Maifestul la sași sau Maialul la români este o veche sărbătoare de primăvară, care a apărut în Transilvania pe filieră germană, odată cu sașii stabiliți aici. De-a lungul timpului, sărbătoarea a fost adoptată și de români și maghiari.

Există date despre celebrarea Maialului în special în secolul XIX – începutul secolului XX, cu precădere în mediul școlar, ca serbări ale elevilor. Maialul era sărbătorit mai mult la oraș, prin parade și petreceri ale tinerilor de la școlile și liceele germane.

Traseul sărbătorii este interesant de urmărit, pentru că e un caz de împrumut, interferență și transformări ale semnificațiilor inițiale între etniile Transilvaniei.

Maialul săsesc

Așa cum sugerează numele, Maialul, Majalis la sași sau Maifestul are loc  de regulă la începutul lunii mai. Făcând parte din seria de ritualuri și ceremonii dedicate primăverii, era adesea suprapus peste ziua de 1 mai.  În Transilvania de altădată, Maialul era sărbătoarea prin care în special elevii celebrau frumusețea primăverii. Se sărbătorea cu dansuri pe muzică de fanfară ce aveau loc de obicei în păduri sau la iarbă verde la marginea localităților (Dumbrava la Sibiu, Breite la Sighișoara).

Maifestul elevilor de la Colegiul Brukenthal, în Piața Mare din Sibiu/Hermannstadt, 2010. Foto: Holger Wermke, sursa: Traditionen.evang.ro

De la sași la români, de la Brașov la Cluj. Maialul șaguniștilor

Unul dintre cele mai vechi și mai cunoscute Maiale este cel al „șaguniștilor”, adică al elevilor de la Liceul Ortodox din Brașov, introdus încă de pe la 1854. Ca și la Bistrița, după Revoluția din 1848, Maialul șaguniștilor primește în școlile românești accente tradiționaliste, naționaliste, fiind un prilej de afirmare a limbii și culturii românești.

Este interesant că în primul deceniu al interbelicului, după unirea Transilvaniei cu România, Maialul este o sărbătoare care a migrat la Cluj, odată cu un val considerabil de studenți și intelectuali veniți de la Brașov. Ei au adus tradiția Maialului pe malul Someșului, prima ceremonie a brașovenilor stabiliți la Cluj având loc în data de 8 mai 1927, sub patronajul lui Sextil Pușcariu.  Încă de la prima ediție, Maialul brașovenilor de la Cluj s-a ținut în Pădurea Hoia, devenit apoi locul tradițional de întrunire a șaguniștilor din oraș. Maialul a fost sărbătorit la Cluj până la izbucnirea Celui de-al Doilea Război Mondial, ajungând să înglobeze și elitele autohtone și elevii de la școlile din oraș.

A doua ediție a Maialului șaguniștilor din Cluj, în Pădurea Hoia, 1928. În fotografie, actrițele Teatrului din Cluj și alte doamne din elita orașului, purtând costume tradiționale românești.

sursa foto. Fotografia face parte din arhiva actorului Faraianu Ioan – Teatrului National Cluj.

Maialul de astăzi

Astăzi sărbătoarea a pierdut semnificațiile din interbelic, rămânând, acolo unde mai este păstrată, o petrecere școlară sau a întregii comunități, închinată primăverii și adesea suprapusă cu serbarea de sfârșit de an școlar, prilej de dansuri și parade ale portului tradițional.

Tradiția merge mai departe anual în Râșnov, Orăștie, Brașov (Maialul Junilor). La Bistrița se ține în fiecare an Maialul Elevilor Năsăudeni. La Sibiu are loc anual tradiționala paradă a elevilor de la Colegiul Brukenthal și celorlalte școli germane.

Bibliografie:

Studiul Anei-Maria Stan, Maialul brașovenilor șaguniști stabiliți la Cluj – o sărbătoare academică și culturală din perioada interbelică, publicat pe tara-barsei.ro.