Elevii din Brașov au un manual de patrimoniu cultural

Multă muncă, dragoste pentru copii și dorința de a-i învăța de mici să ocrotească patrimoniul cultural – moștenirea lor. Manualul este realizat de Adriana Scripcariu de la Școala Agatonia, alături de numeroși colaboratori,  și a primit toate avizele pentru a putea ajunge pe băncile elevilor începând cu semestrul II al acestui an școlar sau din anul școlar 2014-2015.  

1380723_628469927195608_689641439_n

Manualul dedicat patrimoniului – o ușă deschisă micilor exploratori

Manualul este „ca o ladă de zestre plină cu comori sau ca o ușă mică, prin care se intră într-o grădină mare.”

Fiind foarte bine documentată, cu un design atractiv și un caracter ludic, cartea se vrea un instrument pe care copiii să îl îndrăgească. Pe baza informațiilor de aici, elevii sunt îndemnați să exploreze împrejurimile, să scotocească în căutare de povești și locuri deosebite, să identifice patrimoniul material și imaterial din imediata apropiere, să conștientizeze valoarea acestuia și să se implice activ în conservarea lui. Bineînțeles că în acest proces, un rol important îl au cadrele didactice care vor alege acest manual ca disciplină opțională. Cunoștințele lor despre patrimoniul cultural, capacitatea de selecție a informației și folosirea ei în activități practice cu elevii condiționează îndeplinirea tuturor scopurilor manualului.

Deși de anul trecut există un precedent dedicat județului Ilfov, care se studiază deja în școli, astfel de inițiative rămân o raritate în peisajul învățământului românesc. Patrimoniul cultural nu se regăsește în programa școlară și nu este privit ca parte importantă a educației unui copil. Este cel mult rezervat sferelor academice, privit elitist, limitat la istorici, cercetători, artiști populari. Cred că o mare realizare a acestui manual este de a face din patrimoniu un concept accesibil copiilor, de a le da rădăcini prin cunoștințe despre trecut, care-i ajută să înțeleagă prezentul, deci implicit le conferă memorie și identitate. Admir și echilibrul cu care este prezentat un județ multietnic și divers confesional. 

Pentru ca patrimoniul cultural să devină materie de studiu în școală

Inițiatorii motivează astfel proiectul la care au lucrat cu mult entuziasm și implicându-se afectiv:

Educaţia prin patrimoniu nu este nicidecum ceva nou. Până la un timp, acest tip de temelie sufletească se realiza în familie, în comunitate, în vremuri în care comunităţile îşi cunoşteau şi îşi preţuiau valorile, era o transmitere vie şi firească, dincolo de orice scenariu educativ. Însuşi cuvântul patrimoniu conţine în etimologia sa ideea de moştenire. Din păcate, acest tip de perpetuare naturală se găseşte din ce în ce mai rar la noi. În România s-a făcut şi se mai face educaţie prin patrimoniu, acolo unde cei care se îngrijesc de instruirea copiilor au conştiinţa valorilor reale.(…) Totuşi, cei care practică astăzi la noi educaţia prin patrimoniu sunt prea puţini, iar contextul social defavorabil conservării şi promovării bogăţiilor noastre spirituale. Presiunea unor activităţi facile şi lipsite de valoare este foarte mare iar timpul alocat în general copiilor în familie, prea scurt. Prea puţine dintre muzeele şi monumentele noastre au îndrumători specializaţi şi programe dedicate copiilor. Prea puţine şcoli desfăşoară astfel de acţiuni. În comunităţile rurale, unde patrimoniul imaterial se perpetua firesc, generaţiile tinere nu mai dau atenţie obiceiurilor vechi, îndreptându-se tot mai mult către modele străine de identitatea lor, către urbanul anonim.

Dorim să popularizăm cât mai mult ideea de educație prin patrimoniu și avem ca țintă principală introducerea lui, ca materie de studiu, în programele școlare. Doar punând patrimoniul în inimile copiilor îi  putem prelungi existența. Pentru a supraviețui patrimoniul are nevoie de dragoste!

Cu ce am contribuit eu

Gâsesc că este un proiect important și foarte ambițios, care se vrea extins la nivelul tuturor județelor țării. Am întâlnit oameni foarte dedicați acestei munci, la care mă bucur că mi-au oferit ocazia să particip, cu o fărâmă despre cultura sașilor.

