenea carcere mai sunt întâlnite și în alte locuri, de exemplu la Prejmer.
Biertan, sediul episcopatului săsesc
În 1572, Biertanul a fost ridicat la rangul de sediu episcopal, privilegiu pe care l-a avut timp de 295 de ani, până în 1867, când Sibiul a primit acest statut. De atunci, locul a intrat într-un ușor declin, accentuat un secol mai târziu, odată cu instaurarea comunismului, care i-a alungat treptat pe sașii din aceste locuri.
Cele trei secole de episcopat au însemnat perioada de înflorire spiritual-religioasă, economică și culturală a Biertanului. Atunci se organizează și devin cunoscute breslele, ale căror calfe călătoreau în vestul Europei pentru ucenicie, școala Biertanului devine gimnaziu, iar elevii ei puteau studia la universități din Germania și Austria (320 de elevi sunt menționați că și-au continuat studiile în străinătate în această perioadă). Episcopii de la Biertan erau iluștri învățați, cu studii la Viena sau Mainz.
Sașii din Biertan, ubi sunt? Ubi nunc…?
Biertanul a fost una dintre primele așezări întemeiate de sași la stabilirea lor în Transilvania. În timp, sașii de aici au fost renumiți pentru priceperea lor, dovedită prin activitatea recunoscută a breslelor, ce a asigurat prosperitate economică localității. Fiind sediu episcopal, Biertanul a fost un bastion al culturii săsești, timp de trei secole. După pierderea statutului de episcopie, comunitatea nu s-a mai bucurat de același prestigiu, însă declinul real a început și aici odată cu instaurarea comunismului, când au avut de suferit toate localitățile locuite și de sași. Deportarea a fost o traumă care a lăsat răni adânci în conștiința supraviețuitorilor. La Biertan este cunoscută mărturia cutremurătoare pe care a lăsat-o Sara Römischer (1919-2006), una dintre supraviețuitorii deportării în Konstantinowka, Donbass, Siberia.
În ultimle decenii, demografia Biertanului s-a schimbat foarte mult. Pentru comparație, în ce privește comunitatea săsească, în 1977 locuiau la Biertan 1613 sași, în 1992, 280 de sași, iar astăzi se pare că ar mai fi o comunitate restrânsă și îmbătrânită, numărând în jur de 80 de sași, dintre care doar 20-25 mai pot urca scările bisericii. Pentru ei se mai oficiază slujbe o dată pe lună, când vine preotul din Mediaș.
În mod tradițional, din 1990 încoace, în fiecare toamnă, la Biertan are loc cea mai mare întâlnire a sașilor transilvăneni. Evenimentul a fost însă mutat în mai multe rânduri, ca de exemplu anul acesta, când întâlnirea s-a ținut la Sighișoara. Întâlnirea de la Biertan este, la o scară mult mai restrânsă, corespondentul Întâlnirii anuale a sașilor transilvăneni de la Dinkelsbühl, Germania.
Cu sau fără sași, istoria Biertanului, ca a tuturor cetăților din zonă, se scrie în continuare. O cetate care deja atrage interesul turiștilor din lume, merită să fie prețuită și la ea acasă. Un edificiu impresionant ca acesta are nevoie de susținere locală, de o prezentare pe măsură, de comunitate care să conștientizeze valoarea și să întâmpine deschis vizitatorii. Oricine ajunge aici simte că acestea sunt aspecte care pot fi îmbunătățite.
Și aici însă, natura și pitorescul locului compensează, așternându-ți la picioare un peisaj de poveste. O ultimă privire aruncată înapoi, de pe o colină de la marginea satului, îți oferă ca suvenir panorama de neuitat dominată de impunătoarea cetate. În lumina caldă a serii, aerul umed miroase dulce și înțepător, a dulcețuri și fum, a copilărie și acasă. Și dacă timpul ar avea frunze, ce toamnă…
Foto: Ribanna Tocan, Mihaela Kloos-Ilea
Povești săsești 
Am vizitat de cateva ori biserca fortificata din Biertan,este minunata dar…de ce nu se scrie nimic despre acea panza mare din spatele altarului pe care apare un sfant poate chiar Isus. Pictura este aparte prin faptul ca din orice parte privesti sfantul acesta da impresia ca se uita la tine si ba mai mult talpile picioarelor se indreapta in acea parte. Ai senzatia ca se misca dupa tine in dreapta sau stanga.
Desi turistul plateste o taxa de intrare Nu i se prezinta aceasta panza.Cred ca ar fi un fapt care ar atrage multi turisti cunoscand si acest obiect interesant. Chiar daca ceri aceast lucru esi refuzat de catre insotitorul bisercii???
ApreciazăApreciază
Din pacate, chiar nu stiu nimic despre pictura la care va referiti. E adevarat ca, mai ales pe Internet, exista multe nemultumiri legate de programul de vizitare si informatiile puse la dispozitie turistilor. Este printre cele mai vizitate obiective turistice din Transilvania si e pacat ca asa stau lucrurile, insa probabil ca se cauta solutii. Diferentele se vad mai ales daca mergi prima data la vecini, la Richis, unde dl Schaas iti povesteste despre fiecare colt si piatra a bisericii, cu un farmec inconfundabil, iar apoi, la Biertan – daca ai noroc sa gasesti biserica deschisa si un ghid – esti expediat rapid, dupa o poezie spusa pe nerasuflate.
ApreciazăApreciază
Asa este doamna Mihaela, acele doamne care ingradesc vizita si nu te informeaz,mai mult fac pe gardianul decat pe ghidul,nu poti face o poza,in interior fara taxa si aceasta de ce ? pentru ca in bisericile ortodoxe nu se percepe asa ceva ai aces liber si fara taxe de fotografie sau filmare.Dar depinde de grup,justifica faptul ca panza este rupta de raufacatori pe alocuri si se poate vizita numai cu aprobarea preotului din Medias!!! Bravo..turistul asteapta aprobarea cand preotul are si alte obligatii si nu poate fi gasit !!! Asta am patit eu de mult,asa ca nu mai duc turisti in acel obiectiv .Mai nou ma ocup alaturi de multi oameni de bine de a crea un loc de rugaciune la locul unde a fost descoperit DONARIUL, aici am montat o cruce cu icoana mantuitorului Iisus. Am mai scris despre acest interesant obiect panza cu sfantul si restrictia de ao vizita ,dar nu am vazut reactii,e posibil ca aceasta sa fi disparut si sa se ascunda faptul. Astept reactii la aceste comentarii.
Precizez faptul ca in Izrael poti vizita fara taxe orice lacas de cult,poti fotografia si filma cat doresti. Voi merge si la Richis, MULTUMESC DOAMNA MIHAELA.
ApreciazăApreciază
http://reptilianul.blogspot.ro/2013/08/biertan.html aici am o poza cu acea pictura, o sa incerc sa aflu mai multe despre ea.
ApreciazăApreciază
Tocmai am citit articolul despre pictura respectiva, foarte interesant, multumim! Felicitari pentru „Reptilianul”, imi place! mult succes!
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos! Da, ultima postare de pe blog e doar despre pictura. Voi merge marti in Biertan, ma voi interesa si de alte aspecte si voi reveni cu updateuri.
ApreciazăApreciază
http://reptilianul.blogspot.ro/search?updated-min=2014-01-01T00:00:00-08:00&updated-max=2015-01-01T00:00:00-08:00&max-results=10
Foarte frumos articolul !!! Atat primul despre Biertan , cat si acesta despre pictura !! Felicitari !!
ApreciazăApreciază
Da, intr-adevar. Cred totusi ca despre pictura discutia e ceva mai complicata, stiu ca e controversat subiectul ei si exista mai multe ipoteze in legatura cu personajul ce apare in ea. La fel si in legatura cu autorul picturii. Puteti sa ne spuneti mai multe despre asta?
ApreciazăApreciază
Oare de ce sasii au párásit satul ei natal Biertan?
ApreciazăApreciază
In primul rand as vrea sa precizez ca nu a existat si nu exista taxa pentru fotografiere sau filmari!!! niciodata!!! Exista o anume taxa doar daca cumva se fotografiaza sau filmeaza pentru televiziune/ reviste … , dar in rest deloc!! Singurul lucru care turistii sunt rugati sa-l faca,sa-l respecte , este sa faca poze fara blit la altar .. atat!