Poveștile săsești sunt prezente în manual printr-un fragment din interviul cu meșterul Sipos Gaudi Istvan, ca reprezentant al vechilor meșteșugari, pe alocuri încă activi în județ, prin câteva descrieri și imagini ale portului tradițional și sărbătorilor săsești, prin fotografii din prezentul sașilor, de la Întâlnirea anuală de la Dinkelsbühl 2013 sau  sărbătoarea Kronenfest de la München. 

Manualul „în răspăr”

Din cuprins, copiii vor afla cum se definește patrimoniul cultural, ce are specific județul Brașov din acest punct de vedere, ce decoperiri arhelogice au fost făcute în zonă, care este valoarea bisericilor fortificate săsești, despre meșteșugurile dispărute sau încă vii, despre tradițiile și obiceiurile de peste an, la fiecare etnie și religie a județului, toate însoțite de numeroase studii de caz, exemple, exerciții, proiecte și activități pe care aceștia să le realizeze individual sau cu clasa. Copiii sunt îndemnați să prelungească în familie explorarea, să reactiveze memoria generațiilor trecute, să facă cercetări în teren, să  participe la obiceiuri cu ocazia sărbătorilor și să învețe, ca într-o joacă, meșteșuguri frumoase cum ar fi olăritul. Activitatea de la orele despre patrimoniu trebuie să-i apropie pe copii de acei oameni rari din imediata lor apropiere, prin care trăiesc tradiții și îndeletniciri, contribuind la perpetuarea lor.

În loc de recapitulare

Copiii merită să descopere poveștile frumoase din zidurile și oamenii pe lângă care trec, să le recunoască valoarea și vulnerabilitatea. E șansa acestui patrimoniu să devină nemuritor și datoria noastră să lăsăm o lume mai bună pentru ei. Doar îndemnănd copiii să se oprească în fața acestor monumente, să recunoască frumosul din jurul lor, să asculte poveștile ce stau în spatele unor oameni, rânduieli sau locuri putem spera că patrimoniul va trăi mai departe.

În curând, manualul va putea fi descărcat gratuit,  pe site-ul patrimoniul pentru copiiacolo unde este accesibil gratuit și manualul despre Patrimoniul județului Ilfov. Cartea va fi disponibilă în librării din București și din Brașov și distribuită în școli pe bază de comandă.

Mai multe informații despre cine, ce și de ce, pe site-ul proiectului.

Felicitări și mulțumiri!

 

8 gânduri despre “Elevii din Brașov au un manual de patrimoniu cultural

  1. Buna ziua,

    Site-ul acesta – povestisasesti.com – mi se pare un demers extraordinar dar si o sursa de informatii deosebit de valoroasa mai ales pentru ceilalti, altii decat sasii. Sunt foarte interesat de ceea ce inseamna Transilvania si in speta lumea saseasca si de aceea incerc prin toate mijloacele sa culeg informatii despre aceasta lume. Intentionez sa culeg toate textele, cu imagini, de pe acest site, sa le pun intr-un singur document si pe care sa-l printez pentru uzul meu strict personal. As dori sa stiu daca imi este permis acest lucru, daca da – sub ce forma, in conditiile in care, bine-bteles, sursa informatiilor va fi mentionata [asa cum este firesc, de altfel].
    Va multumesc.

    Cu respect,

    Mihai Olenici

    Apreciază

  2. Este o frumoasa continuare a unei traditii sasesti. Elevii sasi din Brasov, aveau inaintea celui de al II-lea razboi, o zi pe luna parca, in care nu se facea scoala in mod traditional ci era o zi dedicata cetatii, in care invatau pe viu istoria, geografia locului. Eu am avut in liceu un profesor sas la origine, dl Binder, care la geografia fizica mi-a dat nota 1 (nu m-a suparat deloc, explicatia mi-a facut mult bine), nu pentru ca nu am stiut, nu mai tin minte ce roca din Anglia, nota mi-a fost data pentru ca am incurcat turnurile cetatii (Alb cu Negru) unde se regasea si roca din Anglia. Explicatia a fost:cum sa te intreb eu despre Anglia daca tu nu cunosti istoria si geografia fizica a orasului tau.De atunci a inceput pentru mine o cautare de informatii despre cetatea a carui locuitor eram si va rog sa ma credeti ca era destul de greu in perioada respectiva. Tot de atunci ma gandesc ca aceasta traditie ar trebui reluata in scoli si sunt convinsa ca dragul si respectul pentru locul in care traiesti ar avea doar efecte benefice. Cum sa inmagazinezi date, informatii despre alte locuri daca tu nu le cunosti pe cele ale locului in care traiesti ?!!!