Nici macar ghidul nu se plateste!!
Singura taxa , este cea de intrare , si aceea s-a marit pentru a putea face renovari la biserica-cetate .. (care de altfel in momentul aceste sunt in plina desfasurare) deoarece tot ceea ce se face , se face din banii taxei de intrare si donatii !! Nu vine niciun al banut, din alta parte!! Deci cred ca e de inteles pretul./
In legatura ca panza aceea … intr-adevar este (sau cel putin a fost) deosebita … a putut fi vazuta si fotografiata acum cativa ani, dar turistii au tinut sa o atinga, sa o rupa din ce in ce mai tare, asa incat s-a hotarat sa se puna deoparte, pana ce vor gasi pe cineva care sa o poata repara (poate) !! Ramane de vazut, inca nu se stie mai mult!
In concluzie nu stiu de unde au aparut informatiile cu taxele , dar nu sunt corecte !
Daca s-a intamplat cu adevarat sa platiti cuiva vreo taxa, in afara celei de intrare, si sa nu primiti vreo chitanta , atunci cineva si-a permis o gluma de prost gust cu Dumneavostra !!
Oricum .. vreau sa va felicit pentru articol si pentru poze, sunt minunate !!
Respect!
ApreciazăApreciază
Va rog, nu intelegeti gresit. E perfect normal sa se plateasca taxa pentru turul ghidat al bisericii, iar prietenii care mi-au semnalat nemultumirile lor au platit-o intr-adevar. Problema nu era deloc ca au platit, ci ca informatiile pe care le-au primit au fost putine si expeditive, iar raspunsurile pe care le-au primit la intrebari nu au parut a fi avizate. Aici vorbesc de parerea a douazeci de oameni din grupul respectiv, nu creditez facil impresiile unui singur vizitator.
Cum spuneam mai sus, mai ales dupa ce au facut un tur al bisericilor fortificate din zona, si au trecut prin explicatiile altor curatori, la Biertan, unde asteptarile lor au fost mari, dat fiind prestigiul locului, au fost putin dezamagiti. Poate nu asta este neaparat regula, ci a fost doar o intamplare. E important si ma bucur ca parerile turistilor ajung la cine trebuie, multumesc pentru interventia dvs, astfel puteti sa incercati ca toti turistii sa plece de acolo cu adevarat incantati de ceea ce au vazut si aflat. In alt context, ca o paranteza, am auzit multe nemultumiri legate de cei care ofera in Biertan locuri de cazare, care exploateaza adesea oportunitatea.
Aveti un loc minunat, caruia oricum i s-a dus vestea. Spre deosebire de alte biserici fortificate, nepromovate, la Biertan turistii vin in numar mare si cu mari asteptari. De aceea cred ca turul ghidat de aici trebuie foarte bine gandit si pliat pe tipurile de vizitatori care va trec pragul, astfel incat sa puneti locul si mai mult in valoare, iar oamenii sa plece spunand ca a meritat.
Va multumesc, mult succes, eu de-abia astept sa va vizitez in iunie.
ApreciazăApreciază
Va asteptam cu cel mai mare drag !!
Nu am inteles gresit si de altfel nu e nicio suparare , idea este ca m-am concentrat mai mult asupra comentariului Domnului Nicolae cand am raspuns !
Iar legat de ghidaj, trebuie sa recunosc, au fost plangeri multiple, intr-adevar si i s-a spus , a fost atentionata asupra acestui fapt, dar se pare ca sunt in continuare nemultumiri! (Desi depinde si cine a fost ghidul in ziua aceea de care imi spuneti Dumneavoastra..)
Totusi, fara a incerca sa iau neaparat apararea cuiva, nu trebui comparat cu Richisul, cu Herr Schaass, pentru ca de cand il cunosc , intotdeauna i-a placut enorm de mult sa povesteasca si pentru ca acolo nu ajunge un numar atat de mare de turisti , Dansul isi ia foarte mult timp sa explice fiecare coltisor (cum se spunea mai sus) .. este respectabil!! Insa la Biertan nu exista ghidaje programate, fiecare cum ajunge vrea ghidaj, si daca vin 3 grupuri in 5 minute, sa spunem asa, ghidul se grabeste sa ajunga si la urmatorii, pentru ca aceea din urma sa nu astepte prea mult .. deoarece dupa ei mai vin si altii!! Este foarte obositor cand ne gandim la sezonul de vara. Aici inteleg si ghidul.
Oricum imi pare rau pentru toti cei care au nemultumiri, niciodata nu poti multumi pe toti, intotdeauna va exista unul din zece persoane, care sa nu fie multumit .. din pacate!
Dar merita vizitata cetatea, iar acum cu toate renovariile in curs, speram ca turistii vor fi mai multumiti pentru ca vor avea mai multe de vazut , de admirat !!
Multumim si noi si va asteptam in iunie !! 🙂
ApreciazăApreciază
Stimată Doamnă Kristine,
Vă înțeleg atunci când susțineți cauza unui ghid care face față cu greu în sezonul de vară. Ce nu înțeleg, este de ce, pe parcursul sezonului de vară, este ținut un singur ghid acolo. Și să vă explic de ce vă pun această întrebare: în 22 sept. 2015 am vizitat biserica cu doi turiști din Munchen. Am ajuns la ora 11.45, după ce am stat aproape două ore cu Herr Schaas la Richiș (inutil, cred, să vă spun ce părere ne-a făcut Herr Schaas) și am fost tratați cu un dezinteres pe care nu l-aș fi înțeles nici dacă plăteam 2 lei pe bilet, nu 8 lei. Am întrebat dacă putem beneficia de ghidaj și mi s-a răspuns scurt ”ghida este în biserică”. Așa a fost, ghida era în biserică, cosea semne de carte pe care le vindea turiștilor. Ne-a răspuns scurt la salut, apoi a continuat din proprie inițiativă ”astăzi nu puteți vedea ușa de la sacristie, se lucrează în spate”. Vă dați seama că n-am mai întrebat nimic despre alte prezentări, ale turnurilor din curte, ale camerei în care erau închiși cei ce doreau să divorțeze, despre arlechinul pictat, șamd. La ieșirea noastră din biserică, tocmai intra un grup de vreo 25 de suedezi, așa că i-am întors pe oaspeții mei, deși eu le povestisem tot ce știam, pentru că am intuit că ghida se va strădui pentru ei mai mult. Am avut dreptate: s-a ridicat din locul unde cosea și le-a făcut o prezentare seacă, succintă, în 3 minute, pe care a început-o (fatal) cu același anunț legat de imposibilitatea de a vedea ușa scaristiei. Râdeam cu cei doi oaspeți ai mei (unul din ei blogger de turism) care observaseră și ei, ca și mine, că grupul de suedezi nu avea nici o așteptare legată de ușă, deci ghida putea să aplice zicala ”dacă tăceai filozof rămâneai”. Până când noi am vizitat incinta (curtea) superioară a bisericii, au mai intrat încă două grupuri care au ieșit la fel de repede ca primii. Ce vreau să vă spun este că în ora pe care noi am petrecut-o acolo, am văzut 5 autocare cu turiști (4 autocare erau acolo când am ajuns noi, iar încă unul colorat mai pestriț mai venise între timp). Socotind o medie de 30 de turiști în autocar, doar din biletele tăiate, mie îmi rezultă încasări de 8 x 30 x 5 = 1200 lei. Oare cei care sunt responsabili de oragnizarea activității acolo nu consideră că, având în vedere afluxul de turiști, ar fi binevenit ca în sezonul de vară să fie 3 ghizi pe tură, care ar putea sta pe rând în biserică și ar ieși și afară atunci când ar prezenta grupului pe care îl însoțesc incinta exterioară? Credeți că o planificare a unui tur ghidat odată la 20 de minute ar deranja vreun însoțitor de grup care știe din timp această regulă și își planifică timpul după ea? Nu credeți că o prezentare a biserii în 15 minute, urmată de 5 minute de pauză pentru ghidul respetiv, ar satisface mult mai mult turiștii veniți acolo?