    Apreciază

    • Va multumesc foarte mult, e o buna pledoarie pentru un manual de patrimoniu cultural local. Si eu cred ca nu e suficient ca elevii sa aiba informatii generale, abstracte, din lumea mare, cat timp biserica, cetatea, cladirile pe langa care trec zilnic in drum spre scoala nu le spun nimic. E pacat.

      Daca ne-am invata copiii despre patrimoniul cultural material si imaterial din apropierea lor, am da o sansa atator cladiri care sunt distruse sub ochii nostri, atator oameni care fac lucruri extraordinare, dar nu-i pretuieste nimeni. E vorba de valori, dar si de memorie si identitate aici.

      Sistemul nostru de invatamant inca nu incurajeaza gandirea critica. Copiii nu au ocazia sa aplice ce invata, sa caute si sa descopere singuri, sa puna intrebari. Cat despre patrimoniul cultural… in afara unor excursii la muzeu (daca), cum ii mai invata scoala pe copii despre valorile locului in care traiesc?

      Sper ca macar prin astfel de initiative private, deocamdata rare, izolate, lucrurile sa evolueze si la nivel de sistem si de programa scolara.

      Ma bucur multe pentru „lectia” Dvs, multumim!

      Apreciază

  3. Un demers laudabil care va aduce si rezultate excelente! As dori sa stiu ce avize au fost necesare pentru a putea folosi un astfel de manual in activitatea didactica! In afara de avizul ISJ pe care ar trebui sa il avem la debutul anului scolar pentru optionalul respectiv, mai sunt necesare si alte aprobari? Are scoala dreptul sa finanteze din bugetul propriu tiparirea unor astfel de manuale? Multumesc.

    Apreciază

    • Buna ziua,
      Manualul are avizul necesar de la ISJ Brasov pentru implementare in scoli. Numarul avizului este mentionat pe dosul paginii de titlu. Puteti vedea cartea on-line, aici: http://patrimoniupentrucopii.piscu.ro/ Nu este nevoie decat sa declarati ca il implementati in hartogaraia generala. Nu este nevoie deocamdata de o noua tiparire, scoala poate achizitiona din tirajul deja existent, la pret subventionat 35 lei/buc, direct de la Asociatia noastra http://www.piscu.ro. Sau se poate achizitiona de catre parintii elevilor care vor lucra cu cartea. Daca exista tehnologie se poate lucra si cu PDF-ul care se descarca gratuit de pe site-ul nostru.
      Cu tristete, in anul scolar care va incepe curand cartea va fi folosita doar intr-o singura scoala din Brasov. Problemele si tensiunile care au fost in invatatmant in aceasta primavara au generat teama de a se propune proiecte care cer implicarea financiara a parintilor…. Cine pierde? Asta e Romania noastra cu bune si cu rele.

      Apreciază

      • Buna ziua,

        Tocmai am incheiat lucrul la un optional scolar pentru clasele a III-a si a IV-a si sunt bucuros sa fi citit o realizare care vizeaza aceleasi lucruri: educatia prin valorificarea specificului local la clasele mici. Mi-a placut foarte mult modul in care ati conceput optionalul, in mod special calitatea manualului, dar si calitatea celorlalte materiale. Stiu bine ce eforturi presupune un astfel de demers, insa rezultatul e incantator. Eu nu stiu cum voi reusi sa tiparesc pentru elevii din Fedesti (Lor le este destinat optionalul meu!) pentru ca nu am gasit sprijin pana in prezent. Stiu doar ca invatatorul de la clase si-au dat acordul in urma discutiilor cu parintii, insa finantarea tiparirii nu e rezolvata. Vom vedea …

        Felicitari!

        Apreciază

  4. Buna ziua,
    Ma bucur ca exista preocupare, de altfel am gasit ca atasamentul fata de valorile locurilor natale este mai viu in unele locuri si jud.Brasov este unul dintre ele. Sustinere pentru tipar, in acest caz de material strict local, cred ca nu puteti gasi decat la primarie sau la vre-un localnic mai cu dare de mana. Pana atunci, cu un videoproiector sau cu mult entuziasm, la nivelul unei scoli de sat cred ca se poate tine flacara aprinsa. Succes!

    Apreciază

  5. Pingback: Moștenirea pe care o furăm copiilor noștri | Povești săsești

Povestește și tu