Nu vreau să vă învăț eu cum să vă organizați, dar vreau să vă spun că eu sunt un etnic român care a copilărit cu sașii și de la ei am învățat ceea ce înseamnă organizarea adevărată… Și cred că salariile celor doi ghizi suplimentari dintr-o tură (care pot fi foarte bine studenți ce lucrează peste vară și fac un ban cinstit, pentru că ceea ce trebuie să prezinte învață în câteva minute) pot fi recuperate fără probleme din faptul că de acolo vor pleca doar turiști mulțumiți care vor recomanda locul mai departe și vor trimite alți turiști (care înseamnă încasări suplimentare). Așa, ceea ce simt cei care pleacă de acolo este o mare dezamăgire, și asta nu va face deloc bine Biertanului pe termen lung.
În loc de încheiere, o vorbă de-a noastră: ”dacă o persoană îți spune că ești beat, poți să-l iei în serios sau nu, dar dacă încă 3 sau 4 îți spun același lucru, ar fi bine să mergi să te culci”. Poate mai citiți odată toate comentariile la articol și trageți dumneavoastră singură o concluzie. Eu nu mai merg demult la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, pentru că s-a trasnformat într-o afacere, care nu mai are nimic de face cu Dumnezeu. Acum la Prislop începe să se întâmple același lucru, iar, dacă dumneavoastră nu faceți nimic, Biertanul le va urma, spre părerea noastră de rău…
ApreciazăApreciază
Stimata Doamna Kristine,
ma multumesc mult pentru informatiile pe care dati. Pentru turistii care vin in tara sunt niste informatii pretioase.
As avea o intrebare. Anul acesta in iulie (data de 25 ) voi veni cu un grup de Turisti Germani la Biertan. Din cite am inteles un tur ghidat nu se poate rezerva. O sa stam la coada si speram sa ajungem la un ghid care va avea timp sa ne povesteasca ceva despre cetate si biserica. Grupul cu care vin este und Cor din Hamburg. Oare am putea sa cintam macar 5 Minute in Biserica? Cu cine am putea lua legatura ca sa clarific situatia din inainte?
Va multumesc anticipat pentru raspuns.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Buna ziua,
am sa va las aici numarul preotului nostru Ulf Ziegler cu care puteti lua legatura si care va poate da toate informatiile de care aveti nevoie !! (atat in germana , cat si in romaneste, cum va este mai usor)
Sper sa se rezolve totul cu bine , va asteptam cu mare drag !
O zi cat mai frumoasa va doresc !
Nr. contact domnul Ziegler 0745246485
ApreciazăApreciază
Am citit cu mare interes articolul dvs si pot spune, ca este foarte frumos scris, oricum i-mi cade de cite ori greu, sa înteleg toate frazele si cuvintele românesti deoarece am plecat in anul 1982 din Biertan.
Ca biertomeanca vizitez de cîte ori este posibil satul meu natal la fel si biserica unde am fost botezata, confirmata si unde m-am casatorit.
Fiecare vizita îm-i rupe inima in doua vazînd cum se strică totul si parca interesul se reduce din an în an.
Ghidul turistic parcă nu are nici un interes de a explica și să răspundă la întrebările puse.
Sunt multe lucruri care a-r trebui schimbate. Dar nu stiu cine este răspunzător pentru aceste probleme.
Lacătul ușii de la Sakristei nu se mai poate prezenta, este defect. Eu știu de la un prieten, care este lăcătuș, că a propus să repare lacătul fără plată (gratis) dar a fost refuzat.
Clopotele nu se mai bat, orarul se ține strict – înseamnă că biserica se închide, chiar dacă sunt turisti ăn fața porții.
Mi-e tare rușine fața de toți turistii care au interes și viziteaza Biertanul și dau de o stare destul de dezolată și nemulțumitoare. Nu știu cu cine se poate vorbi despre ele. Casa parohială am găsit-o de fiecare dată încuiată si pustie. Răspuns la întrebări nu se primesc.
Etc. etc.
Totuși iubesc satul meu natal și mă simt din prima clipă acasă cum trec de tabla de la intrarea în comună.
Sper să mai am multe ocazii de a veni acasă.
ApreciazăApreciază
E foarte frumos articolul.Tin sa va felicit!Ma bucur si pentru comentariile dumneavoastra.Fiecare isi da cu parerea fara sa gandeasca de cele mai multe ori.Nu vreau sa iau apararea nimanui.
Ghidul isi face meseria in functie de numarul persoanelor intrate in biserica.Turistii sunt asteptati,usile sunt deschise comform programului,dar ghidajele se fac in functie de numarul persoanelor si in functie de etnii.Nu se fac discriminari.(daca sunt 10 nemti si 20 de romani ghidajul va fii german roman -de ce? raspunsul e simplu-au prioritate cei straini)Ghidul incearca sa multumeasca cat mai multi vizitatori.Nu sunt decat doua persoane care se ocupa de ghidaje,ghidul calificat iar in ziua libera a acestuia locul lui e preluat de alt angajat al bisericii.Din pacate grupurile mari nu sunt anuntate,sunt zile in care vin 10 grupuri mari si zile in care vin doar 2 grupuri mari.Ghidul sta in biserica indiferent de vreme,datorita aerului si a umezelii din interiorul bisericii ramane fara voce,cine se gandeste la acest aspect?
Cei de la Viscri nu au pauza de masa.S-a intrebat cineva cand si cum mananca?Daca spui vizitatorilor ca trebuie sa inchizi biserica 5 minute nu te inteleg…..A lucra cu oamenii nu e usor,oricine stie asta,dar ne straduim sa facem ce putem.Suntem inca aici…..cand nu vom mai fii nici noi s-ar putea sa ne cautati.
Nu de putine ori auzim-pacat ca au plecat sasii-de la ei am invatat atat de multe-ei au construit adevarate comori……
In ceea ce priveste programul ce sa mai spun?
Biserica de la Biertan e deschisa incepand din luna aprilie si pana in noiembrie in fiecare zi,exceptie fac doar 2 zile in aceasta perioada si anume duminica Pastelui si duminica Rusalilor.Ori aici va trebui sa mai fac o paranteza mare si sa explic si faptul ca aceste doua zile mari de sarbatoare creeaza alte probleme.De ce?Pentru ca nu intelege oricine ca suntem cu totii oameni,ca avem si noi familii si ne dorim si noi ca oricare altii acea sarbatoare petrecuta in sanul familiei.Iar despre faptul ca ajung turisti si dupa program,ce pot sa mai spun?Si altora li-i se intampla sa mearga la magazin dupa ora inchiderii?
Se mai fac si exceptii,dar aici poate ar trebui sa intervina colegii nostri din toata Romania,care vin de 10-15 ani sa spuna purul adevar.
In speranta ca am lamurit cateva aspecte importante imi doresc sa ne revedem cu bine.
ApreciazăApreciază
Va multumesc foarte mult! Da, fiecare are dreptul la o parere, tocmai, e bine sa ne exprimam si am creat aici spatiul care sta oricui la dispozitie.
Intr-adevar, inteleg pozitia dvs. Si ghizii, ca orice om in slubja celorlalti, sunt in definitiv oameni, cu timpul, familiile si problemele lor si pot fi intelesi empatic. Pe de alta parte, eu, ca turist, si vorbesc acum in general, nu neaparat despre mine, astept sa fiu inteles exact la fel si de catre administratia acestor biserici, respectiv de catre ghizi.
In momentul in care turistii fac un efort, care inseamna timp, bani, de multe ori nervi pentru a ajunge la unele dintre aceste biserici, merita sa fie respectati cum se cuvine. In fata unei porti inchise sau a unui ghid obosit, plicitisit ori flamand, nici un turist nu se va gandi ca si bietul ghid e tot om, ci va astepta sa i se ofere serviciile pentru care a platit bani si a pierdut timp ca sa ajunga pana acolo.
E responsabilitatea administratiei bisericilor sa ofere un program adecvat si ghizi suficienti, pregatiti, pentru a veni in intampinarea turistilor.
Asta este o problema mare in Romania si nu pot sa inteleg de ce nu pricepe nimeni ca in situatia turismului de la noi, fiecare turist e important.
Nu puteti sa incurajati doar turismul de grup, spunand ca ghidajul se face in functie de marimea grupului. Daca eu vin pe cont propriu la o biserica, astept sa primesc acelasi ghidaj ca si un grup de 30 de persoane. Va dau un exemplu: dl Johann Schaas din Richis a stat trei ore in biserica, cu doi oameni, si a explicat asa cum sunt sigura ca explica si daca ar avea o suta. Este un om batran, l-am luat de acasa, unde tocmai avea treaba cu albinele. E vorba aici de respectul pentru oamenii care ajung in aceste locuri.
In conditiile in care in turismul romanesc lipsesc strategiile mari care sa integreze bisericile fortificate in circuite care sa functioneze intr-adevar, fiecare om, singur sau parte din grup, roman sau strain, om de rand sau blogger, jurnalist, etc e valoros si trebuie sa fie tratat ca atare. Nu e tocmai cazul Beirtanului, dar pentru multe dintre aceste locuri singura „promovare turistica” reala de care au parte este impresia cu care pleaca un om de acolo si pe care o spune mai departe. Asta-i nivelul la care suntem si cei in masura ar fi bine sa inteleaga.
Va mai dau un exemplu de intamplare nefericita, recenta. Insist, nu s-a intamplat la Biertan asta, la Biertan am avut parte de o primire frumoasa si am gasit locul absolut splendid.
Vorbesc despre o alta biserica fortificata extrem de vizitata fata de restul, unde, la intrare, mi s-a intins un bilet pe care am vazut ca scrie 2 lei. Fiind doua persoane, ni s-au cerut insa din start 8 lei, adica exact dublu. Am intins o hartie de 10 lei, pe care curatorul a luat-o fara ezitare, fara sa schiteze cel mai mic gest de a da rest sau a macar de a se scuza ca nu are marunt, si mai mult, ne-a spus sa ne grabim, ca suntem ultimii pe care-i mai lasa inauntru, fiind ora mesei.
In situatia asta, eu, turist, ar trebui sa trec cu vederea ca mi-a luat de cateva ori mai multi bani, sa iert nesimtirea si sa ma gandesc ca sigur bietul om e flamand, are familie, e prost platit si are nevoie de bani?
Nu mi se pare mult 5 lei de persoana ca sa vizitez o biserica fortificata, dar as vrea sa scrie din start 5 lei pe bilet, ca sa nu ma simt prostita si furata pe fata, ba mai mult, si repezita pentru ca am indraznit sa ajung la un moment nepotrivit, in miezul zilei.
Voi scrie in curand despre asta intr-un articol mai cuprinzator. Am facut saptamana trecuta un tur al catorva biserici fortificate si am vazut locuri splendide, am intalnit oameni minunati, dar am avut parte si de aspecte mai putin placute. Ca si acum, cand nu am numit locul, le scriu ca sa fie cunoscute, intelese si cei care au puterea sa schimbe in bine situatia sa o faca, e spre binele si in folosul tuturor.
Repet, eu am fost placut surprinsa de Biertan, am stat putin, dar este un loc special care merita sa fie vizitat si merita sa fie dezvaluit ca atare turistilor.
Va salut cu drag, toate cele bune va doresc si va multumesc ca urmariti povestile sasesti!
ApreciazăApreciază
Pingback: 10 lucruri pe care nu le știai despre sași | Povești săsești
Pingback: Comori neștiute: biserica fortificată de la Țapu/Abstdorf | Povești săsești
Pingback: Satul românesc nu moare, satul se transformă | Povești săsești
Pingback: Poveşti cu biserici săseşti: Biertan | impresii din lumea mare
Pingback: Unde sunt sașii noștri? Parada portului tradițional săsesc, Dinkelsbühl 2014 | Povești săsești
Pingback: Biserica fortificata a Biertanului — Delicioasa
Am fost anul trecut prin Ardeal,am incercat de cateva ori sa ajungem la Biertan. Sunt total dezamagit…daca reusesti sa scapi de cetele de tigani jegosi si agresivi,te trezesti in fata unor porti solid ferecate. Daca ai noroc si iti raspunde cineva la telefonul afisat pe o bucata de hartie spanzurata de poarta,afli ca respectiva persoana (ghid ? ingrijitor ? administrator ?) nu este in zona si ca trebuie sa ajungi altadata.
Am plecat cu un gust amar si dezamagit…bunicii mei au fost ardeleni si am vizitat majoritatea bisericilor sasesti (inclusiv Viscri) si zonele locuite de etnicii unguri & sasi.Insa ca la Biertan de prost nu m-am simtit vreodata.Pacat…
ApreciazăApreciază
Pingback: Biertan – ExpRo360